Nu mai multă sau mai puţină Europa, ci care Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ce este fantastic la Uniunea Europeană este faptul că un gest făcut la Paris este resimţit la Bucureşti, un cuvânt rostit la Praga se propagă asemeni unui tsunami până la Copenhaga, că "o Europă unită nu înseamnă o Europă uniformizată"...

Michel Barnier, comisarul însărcinat cu Piaţa internă şi servicii, a vorbit, la Paris, în 27 februarie, deci în timpul dezbaterii consacrate cetăţenilor europeni, cetăţeniei europene, despre foarte puţine lucruri, de fapt: foarte mult despre serviciile bancare, ceva mai puţin despre idealuri. Mult despre întâlniri providenţiale, aproape nimic despre o viziune.

Dar aceste cuvinte, cele de mai sus, m-au marcat. Înseamnă totuşi ele că Barnier crede într-o Uniune unită în diversitate? Am dubiile mele, şi cred că şi alţii, altfel toată această pre-campanie pentru scrutinul european din 22-25 mai nu ar fi marcată de semne...ciudate: "SOS european în pericol", îşi numea Le Point, în aceeaşi săptămână, un articol dedicat unei cărţi despre Robert Schuman.

Dezbaterea în sine, desfăşurată la The Docks, în nordul Parisului, în zona cunoscută ca Plaine Saint Denis, a fost, şi ea, precedată de un sondaj deloc liniştitor: 58 % din francezi, procent în creştere, nu mai cred în Europa, iar din întrebările trimise de public înaintea acestei a 46-a (enorm!) dezbateri cu publicul din Uniune, una revenea insistent: putem reveni la franci?

Sigur, Franţa avusese un precedent: în vara anului 2013, comisarul Viviane Reding, vice-preşedinte al Comisiei dar şi ocupându-se de Justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, reuşise să adune peste 200 de persoane. Un confrate, de la Café Babel, mă asigură că "a fost mai bine ca în Grecia". Aflu, astfel, că jurnaliştii europeni, unii, au demarat un fel de tur al acestor multiple dezbateri.

Au ele cu adevăt un sens, întreb, destul de mirată de repetarea cifrei 46? Michel Barnier, poate puţin mirat, şi el, dar mai degrabă de faptul că pentru mine nu este evident, îmi spune că "la Bruxelles a început să se înţeleagă faptul că [noi] nu avem mereu dreptate. Şi că avem ce învăţa de la cetăţenii europeni". Mă întreb dacă nu este prea târziu. Uniunea a devenit un imens conglomerat, am mai spus-o, à la Hayao Miyazaki, complicat, ruginit, scârţâit, dar frumos în toată desuetitudinea sa, care încă înaintează dar care ar avea grabnică nevoie de o revizie generală.

Sunt eurosceptică spunând adevărul? Dacă muritorul care i-a spus împăratului că este gol a greşit, atunci şi eu. Şi Thierry Repentin, ministrul francez al Afacerilor europene, care a lansat o provocare, în conferinţa de presă organizată înaintea (foarte bizar!) dezbaterii: "dacă m-aţi întreba ce cred despre deficienţele Uniunii, v-aş spune". Ridic mănuşa (mâna) şi remarc ciudăţenia demersului, ministrul alegând să înceapă laudele aduse Uniunii Europene cu rezultatele şi consecinţele pe care Politica Agricolă Comună le are în cele 28 de state membre. Fericit, Repentin enumeră : după modelul reuşit al PAC, trebuie să ne dotăm cu o politică europeană de apărare, cu o politică europeană comună în ceea ce priveşte climatul, energia (a spus-o şi comisarului român pentru Agricultură, Dacian Cioloş, în spaţiul acordat ziariştilor Eu-Agri, cu puţin timp înainte de evenimentul prilejuit de Telling the story, la Bruxelles, în decembrie 2013), domeniul digital.

Cei aproximativ 30 de ziarişti din sală rămân tablou. Tăcere. Pentru ei, pentru francezi, era chiar pentru prima oară că auzeau un ministru spunând foarte sincer că împăratul este gol...Michel Barnier nu prea a avut de ales :"aşa este, după modelul PAC [din nou!], prima politică comună europeană [îmi aduc aminte de răspunsul unui prieten, când l-am întrebat de ce - pentru că înainte de orice europeanul trebuie să mănânce, totul trece prin stomac!], trebuie să ne dotăm cu o politică industrială europeană". Şi aici rosteşte fraza plină de tâlc, "o Europă unită nu este o Europă uniformă", plus "ceea ce spun europenii devine, uneori, lege", "eu de fiecare dată când ies din birou şi întâlnesc alte persoane, învăţ câte ceva". Hm...imediat după, se supără,

democraţia nu poate să vină non-stop de sus, dinspre Bruxelles, de aceea trebuie să votaţi.

Nu e oare un truism? Votăm întocmai pentru că ne acordăm încrederea celor "de sus", care sunt presupuşi să ştie ce au de făcut, dat fiind faptul că i-am votat după şi pentru un program anunţat. Dar, în fine, să rămânem la ceea ce a spus comisarul : "dacă nu vreţi să vă ocupaţi de Europa, Europa se va ocupa, ea, de voi". Aici, francezii sancţionează prompt. La întrebarea pusă sălii, în direct, "vocea dvs este auzită în Europa?", răspunsul este fără niciun drept la apel:NU în proporţie de 58%.

Dezbaterea a fost, în mare, o demonstraţie de glamour: un platou de televiziune asemeni celui utilizat de Bernard Pivot, lumini, fast, culori, mijloace tehnice şi de comunicare profesionale, camere de luat vederi în toate unghiurile posibile şi imposibile, o intrare în scenă pregătită în detaliu, regizată, dar atât de asemănătoare, de fapt, Uniunii Europene! Strălucirea şi prestanţa reprezentanilor instituţiilor europene, spectaculare, urmate de un gol, de un vid, de o prăpastie dincolo de care se aflau...muritorii. În mai multe straturi: invitaţi, ambasadori, jurnalişti, cetăţeni care îşi exprimaseră dorinţa de a fi prezenţi, dar şi multe multe scaune neocupate. "Bruxelles nu este de vină pentru că Franţa are acum o datorie de 95% din PIB", crede şi are dreptate Michel Barnier. "Este slăbiciunea Franţei". De acord. Pentru comisar, întrebarea care trebuie pusă este "dincolo de fericirea de a fi împreună, de ce avem nevoie de a fi împreună ?" În contextul unei dezbateri puse sub semnul unui slogan al îndoielii, "Europe, tu m'entends?", prefer sofismul ministrului Repentin: "adevărata dezbatere este nu mai multă sau mai puţină Europa, ci care Europa".

PS. Comisarul european pentru Agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, va avea, la Bucureşti, un dialog cu cetăţenii despre viitorul Europei, luni 17 martie 2014, între orele 11:00 – 13:00, în zona Atrium din incinta Bibliotecii Naţionale a României (b-dul Unirii, nr. 22, Bucureşti).
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite