Noua ideologie a UE: lupta împotriva sărăciei şi şomajului

Dimensiunea socială este în centrul strategiei economice europene, spunea dl. Barosso, recunoscând că urmările crizei economice, financiare şi sociale au obligat instituţiile europene dar şi, în aceeaşi măsură, statele şi guvernele, să abandoneze vechile clivaje ideologice  şi să se unească în ideologia supravieţuirii sistemului.

Lupta împotriva şomajului, mai ales a şomajului tinerilor, unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene cu care se confruntă toate statele din UE, acţiuni hotărâte în favoarea inserţiei sociale, acţiuni imediate care să favorizeze crearea de locuri de muncă, mai ales pentru tineri, redând speranţa şi încrederea în modelul european, ofensivă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale care atinge în principal cele două clase sociale cele mai defavorizate, tinerii şi pensionarii, crearea unui sistem economic şi fiscal viabil nu bazat pe austeritate oarbă ci pe o reformare a administraţiei statului….Discurs tradiţional de stânga? Nu, e unul disperat de supravieţuire.

Europa a constatat că, pe de o parte, nu mai este posibilă aplicarea austerităţii care, adevărat, a produs efecte pe termen imediat, dar a şi deschis calea spre probleme sociale enorme, fără a oferi altceva decât suferinţă, deziluzii şi resentimente, terenul pe care creşte puternic euro-scepticismul şi înfloresc naţionalismele de tot felul.

Povara pe care o au de suportat cetăţenii noştri a devenit de nesuportat…Trebuie să simtă că eforturile incredibile pe care le fac sunt pentru un scop, sunt împărţite în mod echitabil şi sunt suportate de toţi actorii sociali, printre altele şi sectorul financiar, adăuga dl. Barosso.

Aceste cuvinte trebuie analizate într-un context mai larg căci ele sunt o recunoaştere, prima pe acest ton şi cu un asemenea prilej, că există conştientizarea faptului că populaţia  se apropie de atingerea plafonului maxim al suportabilităţii şi că o continuare pe acelaşi drum ar putea provoca efecte foarte grave. Deja nu mai vorbim doar de acţiunile de protest sindicale (10000 de oameni protestau la Bruxelles ieri, la deschiderea Summitului), ci de posibilitatea ca sindicatele să devină curând nereprezentative tocmai datorită ineficienţei dialogului social fără efecte palpabile. După aceasta, revoltele de stradă pot deveni foarte greu de controlat în momentul în care ar putea fi confiscate de partid cu un discurs extremist, radical, nu euro-sceptic, ci de-a dreptul anti-european.

Întrebarea este cum aceste bune intenţii se vor regăsi în programele viitoare ale Comsiei Europene şi în ce proporţie vor fi aplicate de statele membre. Apoi, de unde se vor găsi banii necesari pentru asemenea politici europene şi naţionale în momentul în care, până în acest moment, bugetul este încă unul respins de Parlamentul European şi nimeni nu ştie cum va arăta noua propunere a Comisiei?

Flexibilizarea bugetului va însemna oare şi posibilitatea reală oferită statelor de a putea schimba alocaările din capitolele reprezentând fonduri structurale sau de coeziune în funcţie de nevoi, spre alte domenii decât destinaţia iniţială? Spre exemplu, pentru politicile destinate tinerilor şomeri în vârstă de până în 25 de ani, România are alocat în următorul buget pluri-annual suma de 140 de milioane de euro, dstinaţi creării de locuri de muncă de scurtă durată , facilitând o absorbţie rapidă. Interesant, dar asta în măsura în care s-ar menţine actualul trend de pe piaţa oficială a forţei noastre de muncă şi, în parallel, s-ar determina câţi sunt tinerii care activează pe piaţa neagră a muncii, una dintre problemele cele mai serioase cu care se confruntă acum câteva dintre marile economii din zona euro.

Va mai trebui să ne lămurim, în condiţiile în care şi la acest Summit s-a vorbit despre buna guvernare, dacă mai are rost să facem atâtea eforturi în a ne păstra sub plafonul maxim de deficit de 3%,  ţintă declarată şi asumată de noi fără rezerve ca regulă de aur a economiei sănătoase a unei ţări europene, atâta timp cât una dintre ţările promotoare ale ideii, mă refer la Franţa, a renunţat de nevoie la acest barem, cel puţin pentru acest an…

Trebuie, în acest context, să ştim să profităm de banii europeni pentru a remodela, înainte de toate, sistemul nostru administrativ osificat, birocratic şi ineficient, politicile noastre sociale…

Repet încă o dată: nu e vorba de politică pentru politică, ci de singura politică ce contează acum la Bruxelles, cea a supravieţuirii şi reconstrucţiei post-criză.