Putin reactivează canalul german. La nevoie se văd adevăraţii prieteni

Vladimir Putin şi fostul cancelar german Gerhard Schroder FOTO EPA-EFE

Sunt ridicate la nivel operaţional şi la un maxim de forţă al mesajelor toate canalele profunde, diplomatice şi nu numai, prin care Moscova încearcă acum să transmită mesaje-semnal privind modalităţile pe care le-ar putea considera acceptabile pentru soluţionarea crizei.

După ce Donald Trump a spus că Ucraina (dar şi întreg Occidentul) ar fi trebuit să renunţe definitiv la speranţa de a recupera vreodată Crimeea şi că asta, odată cu abandonarea ideii guvernanţilor de la Kiev de a cere intrarea în NATO, ar fi oprit declanşarea conflictului, Putin a activat al doilea canal, la fel de vechi, la fel de important: Gerhard Schroder, fost cancelar al Germaniei, unul dintre cei care au porţile mereu larg deschise la Kremlin.

Atenţie la ce spune, căci mesajul său, aparent doar despre Ucraina, expune un model de soluţionarea crizei care, odată acceptat de Kiev, ar putea servi drept model nu numai viitoarelor finalizări de viitoare situaţii identice care să facă parte din marele proiect de refacere a URSS, dar ar putea fi preluat ca procedeu pentru a „închide” conflicte identice între sau în interiorul altor state, mai aproape sau mai departe de Ucraina.

Din motive lesne de înţeles, în funcţie de natura preocupărilor şi urgenţelor politice interne, mesajul foarte complicat transmis de Schroder a fost preluat în mod diferit (sau deloc, în cazul României primului nostru ministru general şi doctor în ştiinţe, viitor academician doctor docent emerit) de mai puţin doctori, dar extrem de îngrijoraţi de mesajul de o duritate fără precedent al şefei Comisiei Europene care spune că urmează o iarnă extrem de dificilă din cauza posibilei opriri totale a fluxurilor de gaze naturale din Rusia, sunt foarte atenţi la ce spune Schroder care pledează pentru deschiderea conductei Nord Stream 2, ceea ce ar rezolva criza economică care începe să împingă Germania în recesiune: „Cea mai simplă soluţie pentru a rezolva criza actuală cu care se confruntă Germania ar fi demararea operaţiunilor pe conducta Nord Stream 2”, a spus Schroder în interviul acordat revistei „Stern”. Şi este absolut limpede că presiunea pe care o transmite fostul Cancelar german, considerat de mulţi drept negociatorul neoficial al lui Putin, este nu numai pe Germania, ci şi pe celelalte state învecinate Germaniei, marile economii motor din UE, care ar putea fi convinse să reia proiectul. E posibil? Putin mizează pe efectele iernii în combinaţie cu o criză reală a aprovizionării energetice pentru a lansa etapa următoare a ofertei de negocieri sub apăsarea din ce în ce mai mare a intrării în recesiune mondială.

FOTO EPA-EFE

De la tema energetică, Schroder transmite mesajul al doilea, că „vestea bună e că Kremlinul doreşte negocieri. A existat deja un demers negociat între Rusia şi Ucraina, spre exemplu în martie, la Istanbul... şi demersul acesta ar putea fi extins în mod gradual”. Asta presupune, în subtext, că „extinderea” negocierilor ar putea fi făcută în acelaşi format, adică Ucraina, Rusia, Turcia şi ONU ca supervizor şi garant de credibilitate, excluzând deci în primul rând toate celelalte state din regiune dar şi SUA sau alte ţări din G7. Adică, delicat, reduce totul la un eventual „proces Astana +”, mecanismul care a soluţionat conflictul din Siria.

Dar Schroder, chiar dacă spune că războiul din Ucraina este o greşeală a guvernului rus, spune că este absurd ca cineva să creadă în posibilitatea ca promisiunea lui Zelenski să se poată îndeplini şi Ucraina ‚să ia înapoi Crimeea prin acţiune militară”, asta pur şi simplu deoarece „regiunea Crimeei este rusă”. 

Dar marea lovitură este altundeva şi, în opinia mea, intenţionează să transmită o propunere pentru structurarea viitoare a zonelor de tip „conflict îngheţat” sau a oricăror situaţii de criză prelungită având la bază cereri de autonomie şi independenţă pe baze etnice. Dacă vă asta vă sună un clopoţel de alarmă, atunci poate ar trebui să priviţi cu foarte mare atenţie spusele lui Schroder, chiar dacă ele nu-i interesează pe politicienii noştri, mult prea înspăimântaţi de forţa de influenţă a Ungariei şi de micile calcule meschine privind supravieţuirea unei formule de guvernare. Spune Schroder – şi aici nu am niciun fel de îndoială că transmite direct oferta lui Putin – metoda obţinerii păcii ar fi un fel de dezvoltare a Acordurilor de la Minsk prin care viitoarea structură a Ucrainei să fie una similară Elveţiei, pe baza modelului confederativ. Asta ar putea, prin „extindere” să fie o soluţie pentru teritoriile cu statut incert dar pe care Rusia să nu le preia direct din cauza economice? Foarte posibil, Dar dacă „extinderea” modelului confederativ al privi şi alte teritorii, eventual din state UE, care-şi doresc independenţa, tendinţe care, în cazul Ţinutul Secuiesc, ar putea primi sprijinul intens din partea Ungariei, spre exemplu? De ce nu acelaşi model şi pentru Catalonia sau favorizând speranţele Ligii Nordului din Italia etc.?

Dar se mai poate şi cealaltă posibilitate: celebrele servicii de informaţii britanice au dreptate, Rusia este demult învinsă, victoria Ucrainei este totală este totală, capitularea va fi semnată în curând de către Putin care nu se ştie câte zile mai are de trăit şi, în general, totul este rezolvat. Caz în care mesajul lui Schroder nu se cade a fi băgat în seamă şi cu asta totul este rezolvat. De ce nu?