Cum contraatacă Rusia ofensiva culturală românească în Basarabia: separatismul

România este acuzată de către Rusia că are o atitudine expansionistă spre Est sub masca culturii şi a limbii. Care sunt măsurile prin care ea contrabalansează acest lucru?

Rusia nu ştie să se adapteze secolului XXI prin politica prin care o duce. Acest decalaj faţă de lumea occidentală este unul vechi din punct de vedere ideologic lucru care creează grave probleme de adaptare a acesteia în noul context mondial.

În ultimii ani România, atât la nivel de politică de stat cât şi la nivel de societate civilă, a lansat o puternică ofensivă pentru recuperare a Basarabiei. Această luptă se duce mai mult identitatar prin intermediul Culturii şi a Limbii române.

Strategia adoptată de către Bucureşti este una conformă cu realităţile actuale deoarece nu apelează la mijloace de presiune politică sau militară ci la o ofensivă educaţional-culturală.
Efectele acestei politici, duse în ultimii ani, sunt mai mult decât vizibile deoarece Rusia şi-a pierdut pentru moment dar şi probabil definitiv influenţa în Republica Moldova, în favoarea ţării noastre. Marea majoritate a celor aflaţi în fruntea ierarhiei de la Chişinău sunt şcoliţi în România după un model occidental. Deşi de multe ori prezintă lacune şi decepţionează să nu uităm totuşi că ei provin dintr-o societate supusă unui adevărat tir propagandistic anti-românesc şi anti-european care a durat 200 de ani. Acest lucru face ca de multe ori ei să nu se ridice la nivelul aşteptărilor sau măsurile lor să nu aibe cel mai bun efect.

Politica dusă de România este una corectă, democratică, deoarece se bazează pe românismul celor de la Est de Prut. Cu toate acestea Rusia nu poate sta deoparte şi aştepta ca acest teritoriu să îi scape definitiv din plasă. Nu e vorba de cine ştie ce poziţie strategică ci de propriul orgoliu de fost imperiu. Basarabia este deja o problemă personală.

Diferenţa însă între România şi Rusia este de comportament şi soluţii adoptate. Contrar a ceea ce face România, Rusia sprijină şi consolidează separatismul din Republica Moldova. La fiecare succes al României Rusia contrabalansează cu sloganuri de dezmembrare a Republicii Moldova. Rusia nu vrea să renunţe la manualul revoluţionar al lui Lenin deşi el este depăşit.

Chiar recent: Taraclia, regiune populată preponderent de cetăţeni de etnie bulgară, vrea autonomie faţă de Chişinău. În cadrul unei şedinţe a Consiliului orăşenesc, cu votul unanim al aleşilor locali, a fost adoptată decizia de a solicita autorităţilor centrale autonomie administrativă şi culturală.

Această alegere nu este una întâmplătoare şi a mai fost folosită de către Rusia. Placa clasică folosită de către Rusia  era înainte ameninţarea desprinderii totale a autodeclaratei Transnistrii de Republica Moldova.

Însă societatea civilă din Republica Moldova şi-a modificat discursul iar ameninţările Rusiei nu mai sunt percepute ca atare. Rusia spune că dacă se continuă procesul de Unire cu România atunci autodeclarata se va dezlipi definitiv iar Republica Moldova va pierde acest teritoriu- de parcă în ultimii 20 de ani ar fi beneficiat de el. Însă românii basarabeni nu se mai lasă intimidaţi de acest lucru şi au început să spună: păi asta nu ne mai sperie, oricum nu veţi renunţa la ea, atunci noi putem trece peste asta şi vom merge mai departe spre Europa, chiar dacă până la Nistru. 

Schimbarea de atitudine a românilor basarabeni a pus Rusia într-o ipostază cu care nu era obişnuită: nu le mai pasă de Transnistria- separatismul estic nu mai este o ameninţare pentru Republica Moldova sau cetăţenii săi. Deja se ştie că soluţia este mutarea graniţelor Europei până pe Nistru deoarece aceste lucru va duce îmbunătăţirea situaţiei românilor de acolo şi de care Republica Moldova nu are puterea de a se ocupa.

În faţa acestei situaţii Rusia a activat alte centre ale separatismului din Republica Moldova pentru a ameninţa guvernarea de la Chişinău : Găgăuzia, mai nou la Bălţi şi mai nou la Taraclia. Vorbim de minorităţile mai importante din Republica Moldova- ruse, turce şi bulgare, dar care totuşi nu sunt atât de importante. Practic aceasta vrea să arate că Chişinăul şi centrul este izolat în atitudine.

Centrul însă rămâne de asemenea inert la toate aceste declaraţii care se limitează la a fi doar politice şi pentru simplul motiv că Republica Moldova se reformează şi are sprijin activ în acest lucru în România. Cu toţii au devenit conştienţi că puterea Rusiei în zonă nu mai este una semnificativă şi că cu puţinii soldaţi din zona separatistă din Est nu mai poate face incursiuni dincolo de limita actuală. De asemenea populaţia locală din zonele mai sus menţionate nu are dorinţa de separare şi elimină această perspectivă lucru care face ca declaraţiile politice ale unei minorităţi să nu mai aibe valoare decât presă şi pentru a mai măsura care este atitudinea Rusiei.

Aici am putea sublinia şi politica Europei-României- la Bălţi, cel mai rusificat oraş din Republica Moldova , unde s-au deschis importante fabrici cu capital românesc şi-sau european, care transformă occidentul în principalul investitor şi creator de locuri de muncă. O politică de asemenea bună şi eficientă de modificare a percepţiei publice.

Ce nu înţelege Rusia, aşa cum nu înţelegea nici Imperiul Otoman acum 200 de ani, este că Unirea Basarabiei cu România poate fi un nou start al relaţiilor dintre cele două state. Proiectul românesc nu trebuie să fie unul îndreptat împotriva Rusiei şi se poate transforma în favoarea acesteia. Iată că Turcia acum este unul din principalii investitori din România pentru că a conştientizat că ofensiva nu se mai realizează acum militar. Acest lucru îi aduce numeroase beneficii şi de ce nu ar adopta Rusia aceeaşi politică din moment ce singura ei şansă de supravieţuire cu statut de mare imperiu este alianţa cu EUROPA.