Nu mai suntem Tovarăşi, ci Excelenţe...
022 decembrie 1989-22 decembrie 2014. După un sfert de veac, de la schimbarea României la faţă, un câştig recunoscut de mai toţi românii este libertatea, în general, cea de exprimare în mod special. Comemorarea conaţionalilor, cei care au murit atunci, în numele unei vieţi mai bune, întăreşte regretul că necesara înlăturare a unui regim obosit de el însuşi nu a fost făcută, ca în alte ex-state socialiste, din Europa, fără victime.
Dincolo de...
... înţelegerile celor două superputeri ale momentului '89, URSS şi SUA,
... coloanele militare sovietice şi cele maghiare, aduse ostentativ la graniţele de Est, respectiv de Vest, ale României, în luna decembrie 1989,
... planuri anterioare, de debarcare a familiei Ceauşescu, de la conducerea republicii socialiste,
...până la urmă, diferenţa specifică şi finalul unui regim încremenit vizibil în propriile închipuiri au fost rodul coloanelor de muncitori, care au înclinat, decisiv, balanţa puterii, pe 22 decembrie 1989, în favoarea unei conduceri provizorii, a statului român.
Şi cum libertatea de expresie este rezultatul acelui moment istoric, cu destule acţiuni anterioare nedevoalate nici azi, am invitat la un dialog trei jurnalişti şi trei militari.
Cu jurnaliştii, membri ai conducerii Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, am pus lupa pe ceea ce clamăm azi a fi LIBERTATEA DE EXPRIMARE.
Cu militarii, evident în rezervă, am dorit să evocăm altfel evenimentele din decembrie 1989, cu un accent aparte pe dreptul internaţional umanitar/DREPTUL CONFLICTELOR ARMATE.
Nu puţine au fost dezvăluirile şi afirmaţiile inedite făcute pe timpul emisiunii "Valori euroatlantice".
Valorile euroatlantice, de referinţă, fiind libertatea, independenţa, suveranitatea naţională, integritatea teritorială, democraţia consolidată, statul de drept.
Inserez mai jos câteva dintre enunţurile făcute în acest context.
LIBERTATEA DE EXPRIMARE ÎN ROMÂNIA
Gheorghe Frangulea:
• Când l-am văzut pe Mircea Dinescu la televizor m-am liniştit, pentru că am avut o copilărie la Slobozia, eu fiind din acest oraş. Am avut o copilărie împreună, el fiind mai mare cu patru ani. Bineînţeles că în perioada aceea ne fura banii din buzunare, pe la gârlă, astea erau amintirile cu el. Şi...dacă este Mircea acolo este teatru sută la sută.
• Revoluţia noastră a debutat ca o piesă de teatru bine regizată. De aceea am şi numit-o... o lovitură de stat, pe fondul naivităţii populare.
• Bănuiam că vom muri noi, dar nu va pleca Nicolae Ceauşescu.
• Nici nu puteam să înţeleg de ce au făcut gaură în steag.
• Astăzi avem o societate cu care nu ştim ce să facem cu ea.
• Mă simt singur în România.
• Dacă această democraţie este bună sau rea ne priveşte şi pe noi. Suntem direct răspunzători.
• Presa din 1989 seamănă un pic cu aceea de astăzi.
• Partinicitatea presei independente, în provincie, este proverbială.
• Nu poţi să scrii despre prefect, primar, preşedintele consiliului judeţean şi niciodată despre un preşedinte de partid.
• Astăzi, ca şi atunci, putem să scriem publicitate plătită şi mascată, sub formă de reportaje, de anchete dirijate, publicitate pe veresie, despre neamuri, despre eroi de mucava, despre lipitorii de afişe, de la partid.
• Partidele noastre sunt mafii cu statut legalizat.
• Ei nu gândesc despre...ţărişoara mea, cum gândea Caragiale.
• Ei vorbesc despre noi şi... ei.
• Nu mai se întâmplă absolut nimic.
• După 25 de ani s-a revenit la...normal.
• Nu mai suntem Tovarăşi suntem Excelenţe.
• Totul este de...excelenţă.
• Parcurile care au devenit parcări, parcările care au devenit blocuri, blocurile care au devenit mafii, mafiile care au devenit partide.
• Presa a folosit atât de mult libertatea de exprimare, încât a degenerat în verbiaj mediocru, în minciuni bine gargarisite.
• Nu mai poţi să deschizi un ziar că te loveşte o ţâţă, un fund, sau ceva legat de sex.
• Clasa politică de azi nu conduce, doar produce băşcălie.
• Doresc ca, în viitor, să se întoarcă tinerii în ţară, cu o bogată experienţă, numai ei vor putea salva România.
Bogdan Gamaleţ:
• Spunea Caramitru:”Revoluţia lor a reuşit, a noastră nu.”
• Eu sunt adeptul decenţei în presă.
• La un moment dat, autocenzura este mai rea decât cenzura dinainte de 1989.
• Azi, în televiziuni se preferă obiectele de inventar, care atrag privirile...
• Există cei trei “S”, cu care ai succes garantat în televiziune, din păcate: sex, sânge, scandal.
• Avem un cod etic al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, pe care îl şi respectăm, culmea!
• La UZPR noi promovăm românismul foarte mult.
• Aş ruga telespectatorii să capete maturitatea de telespectatori. Vă rog frumos informaţi-vă şi de la alte posturi de televiziune, de radio, din alte ziare, nu numai din cele care vă împărtăşesc ideile. În felul acesta o să fiţi mult mai bine informaţi. Deci, mult mai puternici.
Benone Neagoe:
• Deschiderea anului şcolar, de învăţământ...15 septembrie...filma operatorul în curtea unei şcoli unde erau mulţi trandafiri...”Stop!” Zicea, la vizionare, cenzura de la TVR. „Ce este cu trandafirii aceea în cadru? Dumneata nu eşti pregătit politic. Nu înţelegi că tratând problema învăţământului românesc, aceasta ar putea apărea spinoasă...Tăiaţi trandafirii!”
• Orice comentariu începea aşa:”Aşa cum ne arăta secretarul general al partidului…” Eu am adăugat cuvintele “ultima oară”...”Stop!” ”Care ultima oară?” “Adică ieri, cu prilejul…” “Taie dumneata…ultima oară.”
• Cam aşa arătau atunci lucrurile…Cum arată acum?
• Acum deschid televizorul şi am o sută şi ceva de canale. Pe un canal aflu dacă purta sau nu chiloţei vedeta X la o parada a Modei, la altul la ce oră a venit doamna Y acasă şi dacă i-a aplicat un plici soţul, sau dacă este însărcinată sau nu nevasta unui fost primar, se face testul în direct...
• Avem un proiect pe care Comitetul Director al UZPR l-a aprobat – o revistă care să apară lunar, cum era “Presa noastră.”
• Noi luăm şi poziţie, pe website-ul nostru, pentru că probleme sunt în zona Harghita, Covasna.
DREPTUL CONFLICTELOR ARMATE
General (r.) dr. Florian Pinţa:
• Au fost momente care m-au marcat emoţional, pentru că în noaptea de 21/22 decembrie 1989 a fost noaptea de foc la sediul de atunci al Ministerului Apărării Naţionale. Au fost primii morţi. I-am văzut dimineaţa.
• Şi vreau să vă spun - nu am povestit asta nimănui, până în momentul de faţă -, că toţi cei care au fost omorâţi în cursul nopţii de 21/22 decembrie 1989 aveau lovituri directe (au fost împuşcaţi) în frunte sau în gură. Pare sinistru ceea ce vă spun acum, dar am evocat asta pentru a atrage atenţia, celor care mai cred că totul nu a fost decât o mistificare, că provocările care s-au produs, inclusiv la sediul ministerului nostru, s-au făcut de către oameni foarte bine instruiţi. Profesionişti ai armelor.
• Militarii erau destul de timoraţi, erau speriaţi de-a dreptul şi nu numai soldaţii, ci chiar şi subofiţeri şi ofiţeri.
• Ca printr-un miracol, odată cu executarea soţilor Ceauşescu, focul a încetat. Focul de provocare. Şi am intrat în normalitate.
General (r.) dr. Virgil Bălăceanu:
• Am fost un norocos, o simplă lovitură, un glonţ în picior...”Dulce ca mierea este glonţul patriei.”
• Au fost momente de confuzie, în care a lipsit actul de comandă şi control.
• Din punct de vedere militar, în decembrie 1989 s-a pus în acţiune un plan dinainte pregătit.
• Iar planul respectiv a avut succes.
• România, în decembrie 1989 a fost un poligon de executare a războiului informaţional.
• În decembrie 1989, pe 22 eram cu camarazii dislocaţi în Piaţa Unirii şi colegii m-au întrebat ce facem. Le-am spus că dacă primim ordin să executăm foc de avertisment, la apropierea manifestanţilor, nu executăm ordinul. Şi un coleg mi-a spus că este neexecutare de ordin: „Asta este insubordonare pe faţă!”
• În momentul în care plutoanele de ofiţeri elevi, de la Academia Militară, au fost introduse în dispozitivul de la sediul Comitetului Central s-a crezut că aceasta este intenţia ministrului apărării, ca folosind o structură mai stabilă şi mai loială să fie o preluare a puterii, de la Nicolae Ceauşescu.
Colonel (r.) dr. Dumitru Codiţă:
• În legătură cu ordinele pe care le primesc militarii şi răspunderea pe care o au în executarea lor, există precizări clare.
• Ordinele ilegale, precum a ucide civili, de exemplu, nu se execută.
• Dacă un comandant de subunitate este instruit în privinţa dreptului internaţional umanitar va cunoaşte ce este un ordin legal şi unul ilegal.
• Aflându-ne la sfârşit de an, optimismul mă caracterizează şi pe mine, de această dată.
• Totuşi, speranţele şi aşteptările mele deşi sunt mari sunt sceptic, având în vedere că în spatele preşedintelui actual se află o clasă politică ce a demonstrat că nu se ridică la nivelul la care noi ne aşteptăm.
Se încarcă comentariile...
