Quo vadis, Europa? Scenariile Comisiei Europene. Ce va decide România?

În urmă cu puţin timp, la Strasbourg, Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a prezentat Cartea Albă asupra viitorului Europei. Document foarte aşteptat deoarece, oficial, reprezintă poziţia Comisiei înainte de Consiliul European din 9-10 martie şi, mai ales, în pregătirea Summitului aniversar de la Roma, atunci când exact acesta va fi subiectul unei declaraţii coumune asupra a ceea ce va fi drumul pe care ar urma să meargă Europa.

Aşa cum vă anunţam ieri, Comisia Europeană decisese deja, pe 22 februarie, să adopte soluţia „scenariilor”, argumentată acum de Juncker prin dorinţa de a „nu dicta sau prescrie soluţii” ci de a oferi posibilitatea ca întreaga dezbatere viitoare să aibă puncte de plecare, cele 5 scenarii prezentate azi, dar cu o decizie finală care să fie formulată în urma unor dezbateri naţionale. Interesant şi democratic demers, numai că extrem de complicat şi dificil având în vedere diferenţele de opinii, adeseori extreme, la nivelul opiniilor publice naţionale.

Puteţi accesa aici Cartea Albă pregătită de Comisia Europeană.

Să vedem care sunt cele 5 scenarii:

• Continuarea sistemului actual. „UE 27 se va concentra asupra continuării agendei sale de reforme pozitive.” Există multe exemple de succes, desigur, dar este oare suficient?  
• Varianta „doar o Piaţă Unică şi nimic altceva”: „UE 27 se recentrează gradual asupra pieţei unice pe măsură ce ce cele 27 de State Membre nu sunt în stare să găsească un teren comun de înţelegere asupra din ce în ce mai multe zone de politici. În acest caz, UE se va concentra exclusiv pe piaţa unică, lucru dorit de mai multe ţări care-şi doresc acum să vadă Comisia Europeană doar un administrator al pieţei unice. Dar UE este cu mult mai mult decât o paţă unică, „chiar dacă unii ar vrea asta, eu nu mi-o doresc”, a adăugat Juncker.  
• „Cei care-şi doresc să facă mai mult”. Uniunea Europeană cu 27 de membri va funcţiona ca acum, dar permiţând acelor State Membre să facă mai mult în anumite domenii specifice precum apărarea, securitatea internă sau problemele sociale. S-ar naşte una sau mai multe „coaliţii ale celor doritori” („coallition of the wiiling”) Până în 2025, asta ar putea să însemne, spre exemplu, că 15 state membre formează o poliţie comună şi un corp de magistraţi pentru a face faţă problemelor criminalităţii transfrontaliere. Informaţiile de securitate sunt transmise imediat între bazele de date naţionale care sunt pe deplin conectate.Este vorba despre „Europa cu mai multe viteze”, „Europa cu mai multe cercuri concentrice”, o „posibilă soluţie de avangardă... în care rolul pionierilor deschizători de drum va deveni tot mai important”, spunea Juncker. Asta chiar dacă, recunoştea el, „există un dezavantaj major, anume că Europa va deveni şi mai greu de înţeles ca azi, din moment ce vor funcţiona reglementări şi reguli diferite la nivelul UE”.  
• Scenariul „Să facem mai mult şi mai eficient”: este cazul unui Uniuni Europene care se concentrează asupra unei acţiuni mai eficiente şi cu rezultate mai vizibile dar într-un număr mai mic de domenii ca acum, adică în cele în care ar exista deja un acord comun de cooperare, spre exemplu, la nivelul anului 2025, o Autoritate comună europeană în domeniul telecomunicaţiilor sau o Agenţie europeană în domeniul luptei anti-teroriste. Sau o Agenţie comună europeană pentru protecţia consumatorilor. Restul domeniilor să rămână de competenţa statelor naţionale  
• Scenariul „Să facem mai multe lucruri împreună”. Perspectivă în care Statele Membre vor fi de acord să împartă în comun mai multe responsabilităţi, resurse şi decizii. Decizii care ar fi luate mai rapid la nivel european, în regim federal.

Noutatea mesajului de azi este că. nepropunând un scenariu preferenţial, sau măcar o opţiune fermă în favoarea celor 5 despre care am vorbit, trece absolut totul, inclusiv decizia finală, la nivelul Parlamentului European şi al Consiliului European al şefilor de state şi guverne, dar solicitând în prealabil o serie vastă de dezbateri naţionale prin care să se precizeze direcţia preferată de unul sau altul dintre Statele Membre. Căci, spunea pe bună dreptate Jean-Claude Juncker, poate că va fi nevoie „de adaptarea Tratelor, dar asta să se facă în urma unei voinţe colective care se naşte dar încă nu există ca atare”.

„Europa reprezintă o alegere deliberată”, spunea Juncker, şi să nu uităm „că vom fi judecaţi nu după ce am moştenit, ci după ce vom lăsa moştenire”.

În cazul României (dar, sunt convins, şi în cel al majorităţii Statelor Membre), discuţia aceasta care nu va fi nicidecum una emoţională sau teoretică, va fi una dificilă, chiar extrem de dificilă, din cauza faptului că, pentru a se lucra pe argumente realiste, trebuie să se bazeze pe o cunoaştere profundă şi extinsă a ceea ce înseamnă mecanismele europene, a modalităţilor de adoptare a legislaţiei, a relaţiilor dintre instituţii...

Mai este timp să se dea asemenea explicaţii într-un proces care, la noi spre exemplu, ar trebui să fie coordonat de doamna ministru Ana Birchall, responsabila aleasă ca maximum de competenţă pentru ceea ce înseamnă relaţia cu Europa?

Poate, mai întâi de toate, va trebui să auzim ce au de spus liderii partidelor politice, poate va trebui organizată o largă dezbatere în Parlamentul României, în paralel cu ceea ce, absolut obligatoriu, va trebui să fie discuţia la nivelul societăţii civile.

Să nu uităm niciun moment că decizia finală care va fi luată este una de importanţă istorică, la fel de decisivă prin urmările sale ca cea prin care ne-am propus odată să aderăm la NATO şi la UE. Aceasta deoarece, pe fond, despre asta este vorba şi acum când absolut toate semnalele arată că va urma o restructurare fundamentală a modelului de dezvoltare şi a concepţiei în funcţie de care va exista în continuare un drum european. Nouă, tuturor, ne va reveni responsabilitatea reală a acestei alegeri. Acesta este mesajul de azi de la Strasbourg. Asta va trebui şi noi să decidem şi bine ar fi ca această decizie să fie făcută în deplină cunoştinţă de cauză. Vă reamintesc opţiunile la dispoziţie, cel puţin în acest moment, din perspectiva Cărţii Albe a Comisiei Europene.