Colegii de la Deutsche Welle detaliază pe larg, în două articole, ceea ce ar putea fi propunerile care să revoluţioneze practica în domeniu pe plan intern german, dar care, spun analiştii de la Bruxelles care mi-au trimis aceste materiale, ar putea deveni, extrem de rapid, un model de adoptat destul de rapid de către alte ţări europene, aflate direct şi imediat sub ameninţarea terorismului de sorginte islamică.

Conform propunerilor ministrului german de Interne, guvernului federal i-ar reveni cu mult mai multe atribuţii concrete şi la nivel operaţional asupra agenţiilor de securitate, în combaterea atacurilor cibernetice şi organizării deportărilor, permiţând mobilizarea şi desfăşurarea unităţilor militare în interiorul ţării în caz de situaţii de urgenţă de altă natură ca cele prevăzute acum de Constituţie. Extinzând mult aria de aplicare a ceea ce este acum propus ca sistem european de intrare/ieşire (EU Entry/Exit System), dar şi relaxând criteriile prin care se determină dacă unul sau altul dintre statele terţe poate fi considerat „destinaţie sigură” pentru repatriere.

Desigur, aşa cum spun cei de la Deutsche Welle, „recentul atac terorist, cel mai grav din Germania în ultimii 35 de ani, nu a generat raţionamentul de acum al lui de Maiziere. Pur şi simplu, i-a oferit motivul de a a grupa raţionamentele sale într-un fel de listă de cereri”. Sigur că aşa e, numai că ar mai trebui adăugat că mişcarea intervine într-un context preelectoral marcat de disputa existentă în Germania (ca şi în alte ţări occidentale), marcată de acuzaţiile privind lipsa de voinţă şi acţiune coordonată a statelor respective faţă de apariţia şi consolidarea ameninţării teroriste ivită odată cu valul necontrolat de migraţie din ultima perioadă, infiltrat masiv de cei de la ISIS şi Al Qaeda.

Iar măsurile la care se gândeşte ministrul german de Interne se constituie într-o formulă coerentă, într-un demers complex şi extrem de serios, poate cel mai dur de până acum.

Astfel, prima idee deste cea de dizolvare a agenţiilor de securitate care funcţionează acum la nivelul landurilor şi „trecând responsabilitatea activităţilor de protejare a Constituţiei la nivel federal”. Argumentul său fiind că intenţia atacatorilor nu este doar de a distruge ordinea guvernamentală doar la nivelul unui singur land. Ceea ce va duce la o întărire considerabilă a poziţiei, dar şi a capacităţilor de acţiune ale Biroului federal de protejare a Constituţiei (Bundesamt für Verfassungsschutz).

În al doilea rând, ar urma să se extindă atribuţiile legale al Bundeskriminalamt (Biroul federal al poliţiei criminalistice) pe care ministrul german le defineşte ca fiind în acest moment „mult prea restrictive”, efectivele existente având doar atribuţii legate de protejarea gărilor, aeroporturilor şi frontierelor.

Mişcarea se poate combina cu o nouă viziune asupra folosirii armatei care, de decenii, „este un partener recunoscut pentru managementul dezastrelor”. De data asta însă, în această viziune extinsă, armata ar putea fi chemată să asigure „protecţia armată a proprietăţii”, ceea ce, spune de Maiziere, „ar însemna schimbarea Constituţiei, ceea ce necesită ca două treimi dintre membrii camerei inferioare şi superioare a Parlamentului să voteze în favoarea măsurii respective”.

De asemenea, foarte interesant, guvernul federal va primi puteri sporite în ceea ce priveşte procedurile de anulare a permiselor de şedere şi permiţând ca operaţiunile de deportare să fie organizate la nivel federal şi nu de autorităţile locale, aşa cum este cazul acum. În plus, guvernul federal ar primi permisiunea de a construi centre de deportare unde vor fi adunate persoanele care nu au primit drept de azil şi care trebuie trimise spre „ţări sigure”. Discuţia este deschisă pe plan european asupra criteriilor care definesc o ţară sau alta ca „destinaţie sigură”, dezbaterile fiind destul de aprinse în ce priveşte categorisirea în acest sens a unora dintre statele din Maghreb. Iar criteriile germane de anulare a permisului de şedere ar putea fi extinse prin introducerea principiului de „ameninţare al adresa securităţii publice”, un proiect-pilot fiind deja demarat în landul Rin-Westfalia.

Lucrurile merg chiar mai departe, căci de Maiziere este deja în centrul unei dispute aprinse cu Asociaţia medicală germană privind planurile sale de a relaxa cumva obligaţia sacrosantă a medicilor de a trata pacienţiii în deplină confidenţialitate. Ideea ministrului de Interne german fiind de a obliga medicii să raporteze la poliţie cazurile de pacienţi cu probleme psihice care ar putea pune o problemă de securitate publică... Chestiune aflată acum la nivelul unei medieri cu organismul naţional al medicilor. În schimb, este certă intenţia de a retrage cetăţenia germană tuturor celor care au participat la lupte alături de „miliţiile teroriste”, iar promovarea ideilor şi manifestelor teroriste va fi considerată drept un act criminal.

În fine, în acord cu spiritul a ceea ce se decide acum şi la Bruxelles şi cu siguranţă, într-o formă sau alta, se va regăsi în structura tuturor Statelor Membre, ministrul german de Interne a anunţat că vor fi create noi capacităţi specifice pentru „cyberinvestigaţii”, totul în cadrul unei noi unităţi denumite Biroul central de informaţii privind sfera de scuritate (ZITiS) care „va dezvolta metode, produse şi strategii pentru a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului pe internet”. Cu misiunea de a „investiga Darknet pentru a urmări vânzările ilegale de armament sau comunicaţiile teroriştilor”, important în contextul în care se afirmă că adolescentul care a împuşcat nouă persoane într-un mall din Munchen îşi achiziţionase arma pe Darknet...

Toate acestea înseamnă că în Germania va urma un val de asemenea măsuri, apoi în Europa, necesare de foarte mult timp şi devenite acum ultra-urgente, odată cu intrarea în faza inversării fluxului migraţiei ilegale sau, cel puţin, a limitării pe cât se poate a efectelor sale negative, uneori mortale.

Că asta se face sub presiunea ciclului electoral, asta este evident. Mai puţin evidentă este reacţia electoratului, ajuns realmente la o stare de disperare care face ca rezultatele alegerilor din Olanda, Franţa, Germania şi Cehia, spre exemplu, să fie greu de anticipat, odată cu ridicarea extremei drepte naţionaliste...

Marea problemă nu sunt măsurile, oricât de dure ar fi ele, ci timpul rămas pentru aplicarea lor. Nu uitaţi, în lunile următoare urmează Summitul special UE-Turcia, iar un eşec al discuţiilor, anticipat deja de câţiva dintre colegii mei de la Bruxelles, îl poate determina pe Erdogan să decidă deschiderea „robinetului refugiaţilor”, 3 milioane la număr. Asta la prima strigare, căci nu punem la socoteală cei care continuă să sosească din Siria, Irak, Pakistan, Afganistan sau din ţările din Maghreb...

Să vedem ce se va întâmpla, cât timp vom mai avem să aşteptăm şi să ne uităm ca la spectacol.