Parlamentul European îşi va desemna un nou lider. Europarlamentarul român Laurenţiu Rebega, propunerea grupului Naţiunilor şi Libertăţilor - EXCLUSIV

Laurenţiu Rebega

Marţi seară, la Strasbourg, grupurile politice din Parlamentul European au început să-şi anunţe candidaţii în competiţia pentru ocuparea locului de preşedinte al acestei instituţii, lăsat liber după plecarea socialistului Martin Schulz care, în această dimineaţă, va pronunţa discursul său de la revedere.

Cele mai mari şanse le are, dacă logica instituţională va fi respectată, Antonio Tajani, 63 de ani, membru PPE, fost comisar european pentru industrie (2010-2014), considerat a fi unul dintre apropiaţii lui Berlusconi şi, posibil, susţinut şi de voturile celor din grupul Verzilor. Se va afla în competiţie cu socialistul Gianni Pittella, dar care are ceva probleme deoarece, în toamnă, a fost audiat în comisia de anchetă a PE în „Dieselgate”, chestiunea fiind legată de un logiciel instalat în motoarele maşinilor Volkswagen...

Interesant este că un europarlamentar român, Laurenţiu Rebega, vicepreşedinte al grupului Naţiunilor şi Libertăţilor, a fost propus de ai săi pentru a intra în această competiţie. Interesant, spun, deoarece orice semnal venit acum din partea acestui grup coprezidat de Marine Le Pen şi Marcel de Graff este urmărit cu o atenţie deosebită, mai ales în perspectiva viitoarelor mari competiţii electorale care vor marca anul 2017.

A răspuns, în exclusivitate pentru Adevărul, câtorva întrebări:

Ati fost desemnat candidatul grupului dvs. la Preşedinţia PE. Ce semnificaţie are pentru dvs şi ce valoare politică, ştiind că - îmi pare rău să v-o spun -  sunt zero şanse să şi obţineţi acest post?

Nu cred că trebuie să punem în faţă problema şanselor. Alegerea preşedintelui PE înseamnă, bineînţeles, şi negocieri politice, dar înseamnă şi o discuţie pe proiecte. Cum proiectăm viitorul Parlamentului şi cum proiectăm, la modul general, viitorul Uniunii? Cel puţin din acest punct de vedere, dacă voi reuşi să aduc în discuţie poziţiile grupului nostru politic, atunci este un câştig pentru noi toţi.

Apoi mai este un lucru: grupul nostru este catalogat ca eurosceptic şi, într-o anumită parte a presei, etichetările sunt chiar mai răutăcioase. Eu am spus în repetate rânduri că suntem radicali, dar nu extremişti. Faptul că participăm, constructiv, la aceste alegeri este important: credem că problemele Europei pot şi trebuie să fie rezolvate democratic, prin dialog.

În fine, pentru mine, personal, candidatura este foarte importantă pentru că îmi oferă şansa implicării la cel mai înalt nivel, nu doar în cadrul Parlamentului, ci şi în raport cu alte instituţii europene. Din câte ştiu, sunt primul român care candidează pentru această poziţie.

Ce teme veţi aborda în campania pe care dvs şi grupul pe care-l reprezentaţi o veţi demara în susţinerea acestei candidaturi?

Campania noastră va avea câteva puncte bine precizate:

• Un Parlament mai democratic, mai larg deschis către toţi deputaţii europeni.
• Un echilibru mai bun între majoritate şi grupurile minoritare.
• Un acces echitabil al tuturor deputaţilor europeni în stabilirea agendelor de dezbatere.
• O transparenţă mai mare, în scopul de a suprima orice aranjamente de culise.
• Creşterea influenţei deciziilor deputaţilor asupra celorlalte instituţii europene.

Aceste teme au în fundal preocuparea constantă de a face auzită în Parlament, cât mai puternic, vocile cetăţenilor. Parlamentul trebuie să fie mai atent la problemele şi opiniile tuturor cetăţenilor europeni.

Partidele din zona naţionalistă au înregistrat scoruri deosebit de mici în alegerile din Romania şi, totuşi, dvs aţi fost ales de grupul dvs să le reprezentaţi şansele. De ce n-au desemnat pe cineva din ţările unde partidele din grupul dvs chiar au o şansă reală să ajungă la guvernare?

Îmi permit să parafrazez, cu amărăciune, o vorbă celebră: în România avem naţionalism fără naţionalişti. Dar asta e o altă discuţie!

Revenind la întrebarea dvs., în Grupul Europa Naţiunilor şi Libertăţilor, fiecare delegaţie naţională are libertatea de a-şi promova propria agendă, cu condiţia de a nu ne bloca unii pe alţii. Unele delegaţii au poziţii mai intransigente, altele, mai flexibile. Unele sunt mai interesate de palierul european, altele sunt mai „localiste”. S-a întâmplat ca eu, care sunt şi vicepreşedinte al grupului, să mă aflu în zona de convergenţă a acestor orientări politice, iar colegii m-au susţinut.

În campania dvs pentru postul de Preşedinte PE veţi aborda şi teme legate de situaţia din Romania? Dacă da, care?

Sunt convins că, din poziţia de candidat, pot să fac ceva şi pentru ţara noastră. După cum v-am spus, unul dintre punctele cheie ale candidaturii este accesul echitabil al tuturor deputaţilor europeni în stabilirea agendelor. Or, vedem cu toţii că, deşi în teorie suntem egali, România, dar şi alte ţări din Est sunt, ca să zic aşa, mai puţin egale decât alte state membre. Chestiunea cu Spaţiul Schengen este cea mai notorie, dar nu singura.

Fireşte că problemele României nu se pot rezolva în campania pentru preşedinţia PE, dar pun şi eu o cărămidă la temelia interesului naţional. Şi sper să fiu sprijinit şi de ceilalţi europarlamentari români.

Strasbourg, decembrie 2016