Iezuitul auster pentru o lume în criză

Noul Papă, Jorge Mario Bergoglio, reprezintă o opţiune extrem de relevantă şi foarte probabil decisivă a Bisericii Catolice în încercarea de a se remodela într-un moment în care, într-o lume în criză,  ea însăşi cunoaşte o serie de crize multiple şi al căror ecou este departe de a se fi terminat. Ce va aduce nou primul Papă non-european?

Este foarte important, în acest sens, să amintim că cel care a fost până ieri Episocop de Buenos Aires şi primat al Argentinei, s-a născut într-o familie modestă, tatăl său fiind un imigrant italian, simplu funcţionar la căile ferate. Studiile şi le-a terminat cu o diploma de technician în industria chimică.

Iezuit cu un doctorat obţinut în Germania, la Friburg, revine în ţara natală ca simplu preot de ţară în oraşul Cordoba, la 700 km nord de Buenos Aires. Pe 20 mai 1992, Papa Ioan Paul al II-lea îl numeşte episcop de Auca şi episcop auxiliary de Buenos Aires, fiind făcut cardinal al Sfintei Biserici Apostolice pe 21 februarie 2011. Este cititor pasionat al scrierilor lui Borges şi Dostoievski, iubitor de operă şi fan al clubului de fotbal San Lorenzo din Buenos Aires, insttituţie fondată de un preot.

Are în spate tradiţia sud-americană a Biserii Catolice, extrem de specială prin accentul foarte puternic pe problemele sociale, atitudine  pe care unii prelaţi catolici din alte zone ale lumii nu au ezitat de multe ori să o condamne ca fiind un fel de populism religios…Dar asta nu a împiedicat preoţii catolici ai Americii de Sud să se definească drept  Ostaşi ai Domnului în Biserica Săracilor, iar unul dintre ei, brazilianul Helder Camara,  episcopul de Olinda şi Recife , a fost chiar denumit “episcopul roşu” pentru convingerile sale şi implicarea sa de o viaţă în operele de caritate destinate săracilor.

O tradiţie exemplară care l-a determinat şi pe noul Papă să aleagă o viaţă modestă, renunţând la maşina de serviciu şi mergând cu tramvaiul. A decis şi să abandoneze somptuoasa reşedinţă tradiţională a episcopilor de Buenos Aires pentru a trăi într-un apartament modest dintr-un cartier oarecare al oraşului, departe de orice lux sau formă de ostentaţie. Un gest care-l reprintă pe deplin este momentul în care, în 2001, Jorge Mario Bergoglio s-a dus la spitalul Muniz din Buenos Aires pentru a spăla şi săruta, în semn de umilinţă, picioarele a 12 pacienţi bolnavi de SIDA,  reamintind faptul că “societatea uită mult prea adesea de bolnavi şi săraci…iar sărăcia este o încălcare a drepturilor omului”. Mai spunea, foarte interesant, că….” datoria publică explozivă este imorală, injustă şi nelegitimă”….O foarte necesară reîntoarcere la timpurile umilinţei şi spiritualităţii, o provocare pentru prelaţii Bisericii Catolice din întrega lume dar şi un exemplu pentru alţii care, de atâtea ori, au transformat Biserica într-o afacere foarte rentabilă, dinamitând-o din interior. Însuşi numele pe care l-a ales este un simbol, trimiţând la Sfântul Francis de Assisi, protectorul săracilor.

Pe plan teologic, militează pentru respectarea tradiţiei, condamnând cu fermitate legea privind legalizarea căsătoriilor gay, dar şi , într-un discurs foarte remarcat din luna mai a anului trecut , criticând preoţii care refuză să boteze copii rezultaţi din legături în afara căsătoriei, gest care reprezintă o formă primitivă de “gnosticism fariseu care îndepărtează oamenii de mântuire” .

Este foarte posibil ca noul Papă, spre deosebire de predecesorul său, să reia marile teme privind înnoirea bisericii, aşa cum au fost prefigurate în documentele Vatican II, este aşteptat să întărească dimensiunea dialogului ecumenic în termenii pe care-i conturase pontifictul strălucit al Papei Ioan Paul al II-lea şi apoi cel al Papei Benedict .

Acest ultim aspect este considerat esenţial în ceea ce înseamnă componenta politică de relaţii internaţionale a noului pntificat, lucru subliniat şi în mesajul pe care liderii Uniunii Europene l-au adresat Papei Francisc I-ul, spunându-i că “Suntem convinşti că Sanctitatea Voastră cu forţă şi determinare munca predecesorilor de apropiere a religiilor şi poparelor din întrega lume”.  La rândul său, Ban Ki-Moon, secretarul general al ONU, adăuga: “Avem numeroase obiective commune, printre care promovarea păcii, justiţiei sociale şi drepturilor omului şi eradicarea sărăciei şi a foametei…Sunt sigur că Sanctitatea Sa va continua să se bazeze pe moştenirea predecesorului său, Papa Benedict al XVI-lea, în promovarea dialogului între  religii ”.

Un gest mai mult decât necesar în opera de reînnoire a Bisericii într-un context în care lumea în criză aşteaptă soluţii providenţiale. Să aşteptăm să-l vedem la lucru pe noul Papă, în speranţa că marile aşteptări legate de acest potificat se vor realiza cât de rapid.