Post Brexit. Post Summit: lecţia pentru România

Am ascultat cu multă atenţie, la Bruxelles şi la Varşovia, vocile oficiale dar şi mesajele de forţă venite pe canalele oficiale, toate preocupate să dea un răspuns la întrebarea „ce va fi după?“. Firesc, pentru că la nivelul politicii de nivel înalt, mişcările trebuie gândite cu multe etape înainte să se producă o mişcare pe tabla de şah.

Astfel, nu vă faceţi iluzii, planificarea în caz de post-Brexit a început mult înainte de referendum, pentru fiecare dintre actorii implicaţi. La fel ca şi în cazul Summitului NATO unde discuţiile cele mai importante s-au concentrat asupra analizei scenariilor de viitor, analiză totodată de risc şi de oportunităţi, în contextul foarte special creat de deciziile luate la Varşovia.

Ideea cea mai importantă în raport cu România, tema care ar trebui să ne intereseze cel mai tare este legată de o estimare de către noi toţi şi în special de clasa noastră politică a costurilor şi consecinţelor exacte ale solidarităţii faţă de sistem. Sau a lipsei acesteia, rezultanta fiind ejectarea din joc a unei ţări.

Cazul BREXIT reprezintă în sine o asemenea lecţie istorică. BREXIT duce la separarea UK din Uniunea Europeană, adică ceea ce şi-au dorit britanicii fără însă ca votanţilor să li se explice în amănunt consecinţele dramatice ale acestei opţiuni. Consecinţe care sunt de-abia la început şi se vor dezvolta în următoarele luni într-o spirală vertiginoasă, pe măsură ce începe, la modul propriu, "tăierea de poduri" cu sistemul instituţional comun european.

Deci, prima lecţie este că există consecinţe dramatice atunci când, refuzând solidaritatea, alegi, aşa cum a făcut-o majoritatea votanţilor la referendum, o "splendidă izolare". Când s-au trezit la amara realitate, peste 4 milioane de cetăţeni au mai avut o speranţă, anume că, semnând o petiţie, vor putea determina guvernul Graţioasei Sale Majestăţi să organizeze un al doilea referendum. Ce nu ştiau era că decizia de acceptare a Brexitului ca realitate imposibil de întors fusese luată în orele care au urmat anunţului rezultatelor finale. Decizie ireversibilă atât la Londra, cât la Bruxelles.

Ireversibil? Absolut. Asta au aflat onorabilii naivi şi entuziaşti petiţionari britanici când au primit această scrisoare din partea guvernului în care se anunţă că părăsirea Europei este definitivă şi irevocabilă. În urma unuia dintre "cele mai mari exerciţii democratice din istoria Marii Britanii".

A doua lecţie este că asemenea gesturi, precum referendumul din UK, sunt, cum foarte corect se estimează în scrisoarea respectivă, "un vot pe generaţie". Şi, la fel de adevărat, influenţând decisiv istoria pe care o vor trăi generaţiile următoare.

Combinaţia între primele două lecţii ne dă, cred eu, lecţia valabilă pentru România: facem parte din două organizaţii, UE şi NATO, cele două componente ale identităţii euro-atlatice acesteia noi care se redefineşte şi se repoziţionează ca urmare directă a noilor tipuri de provocări de securitate şi ameninţări.

Trebuie să vedem acum valoarea solidarităţii, nu la nivel de principiu, ci la modul real, încercând să profităm inteligent şi foarte rapid de avantajele noii noastre poziţionări, stat important regional la graniţa de securitate pe care cele două organizaţii o au cu marea necunoscută pe care o reprezintă Federaţia Rusă şi ambiţiile ei post-sovietice.

Noi am primit un semnal de solidaritate, putem intra în jocuri de pe o altă postură, evident cu posibilitatea unui alt statut, în acestă nouă construcţie la care acum se lucrează febril şi pe mai multe fronturi. Putem intra. Ştim s-o şi facem? Răspunsul, vezi cazul oferit de BREXIT, este rezultatul exclusiv al unei decizii naţionale. Sper că politicienii noştri au înţeles mesajul şi vom avea o echipă de reprezentare pe măsura ambiţiilor. Dacă nu, putem rata voioşi şi inconştienţi momentul, aşa cum am făcut-o şi în perioada post-aderare. Cu consecinţele binecunoscute.

Căci acum, pentru unii, prioritatea absolută este "Reconnecting Europe". Iar pentru alţii, mare atenţie, este valabil mesajul istoric: "Out is out!".