Cu câteva zile în urmă, Comisia Europeană a prezentat un nou Plan de Acţiune privind lupta împotriva drogurilor în perioada 2017-2020 (accesaţi documentul aici), parte integrantă din strategia UE pentru combaterea drogurilor (o puteţi consulta aici).

Cât de serioasă este problema?

Datele oficiale oferite de CE spun că „la nivelul UE, cel puţin 80 de milioane de aduţi, adică un sfert din totalul populaţiei adulte, au folosit droguri în cursul vieţii. Peste 17 milioane de persoane adulte au consumat cocaină şi 12 milioane au încercat amfetamine. În plus, 1,3 milioane de adulţi folosesc substanţe opioide de înalt risc. Cetăţenii europeni cheltuie anual aproximativ 24 miliarde Euro pentru droguri ilicite, asfel contribuind la ridicarea pieţei drogurilor la rangul de cea mai lucrativă piaţă din cadrul activităţilor criminale. Conform Europol, mai mult de o treime din grupările infracţionale din UE în 2017 sunt implicate în producerea, traficarea sau distribuţia diferitelor impuri de droguri...În ultimii ani, noile substanţe psiho-active (NPS) sunt din ce în ce mai uşor de găsit pe piaţă, reprezentând o ameninţare serioasă”

Pieţele europene sunt într-adevăr literalmente inundate de aceste NPS, „noile produse de sinteză”, relativ ieftine faţă de produse tradiţionale. Este vorba despre un evantai foarte heterogen de substanţe care imită efectele diverselor produse tradiţionale (ecstasy, amfetamine, cocaină, canabis), având o structură moleculară aproape identică cu a acestora. Foarte importantă această remarcă deoarece tocmai această caracteristică permite ca ele să nu fie încadrate ca stupefiante şi să fie vândute în cantităţi mari, în general pe internet.

Procedeele de fabricaţie presupun asamblare în diverse compoziţii a unui număr de substanţe chimice cu efecte psihotrope care apoi sunt vaporizate pe materiale organice uscate şi ulterior fărâmiţate pentru a fi mai apoi fumate sau, mai nou, sub formă de lichid concentrat care cu care se umplu rezervele folosite pentru ţigările electronice sau alte aparate asemănătoare, utilizate în proporţie de masă şi aparent anodine. 

Foarte grav este faptul că, dacă în cazul drogurilor tradiţionale, în funcţie de natura sursei, putea exista un control estimativ asupra tipurilor de efecte în raport cu puritatea „mărfii”, în cazul acestui nou tip de produse, combinaţiile chimice fac ca o unitate denominată într-un fel anume, să aibă intensităţi diferite în funcţie de producător. În plus, aşa cum relevă un raport pentru anului 2016 realizat de Observatorul european de luptă împotriva drogurilor, aceste „droguri legale” pun o dublă problemă: pe de o parte, un sistem legislativ care-şi adaptează cu greu nomenclatorul interdicţiilor în raport cu viteze cu care apar noi produse şi, pe de altă parte, faptul că, de fiecare dată când un asemenea produs este listat ca interzis, a doua zi apare un altul, din aceeaşi gamă, dar cu caracteristici foarte uşor diferite. Doar într-un singur an, notează raportul, au apărut pe piaţa europeană aproximativ 100 de asemenea produse. Unele dintre ele extrem de toxice cum ar fi, spre exemplu, cel denumit MDMB-CHMICA, canabinoind de sinteză care a produs 13 decese şi 23 de intoxicări. Sau un alt produs, de tip substitut legal de stimulanţi, extrem de puternic, Alpha-PVP, psihostimulat foarte căutat deoarece are procent ridicat de  substanţă activă psihostimulantă. Din 2011 până acum a provocat 100 de decese şi 200 de intoxicaţii.

Ceea ce îngrijorează autorităţile europene este că fenomenul ia amploare în zona de vârstă considerată cea mai fragilă, cea a tinerilor care sunt tentaţi de aceste noi droguri „legale”, mult mai ieftine decât cele din oferta tradiţională şi posibil de consumat fără riscuri legale în restaurante, baruri, discoteci. Aici, spun serviciile de poliţie, este remarcat un fenomen dintre cele mai dramatice: Ecstasy, drogul atât de în voga la începutul anilor '90, revine acum în forţă în formula sa sintetică, mai ieftină şi cu mult mai puternică decât originalul. Aşa se face că produsul de acum MDMA/Ecstasy  a ajuns să fie al doilea drog pe lista preferinţelor grupei de tineri între 16-25 de ani, după canabis dar înaintea cocainei.

Foarte la modă este şi traficul du Crystal Meth, un foarte puternic drog sintetic psihostimulant, au apărut şi noi variante de droguri de sinteză, cu diferite denumiri în funcţie de ţară, derivate din droguri deja existente precum XTC, LSD sau „speed”. Cele mai importante centre de producţie pentru amfetamine şi MDMA pentru piaţa europeană se află în Belgia şi în Olanda.

E vorba despre droguri care, produse în cantitate industrială, sunt şi din ce în ce mai ieftine, acum infinit mai accesibile decât cele tradiţionale care sunt pregătite pe baza materiei prime din America de Sud, Triunghiul de Aur sau Afganistan. Noile substanţe de sinteză apar realmente fără încetare tocmai pentru a preveni orice sistem legal de control. S-a dezvoltat un sistem mondial de distribuţie prin intermediul a diverse lanţuri de distribuţie prin care se pot comanda online (mai ales pe situri asiatice) cantităţi foarte mari de asemenea produse, ulterior trimise la angrosiştii din SUA şi Europa pentru a fi vândute sub denumiri generice ca „stimulante”, „energizante” sau chiar „suplimente alimentare destinate sportivilor” etc.

Supraoferta de pe piaţă are un efect foarte precis: senzaţia de obişnuinţă la un anumit produs apare cu mult mai repede decât ciclul obişnuit în cazul drogurilor clasice, consecinţa fiind că tinerii caută noi produse care să fie mai puternice şi cu un efect mai rapid decât precedentele, cu un cost din ce în ce mai mic per doză. Iar producătorii răspund la această cerere cu droguri de sinteză a căror putere depăşeşte imaginaţia. Un exemplu este Carfentanilul, opioid de sinteză de 100 de ori mai puternic decât fenitanilul, de 5000 de ori mai puternic decât heroina şi de 10.000 de ori mai puternic decât morfina.

Iată de ce cred că ar fi extrem, extrem de important ca Planul de Acţiuni propus de Comisia Europeană să devină legislaţie obligatorie pentru Statele Membre şi să oblige autorităţile să reacţioneze foarte rapid şi cât se poate de dur în lupta, pe toate fronturile legale, împotriva acestor noi droguri de sinteză. Iar asta se poate face prin agenţii realmente eficiente de control a produselor care sunt destinate vânzării şi pe piaţa românească şi identificării acelor produse care, sub paravanul denumirilor comerciale de „stimulante” sau „energizante” pot ascunde de fapt asemenea droguri mortale. Poate ar fi utilă o campanie naţională de informare asupra acestui tip de produse, poate ar fi extrem de nevoie de creat echipe de formatori în domeniu care să susţină în mod avizat asemenea proiecte, cu deosebire în mediile şcolare, universitare şi, alături de poliţie şi alte structuri competente, în zonele unde trăiesc tineri defavorizaţi, în oraşele de frontieră sau în zone cu şomaj ridicat.

Este una dintre marile tragedii ale timpului în care trăim, un fenomen în expansiune continuă şi care, dacă nu se iau toate măsurile imediate şi în urgenţă, ar putea deveni o ameninţare reală şi extinsă, cu consecinţe absolut devastatoare.