Poveste „bădăranului“: Viktor Ianukovici a învăţat limba ucraineană după ce a ajuns preşedintele ţării

Înainte să devină şeful statului ucrainean, Viktor Ianukovici îşi jefuia compatrioţii, furându-le pălăriile, ceasurile de mână şi cerceii din urechi. În tinereţe, ex-preşedintele Ucrainei a fost condamnat de două ori la închisoare pentru hoţie şi vătămare corporală (un text de Cristian Hubali).

La peste 800 de ani de când Ucraina încerca să-şi conserve identitatea prin adoptarea unei forme de monarhie în Galiţia-Volinsk şi să scape de dominaţia rusă, lucrurile au luat o întorsătură nefastă. Ucraina a încăput fie pe mâna unor domnitori tirani, fie pe cea a unor mafioţi precum fostul preşedinte Viktor Ianukovici: un demnitar corigent la gramatica limbii şi literaturii sale natale, pe care s-a chinuit s-o înveţe abia în timpul celor două mandate de premier.

Aşa se explică de ce, la susţinerea tezei sale de doctorat, „a încurcat în faţa comisiei răspunsurile pregătite dinainte cu întrebările“, potrivit portalului de ştiri online censor.net.ua. Nu i-a folosit deloc, fiindcă a încercat să aplice, în cei aproape patru ani de şefie supremă, politica imperialismului rus: să-şi izoleze ţara de Europa şi să o lase tot în sfera de influenţă a Moscovei.

Cum l-a votat, poporul ucrainean l-a şi dat jos. Când manifestezi pe Maidan, în Piaţa Independenţei din Kiev, şi ştii puţină istorie, n-ai cum să nu-ţi aminteşti de faptul că, în secolul al XIX-lea, regimul ţarist al Rusiei a interzis limba ucraineană, arzând manualele şi închizând toate şcolile, sau că, în comunism, Lenin şi Stalin au nimicit practic orice iniţiativă a urmaşilor lui Taras Şevcenko (1814-1861, poetul naţional al Ucrainei şi politician, socotit fondatorul limbii ucrainene moderne) şi ai Lesiei Ukrainka (1871-1913, scriitoare şi politiciană) de a-şi proclama suveranitatea.

Membru al organizaţiei criminale „Pivnovka“

Şi-au dat viaţa 101 oameni pe Maidan, printre ei şi un bătrân de 83 de ani, pentru ca Ucraina să fie cu adevărat independentă, nu doar în actele oficiale din 1991, şi să aspire la intrarea în Uniunea Europeană.

Pentru unii poate părea şocant că Viktor Ianukovici a ordonat să se tragă în protestatarii care i-au cerut socoteală după ce a refuzat să semneze acordul de asociere cu UE. Dar o incursiune în trecutul acestui om politic relevă un mons-tru ascuns într-un costum de preşedinte.

La 15 ani, în loc să înveţe, cel cunoscut sub porecla „Bădăranul“ era membru al organizaţiei criminale „Pivnovka“ (numele unui cartier care aparţine de oraşul Enakievo). Conform aceluiaşi site censor.net.ua, Ianukovici era specializat în jaf mărunt, dar la drumul mare: fura mai ales pălării şi ceasuri de mână. De altfel, în urma acţiunilor sale, în 1967 (avea 17 ani pe atunci), a fost reţinut, alături de complicii săi Maslow şi Tel-kovski, pentru prădarea cetăţeanului Sovenko.

În cadrul procesului, el şi-a recunoscut vina şi a stat, preţ de câteva luni, în arestul preventiv de la Artemovsk. Ulterior, Curtea de la Enakievo l-a condamnat la trei ani de închisoare în baza Articolului 141, Alineat 2, din Codul Penal al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Motivaţia: jaf cu violenţă săvârşit de către un grup de persoane. Exclus din şcoală, Ianukovici este trimis în colonia pentru minori delincvenţi denumită Kremenciug. 

Martoră la primul proces al lui Ianukovici, septuagenara Varvara Ovdi îşi aminteşte pentru postul de televiziune Kanal 5: „Banda aceea a fost un blestem… Luau ceasurile de la mâini, rupeau cerceii din urechi. Dacă ziceai că vei spune cuiva ce au făcut, te ameninţau că vor veni peste două sau trei zile şi-ţi vor tăia capul. Apoi îl vor duce undeva într-o pădure… Doar oamenii bolnavi pot alege un asemenea preşedinte!“.

Teză de doctorat plagiată, titluri false

La doi ani de la acea sentinţă, viitorul preşedinte al Ucrainei  a primit îndurare din partea administraţiei penitenciarelor pentru că a „colaborat cu organele de drept“: adică i-a turnat pe membrii reţelei.

Dar, la câteva zile de la eliberarea condiţionată, a recidivat. Proaspăt sudor la Combinatul Metalurgic din Enakievo, „Bădăranul“ l-a bătut cu bestialitate pe colegul său de serviciu Pantelenko. Începând cu 8 iunie 1970, el execută doi ani de închisoare pentru vătămare corporală la centrul de corecţie numărul 52, unde îşi însuşeşte şi cunoştinţe juridice.

Peste ani, mai precis în 2002, din postura de guvernator al regiunii Doneţk şi, apoi, de premier, avea să ajungă un maestru în materie de diplome false şi lucrări plagiate: doctor în ştiinţe economice, de trei ori academician (al Academiei Internaţionale de Artă şi Industrie din California şi al celor de Transport şi Ştiinţe Economice din Ucraina).

Site-ul censor.net.ua titrează că teza de doctorat a lui Ianukovici (cu tema dezvoltarea infrastructurii regionale) a fost scrisă, după lucrări similare din alte ţări, tocmai de membrii Academiei de Ştiinţe din ţara sa! Ziariştii ucraineni spun că au verificat la instituţia din California, iar acolo Ianukovici nu figurează cu titlul de academician!

După perioada de detenţie, viaţa i s-a schimbat major. În 1972 s-a căsătorit cu o nepoată a preşedintelui Curţii Supreme din Enakievo. La câteva luni de la cununie, uşile i s-au deschis ca prin farmec: prin intermediul KGB a plecat la Monaco să asiste la Raliul de la Monte Carlo în calitate de unic reprezentant al URSS.

În 1974 se înscrie la Institutul Politehnic. Doi ani mai târziu, studentul Ianukovici e „uns“ director de autobază, continuând să ocupe funcţii de director la două societăţi reunite sub numele Doneţkav-totrans.  În tot acest timp, în anii ’80, se ocupă cu afaceri dubioase în domeniul cărbunelui, activând sub denumirea conspirativă „Tolika Zuia“.

A furat 30.000 de hectare de pădure şi păşuni

Până să devină premier (2002-2005 şi 2006-2007), Ianukovici a guvernat regiunea Doneţk vreme de cinci ani (1997-2002) şi a legat relaţii strânse cu oligarhul Rinat Ahmetov, patronul lui Mircea Lucescu de la Şahtior Doneţk.

Anticipând parcă parcursul său politic, Ianukovici şi-a pus apropiaţii să-i falsifice cazierul. „În 2005, chiar procurorul regiunii Doneţk semna decizia de a iniţia o anchetă în privinţa a două hotărâri false legate de revizuirea pedepselor pentru Ianukovici. Experţii au examinat dosarul din Arhiva de Stat a regiunii Doneţk cu numărul 386 D – 3410, dovedind că au fost introduse două foi noi, nr. 40 şi nr. 45, cu false judecăţi despre reabilitarea lui Viktor Ianukovici. Documentele din 1979, cele originale, erau perforate în patru locuri şi cusute apoi cu aţă, în vreme ce acele acte false erau perforate doar în două locuri“, notează censor.net.ua.

Ucraina e dominată puternic de clanuri compuse din oameni cu foarte mulţi bani şi influenţă. Viktor Ianukovici, Rinat Ahmetov, Grigori Surkis sunt cele mai semnificative nume de oligarhi şi infractori. Înainte de a ajunge preşedinte, Ianukovici avea, în 2009, 67.000 de dolari declaraţi în mod oficial. În 2013, în declaraţia de avere, suma ajunsese la aproape 3 milioane de dolari.

Centrul de Acţiune Anticorupţie din Ucraina (organizaţie civilă alcătuită din ziarişti de investigaţii, jurişti şi politicieni, cu site-ul antac.org.ua), care a investigat averea fostului şef de stat, a ajuns la concluzia că acesta şi-a însuşit din foloase necuvenite, prin privatizări frauduloase, peste 30.000 de hectare de pădure şi păşuni. În 2003, el locuia într-un imobil de 620 de metri pătraţi din vasta sa reşedinţă Mejighiria, fiind înconjurat de 1,7 hectare. Conform aceluiaşi Centru de Acţiune Anticorupţie, Ianukovici mai deţine proprietăţi întinse în Principatul Monaco. Mare parte a afacerilor sale a fost trecută pe numele fiului Aleksandr.

Din „Familia“, cum a fost denumit clanul oligarhilor ucraineni de jurnaliştii de la „Ukrainskaia Pravda“, face parte şi multimiliardarul Rinat Ahmetov. „S-a dovedit că firmele fiului preşedintelui din Mejighiria sunt partenere cu ale lui Ahmetov în materie de afaceri. Oficial, fiul preşedintelui deţine fabrica de vinuri spumante din Artemovsk
împreună cu structurile lui Ahmetov şi cu amicii săi, Boris Kolesnikov şi Serghei Kei.

Totodată, oamenii lui Ahmetov s-au ocupat de firmele fiului preşedintelui în Europa, având ca obiect comerţul cu cărbune. Pe vremea când Ianukovici era premier, compania Lemtrans a fost vândută unor austrieci pentru 10 miliarde de dolari, dar se spune că, de fapt, aceasta a revenit tot Familiei“, se menţionează în „Ukrainskaia Pravda“.

Banda aceea a fost un blestem… Luau ceasurile de la mâini, rupeau cerceii din urechi. Dacă ziceai că vei spune cuiva, te ameninţau că vor veni şi-ţi vor tăia capul. Doar oamenii bolnavi pot alege un asemenea preşedinte!

Varvara Ovdi, martoră la procesul din 1967 al lui Ianukovici

Imagine din palatul păzit de trupele Berkut în care avea acces doar familia Ianukovici FOTO: REUTERS

Ce i se impută fostului preşedinte

1. Vânzarea apartamentului său de tip penthouse din Kiev cu o sumă fabuloasă: „L-a vândut domnului Serghei Kliuev (şeful Comisiei parlamentare pentru reglementări bancare şi membru al Consiliului de Supraveghere al Băncii Naţionale a Ucrainei) pentru preţul neobişnuit de mare de 7 milioane de dolari. Prin comparaţie, fostul prim-mi-

nistru al Ucrainei, domnul Lazarenko, şi el condamnat în SUA pentru spălare de bani, a cumpărat o casă cu 20 de camere, cu un bazin de înot, teren de tenis şi un teren semnificativ în oraşul Novato, California, SUA, pentru 6,75 milioane de dolari în 1998“.

2. Credite preferenţiale şi scutiri de taxe pentru amicii săi de afaceri. Astfel, se poate justifica şi astronomica sumă de vânzare a apartamentului din Kiev: „Este interesant că Serghei Kliuev a vândut în 2009 afacerea lui prosperă, Activ Solar, companiei Corporate Trust. Activ Solar este un monopol de succes cu privire la producţia de energie solară în Ucraina, având peste 20 de centrale electrice. Compania a folosit împrumuturile fără dobânzi, stimulente fiscale, cu preţuri mici pentru închirierea de teren (3 la sută din costul anual), importul fără taxe vamale al echipamentelor şi tariful verde care a contribuit la poziţia sa de monopol pe piaţa energiei solare din Ucraina. Chiar şi fondurile de sprijin ale Uniunii Europene au fost cheltuite în 2011 pentru legăturile staţiilor Activ Solar la reţeaua globală cu sistem de energie electrică. UE nu a fost de acord şi, ca urmare, a oprit sprijinul pentru Ucraina“.

Foto

3. Trecerea unor proprietăţi din domeniul statului, prin interpuşi, în contul lui Ianukovici: „În 2008, firma Tantalit a arendat un teren de stat pe o perioadă de 49 de ani la cel mai mic preţ posibil, de exemplu, 10 dolari pe 0,25 hectare pe an, şi a început să dezvolte complexul Mejighiria, transformându-l într-o proprietate de lux de clasă mondială. În doar trei ani, cele două foste vile vechi de stat şi cartierele de locuinţe de serviciu ponosite situate în pădure au fost transformate într-o proprietate care cuprinde un palat de lux de cinci etaje, case de oaspeţi, un teren de golf, un iaht club, o pistă de aterizare pentru elicopter şi hangare, o pistă de curse cu grajduri de cai, terenuri de tenis. Interiorul palatului e dotat cu lămpi de cristal în valoare de 97.000 de dolari bucata, vase de toaletă aurite. În septembrie 2013, Reinhard Proksch a decis dintr-o dată să-i cedeze acest complex lui Serghei Kliuev, care a devenit o gazdă de onoare a şefului partidului său politic, Viktor Ianukovici. Interesant, complexul este înconjurat de un gard de 5-6 metri şi nu are acces public. Acesta era păzit de Berkut, forţa specială de poliţie, şi nimeni, cu excepţia lui Viktor Ianukovici şi a familiei sale, nu era autorizat să intre acolo“.

4. Utilizarea preferenţială a terenurilor de vânătoare: „În scopul de a satisface pasiunea sa de a vâna, Ianukovici şi-a însuşit cu de la sine putere 30.000 de hectare de pădure în zona Dnipro-Teteriv. Cu acordul şefului de ocol silvic, Ianukovici a privatizat ilegal două dintre reşedinţele statului ucrainean, Ostrov şi Akaţia, prin firmele Astute Partners şi Euro East Beteiligungs GmbH“.

5. Arendarea companiei naţionale de aviaţie a Ucrainei: „Pentru că îi place să zboare cu elicopterul, firma Ţentravia i-a dat în arendă compania aeriană de stat, un elicopter şi un avion pentru suma de 8.000.000 de grivne (n.r. – 1.585.000 de euro în 2007)“.

6. Escrocherie financiară în domeniul cărţilor: „În 2011 şi 2012, tipografia Novii Mir i-a plătit 4,56 milioane de dolari, deşi cele cinci cărţi ale sale au fost publicate la alte edituri. Cu toate astea, onorariul fabulos i-a fost acordat de o tipografie din Doneţk care nu tipăreşte cărţi. Una din cărţile sale s-a dovedit a fi un plagiat şi nu s-a bucurat de succes“.  ;

60 de dolari pe secundă a furat Ianukovici în al doilea mandat de premier al Ucrainei, conform site-ului censor.net.ua

Lucescu şi Ahmetov au salutat „cu entuziasm“ victoria lui Ianukovici

Ianukovici şi Ahmetov, doi prieteni ai Rusiei FOTO: REUTERS

Legătura dintre Ahmetov şi Ianukovici a cuprins ca o caracatiţă şi lumea sportului. După victoria fostului puşcăriaş la alegerile prezidenţiale, nimeni altul decât Mircea Lucescu, antrenorul „minerilor“, posta un anunţ semnat cu numele său pe site-ul oficial al clubului: o adevărată odă în cel mai pur stil comunist. „Jucătorii şi antrenorii de la Şahtior Doneţk au aflat cu entuziasm că aţi ieşit victorios la alegerile prezidenţiale. Vă felicităm cu ocazia acestui mare, onorant şi meritat succes. Iar Ucraina – pentru aceea că are un lider puternic şi adevărat. Vă suntem recunoscători că aţi fost întotdeauna alături de echipa noastră, împreună cu noi aţi împărţit şi bucuriile, şi necazurile. Sperăm ca, prin jocul nostru, să vă bucurăm atât pe dumneavoastră, cât şi pe toţi fanii fotbalului ucrainean.“

Un exemplu elocvent al acestei frăţii dintre Ianukovici şi Ahmetov, doi afacerişti vasali Moscovei, s-a produs la alegerile prezidenţiale din 2004. Atunci, deşi sprijinit puternic de Ahmetov, Ianukovici a pierdut fotoliul de la Kiev în faţa lui Iuşcenko. Ianukovici a fost acuzatde falsificare a acelui scrutin. Imediat ce a ajuns preşedinte, Iuşcenko l-a determinat pe Ahmetov să fugă din ţară, trimiţându-i acasă transportoare blindate, mascaţi şi o armată de procurori care i-au percheziţionat casa. Acea „revoluţie portocalie“ n-a prea avut sorţi de izbândă. Ianukovici a continuat să tragă sforile pentru el şi Ahmetov din postura celui de-al doilea mandat de premier. Site-ul censor.net.ua scrie că, în acea perioadă, Ianukovici s-a remarcat prin faptul că a reuşit să fure 60 de dolari pe secundă din avuţia naţională.

Pe cei doi, Ianukovici şi Ahmetov, îi leagă un trecut plin de infracţiuni. La rândul său, patronul Şahtiorului a comis fapte incredibile în anii ’80, împuşcându-l mortal pe un cetăţean american pe nume Boatswain în urma unei încăierări între bande. Site-ul Grani Plus nota în urmă cu mulţi ani că Ahmetov era cunoscut drept mafiot din gruparea lui Ahatia Braghin şi că se ascundea sub porecla Alik Grek. 

Pe aceeaşi temă:

Ziariştii au identificat-o pe amanta fostului preşedinte ucrainean Victor Ianukovici Presupusa amantă a fostului preşedinte al Ucrainei este sora bucătarului personal al lui Victor Ianukovici, dezvăluie portalului pravda.com.ua.

FOTO Ucrainenii descoperă reşedinţa preşedintelui, părăsită de către gărzi: antilope, fazani şi păuni, maşini scumpe Preşedintele Ucrainei, Victor Ianukovici, demis sâmbătă de Parlament, a părăsit reşedinţa sa oficială. În urma preşedintelui, protestatari, oameni simpli, jurnalişti au intrat fără a fi daţi la o parte de forţele de ordine şi au descoperit luxul în care trăia Ianukovici.

FOTO Când cad şi cele mai puternice fortăreţe. Ce palate au lăsat în urmă dictatorii goniţi de popor Ne aşteptăm să găsim robineţi de aur şi alte obiecte absurde de lux în casele liderilor totalitarişti. Domeniul lui Viktor Ianukovici, preşedintele demis al Ucrainei, n-a dezamăgit, cu grădina zoologică şi restaurantul-galion. 

Ucraina: justiţia nu e oarbă. Casa procurorului general al ţării o eclipsează prin lux pe cea a lui Ianukovici Protestatarii ucraineni au prelauat controlul asupra casei procurorului general Viktor Pşonka, aflată în satul Gorenichi, în apropiere de Kiev, iar ceea ce au găsit în interiorul domeniul impresionant i-a uimit: pe lângă nelipsiţii robineţi de aur, ouă Faberge, moaşte, statui suflate în aur şi încrustate cu pietre preţioase, fotolii şi baldachine de mătase stau cuminţi sub un portret impunător al procurorului-cezar