Incredibil, dar adevărat: România poate deveni contributor financiar important la rezolvarea crizei migraţiei

Imigranţi Ungaria, gara Budapesta FOTO AP

Iată declaraţia, pentru Radio România, făcută de Comisarul Corina Creţu, responsabilă pentru politicile regionale:

„Există, într-adevăr, în România centre pentru refugiaţi. Înţeleg că acestea sunt ocupate într-o limită de maxim 20%. România are acest noroc de a nu fi practic în acest traseu pe care îl au cei care migrează din Africa sau din ţările afectate. Ştim foarte bine că principala rută acum şi cele mai afectate ţări sunt: Grecia şi Italia, după care din Grecia merg în Serbia, Ungaria şi de acolo există acest miraj al Occidentului, Germania, Austria. Eu sunt convinsă că toate statele membre vor prezenta o analiză foarte clară a modului în care sunt afectate de către acest val de migranţi. România cred că este, de asemenea, afectată de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Am fost la Suceava, în această vară şi într-adevăr acolo se simte un val de populaţie care fuge din calea violenţelor care au loc în Ucraina. Dar sigur, statele membre trebuie să facă solicitări dacă au nevoie de bani europeni şi dacă fac această solicitare sigur că noi suntem flexibili pentru a vedea în ce măsură putem schimba axele. România oricum probabil va avea bani care, din păcate, vor fi dezangajaţi şi putem face această analiză la solicitarea statelor membre în ce măsură o parte din aceşti bani pot fi redirecţionaţi pentru rezolvarea problemelor migraţiei“ (slbl n.).

Dezangajarea de care vorbeşte comisarul român este undeva în jur de 25%, vorbim deci, în principiu, de cel puţin 7 miliarde de euro, dat fiind că, actualmente, procentajul de absobţie a fondurilor europene este de aproximativ 70%.

Ştire foarte interesantă pentru Comisia Europeană, presată nu numai să găsească fonduri importante pentru a susţine ceea ce va fi soluţia europeană, dar şi pentru a arăta că are argumente financiare importante cu care să vină în întâmpinarea cererilor diverselor State Membre care cer acum, precum Spania, «o repartizare mai echitabilă a cotelor de refugiaţi». De asemenea, prin precizarea că centrele de refugiaţi din România, spre exemplu, sunt ocupate acum doar în proporţie de 20%, se indică şi că există încă, la nivel european, centre de acest gen care nu lucrează încă la întreaga lor capacitate şi, în consecinţă, va fi justificată o viitoare cerere a Comisiei – asumată de Consiliul European – de mărire a cotei de refugiaţi «repartizabilă» prin decizia acum valabilă: 40.000 de oameni.

Chestiune explozivă nu numnai tehnic, dar şi politic deoarece, la Praga, mâine sau duminică, se va reuni un minisummit  la nivel de şefi de state şi de guverne din Grupul Vişegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia) cu intenţia, prezentată deja oficial de Robert Fico, primul ministru slovac, de a ajunge la o poziţie comună care să se opună formal ideii UE de a fixa cote pentru migranţi.

Context în care, logic, se va încerca fie un acord de relocare a migranţilor din acest moment către celelalte State Membre, fie formularea unei oferte financiare care, eventual, să poată schimba această poziţie politică exprimată însă cu vehemenţă de «statele refuzului».

Miniştrii de interne din Statele Membre, convocaţi în urgenţă pe 14 septembrie la Bruxelles, trebuie să aibă, deja, o serie de certitudini financiare foarte clare, precum perspectiva enunţată de domana Corina Creţu, pentru a fi siguri că va exista într-adevăr o bază financiară foarte importantă pentru a sprijini măsurile pe care le vor propune, prima parte esenţială a pachetului european pe care, eventual în octombrie, şefii de state şi guverne vor trebui să-l aprobe. 

Acolo unde se va vorbi despre resursele financiare alocate din fondurile europene care vor putea fi utilizate pentru crearea de locuri de muncă la dispoziţia migranţilor care vor primi azil politic, viitorii cetăţeni europeni (ei şi familiile lor de acum, dar şi cei care li se vor putea alătura în viitorul apropiat, folosind reglementarea europeană privind «regruparea familială»).

Până atunci însă, trebuie formulată o analiză clară de costuri (acceptabile în funcţie de rezervele de care dispune bugetul european) în ce priveşte posibilitatea de a se trece la construirea de noi şi mari centre de refugiaţi, mai ales pe traseul Rutei Balcanice. Asta în condiţiile în care azi Viktor Orban vine să întâlnească toţi înalţii responsabili ai instituţiilor europene, ocazia cu care va transmite semnalul că în ţara sa tensiunile rămân considerabile, din moment ce, doar în luna august, pe teritoriul ungar au sosit 50.000 de refugiaţi, într-o singură zi, marţi, conform declaraţiilor oficialităţilor maghiare, intrând ilegal în ţară 2.284 de persoane dintre care 353 de copii.

În paralel, continuă situaţia dramatică din Grecia, celor 160.000 de migranţi sosiţi pe teritoriul naţional de la începutul anului şi până acum, adăugându-se acum un flux continuu spre cele două insule-ţintă : Kos şi Lesbos (cei care au sosit pe a doua insulă sunt transportaţi acum către portul Pireu pentru a putea pleca mai departe spre Europa, în jur de 2.500 pe zi).

Dacă adăugăm la aceasta un număr total de aproximativ 350.000 care au trecut până acum spre Europa pe rutele din Mediterană (OMS precizând că au fost deja înregistrate 2.643 de persoane decedate în mare), avem o idee asupra presiunii în continuă creştere ce depăşeşte cu mult capacitatea de reacţie a ţărilor aflate în prima linie a exodului.

Deocamdată, însă, ne aflăm în stadiul discuţiilor deoarece chestiunea esenţială, cea a formulării «dreptului european de azil» este deosbit de delicată politic şi cere un consens la nivelul Statelor Membre care ar trebui să fie gata să accepte că acesta va înlocui legislaţiile naţionale existente.

Ne aflăm încă, la nivel european, în momentul pregătirilor, aceasta în timp ce fluxul de oameni continuă să sosească cu o amploare în niciun fel stăvilită de vagile încercări de reacţie naţionale. Încă existând discuţii nesfârşite în care argumentele umaniste se combinnă cu prevederile legale, făcând ca orice argument să poată fi, în aceeaşi măsură, acceptabil sau respins.

Perspectiva? Există un singur acord: decizia va trebui să fie politică. După asta însă, vorbim de bani, de foarte, foarte mulţi bani pe o perspectivă îndelungată, atât pentru necesarul din interiorul Europei cât şi pentru cealaltă dorinţă europeană, cea de care veţi auzi că se va vorbi foarte mult în perioada imediat următoare, cea de a ajuta diversele ţări de origine a fenomenului migraţiei de a-şi reface structurile naţionale distruse de război şi a demara proiecte economice mahore pentru a reţine acasă o parte semnificativă de populaţie.

Ce va decide acum România? În cadrul cărei analize de risc şi cu ce argumente? Vom vedea care va fi decizia CSAT. Cu satisfacţia morală că, sigur, vom pierde din banii alocaţi României din fondurile comunitare, dar măcar, nu-i aşa, ştim că vor fi cheltuiţi pentru o cauză nobilă cu care suntem solidari.