Dar mai există şi două puncte pe agendă. Absolut esenţiale.

Primul, cu care se vor începe azi lucrările, va fi alegerea Preşedintelui Consiliului European, coordonatorul tuturor acţiunilor politice ale instituţiei respective, adesea descris drept primus inter pares, cel care stabileşte agenda finală şi conduce reuniunile, ca cea de azi, cu participarea tuturor şefilor de state şi guverne din cele acum încă 28 de state, foarte curând (încă de acum pentru problemele strategice de viitor) în formatul de 27 de state membre. În plus, foarte important, are şi rolul de reprezentare a Uniunii Europene în lume.

Conform art. 11 din Tratatul UE (în versiunea consolidată de Tratatul de la Lisabona), Consiliul European îşi alege preşedintele pentru un mandat de doi ani şi jumătate, posibil de reînnoit o singură dată. Pentru numirea sa, ca şi pentru demitere, este necesar un vot cu majoritate calificată. Să reamintim şi faptul că, din 1975 până în 2009, funcţia respectivă era asumată neoficial de şeful de stat sau de guvern a cărui ţară deţinea preşedinţia rotativă a Consiliului UE.

Pe 19 noiembrie 2009, a fost ales primul titular al acestui post, Herman Van Rumpoy, mandatul său fiind continuat pentru încă doi ani şi jumătate prin votul Consiliului European din 1-2 martie 2012.

La 30 august 2014, Consiliul îl desemnează în funcţia de preşedinte pe polonezul Donald Tusk, cel care-şi intră în atribuţii pe 1 decembrie 2014. Şi acum mai doreşte încă un mandat, cu o foarte largă susţinere la Bruxelles şi având în spate, în primul rând, blocul de vot PPE.

Şi, din acest moment, a izbucnit un scandal de mai dimensiuni deoarece, fapt fără precedent în jocurile politice de acest nivel şi posturi de o asemenea responsabilitate europeană, ţara de origine a candidatului a refuzat şi refuză în continuare să susţină candidatura compatriotului Donald Tusk. Propunând o candidatură surpriză, cea a europarlamentarului Jacek-Saryusz-Wolski, 68 de ani, membru PE din 2004. Face parte şi el din grupul PPE, iar în Polonia era membru al Platformei civice centriste de opoziţie PO. Spun „era” membru al acestui partid deoarece, imediat după anunţul guvernului polonez, colegii săi au decis să-l excludă...

Chiar înainte de surprinzătorul anunţ al guvernului polonez, conducerea politică a Partidului conservator naţionalist Dreptate şi Justiţie, la putere în Polonia, ceruse guvernului său un refuz ferm pentru candidatura lui Tusk.

Partidul lui Kaczynski, în comunicatul publicat pe situl oficial, îl acuză pe Donald Tusk de a fi "încălcat principiul neutralităţii în raport cu un stat membru UE, în acest caz Polonia". Tusk este acuzat de a fi susţinut proiecte şi decizii care sunt împotriva intereselor statului polonez şi de a fi acordat sprijin opoziţiei politice din Polonia. Mai mult, într-o scrisoare adresată tuturor liderilor europeni, Beate Szydlo, afimră că „prelungirea mandatului preşedintelui Consiliului European împotriva poziţiei exprimate de guvernul ţării sale de baştină este ceva împotriva principiului interguvernamental care caracterizează activitatea Consiliului nostru. În plus, fapt foarte grav, Kaczynski l-a acuzat pe Donald Tusk de „responsabilitate morală” în cazul catastrofei aeriene din 2010 în care a decedat fratele său geamăn, preşedintele Lech Kaczynski, alături de alte 95 de persoane, printre care mulţi înalţi responsabili ai guvernului polonez din acel moment.

Problema este foarte serioasă, căci, dacă situaţia votului formal nu ar reprezenta vreo necunoscută, cel puţin avem o chestiune de credibilitate. Iar asta, în cazul viitorului preşedinte reales Donald Tusk, ar putea să implice o oarece vulnerabilitate în relaţiile cu statele membre, în orice caz cu Polonia şi posibil cu aliaţii săi din Grupul Vişegrad şi, evident, pe scară internaţională. Şi numai de asta nu are nevoie Uniunea Europeană în perioada următoare, când va negocia Brexitul, când se va lucra la formula finală asupra a ceea ce urmează să fie Europa de mâine, conform deciziilor care vor fi luate la Summitul de la Roma pe 25 martie.

De altfel, acesta este al doilea subiect de pe agendă, îl vedeţi lăsat liber, căci reuniunea va avea loc mâine dimineaţă pentru a încerca o armonizare a poziţiilor restului de ţări cu cele exprimate la mini-summitul de la Versailles de Franţa, Germania, Spania şi Italia precum şi de cele trei ţări din BENELUX, toate favorabile ideii unei Europe cu mai multe viteze.