Generalul Constantin Degeratu: „Federaţia Rusă sărbătoreşte 9 mai ca victoria Rusiei împotriva Europei“

În mod paradoxal, mai trăim în ţara unde unii uită istoria, chiar recentă, destul de repede. În urmă cu cinci zile solicitam, în spaţiul public, demisia consilierului de la Cotroceni care se ocupă de redactarea strategiei de securitate naţională a României şi abia ieri un oficial răspundea că aceasta va fi pusă de acord cu NATO, semn de liniştire a naivilor, că nu va fi produsul vreunui băiat pripăşit cine ştie cum în administraţia prezidenţială.

Suntem o oază de stabilitate, mai afirma acelaşi oficial, pe care altfel l-am văzut în tenişi şi blue-jeans la o alarmă ordonată la Buzău, unde alerga ţanţoş, cu un pluton de jurnalişti amuzaţi după el, în nocturna care nu servea decât ca decor al unei maimuţăreli ce niciodată nu ar fi fost acceptată de secretarul apărării, care conduce, nu se joacă, Departamentul Apărării, de peste Ocean. 

În mod paradoxal - o repetiţie necesară în ţara improvizaţiilor succesive, inutile - şi în vara anului 1940 şi în primăvara anului 2015, cel mai bun general al Armatei României se afla/se află în rezervă. Atunci a urmat pierderea Basarabiei, acum fiind vizată Dobrogea. 

Noroc cu Alianţa Nord-Atlantică, asta pentru că, după cum aţi aflat, Comandamentul NATO de la Napoli va fi o lună de zile operaţional la Cincu. Printr-o mutare de nota 10 - pe tabla de şah politic jucat cu criticii săi -, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a nominalizat pe liderul infanteriei marine americane ca viitorul şef militar de la Pentagon. SUA constituind partenerul strategic şi aliatul de bază al statului nostru. Iar Flota a 6-a are obiectiv reiterat public ieri tocmai apărarea intereselor de securitate americane în Europa. În traducere liberă: PE AICI NU SE TRECE.

Din aceste motive am formulat trei întrebări punctuale pentru generalul Constantin Degeratu, cofondator al Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, ex-consilier prezidenţial şi fost şef al Statului Major General. Răspunsurile oferite prompt sunt inserate mai jos. 

 - Domnule general, Oleksandr Zakharchenko, lider separatist din aşa-numita Republică Populară Doneţk, a confirmat public faptul că, după dorita cucerire a oraşului ucrainean Mariupol, obiectivul următor va fi ocuparea Odesei, pretextul fiind …pedepsirea celor care au reprimat manifestaţia rusofonilor, acţiune soldată cu victime omeneşti. Cum comentaţi această declaraţie, mai ales că aţi fost primul general român care aţi anticipat, în primăvara anului trecut, gravitatea evoluţiilor militare previzibile în Ucraina? 

-Declaraţia liderului separatist pro-rus din estul Ucrainei - autointitulat “prim-ministru” şi “comandant suprem” al autoproclamatei Republici Populare Doneţk, parte a Proiectului Novorosia - calificat drept terorist de către autorităţile de la Kiev, face parte din ofensiva propagandistică a Kremlinului angajat în agresiunea complexă declanşată anul trecut împotriva Ucrainei, agresiune care a dus deja la încorporarea Crimeei şi enclavizarea unei mari părţi a Donbasului. Nu este ceva cu totul surprinzător: chiar în aceste zile, în care separatiştii din estul Ucrainei şi sprijinitorii lor de la Moscova sărbătoresc un an de la proclamarea „republicilor” Doneţk şi Luhansk, liderul infractor – care a jucat un rol important în provocarea violenţelor grave din Odesa din 2 mai 2014 - cunoscute, de regulă, sub sintagma „masacrul din Odesa” şi soldate cu un mare număr de morţi – afirma ritos „noi nu suntem cetăţeni ai Ucrainei" şi refuza să participe la lucrările grupului de contact însărcinat cu aplicarea acordului Minsk II.

În planul concluziilor practice, declaraţiile lui Zakharchenko nu fac decât sa confirme faptul ca planurile Rusiei privind dezmembrarea Ucrainei şi instituirea unui control complet asupra litoralului Nordic al Mării Negre – de la Marea de Azov la Gurile Dunării – merg înainte. În mod concret, ceea ce se sugerează este – cel mai probabil – faptul că pregătirile pentru „incendierea” regiunii Odesa-Bugeac-Tiraspol se apropie de punctul critic. De altfel, nu este nici un secret: mişcările separatiste din estul Ucrainei au fost însămânţate cu altoi din Transnistria – Kaliningradul sudic al Moscovei.

-Preşedintele Barack Obama l-a nominalizat acum pe generalul Joseph F. Dunford Jr., actualul comandant al Corpului Infanteriei Marine Americane, ca următorul preşedinte al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore de la PENTAGON. Cum priviţi această decizie? 

-Este o nominalizare normală, conformă cu procedurile, aşteptările şi cutumele instituţionale americane. Generalul Dunford este un comandant calificat, cu o bogată experienţă a conducerii proceselor de pregătire pentru luptă şi planificare operaţională si cu experienţa câmpului de luptă din Irak şi Afganistan. El a jucat un rol esenţial în faza finală a operaţiunilor combat din Afganistan.

Cunoscut ca un gânditor militar îndrăzneţ, cu viziune şi cu o ascensiune rapidă in ierarhia militară în ultimii ani, noul Chairman al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore vine dintr-un domeniu mai aparte al Forţelor Armate Americane - Corpul Infanteriei Marine, categorie de forţe învăluită într-o aură aparte, în mitologia militară. Din această perspectivă, am putea spune că este un semn bun, pentru că vom colabora cu un lider militar care gândeşte rapid, înţelege repede situaţiile complexe şi periculoase şi ia decizii rapide, fără prea multe sfaturi de sus: un om orientat spre misiune şi spre rezultat.

 - Pentru parada de la 9 mai 2015, la Moscova au fost efectuate repetiţii pe timp de zi şi de noapte. Credeţi că o paradă militară, în Capitala României, una fără precedent în perioada postdecembristă ar fi un semnal aparte în comunitatea euroatlantică? 

-Păcat ca întrebarea vine aparent cam târziu. Zilele acestea am fost preocupat de această problemă şi am încercat, cam fără succes, să transmit un astfel de mesaj, al unei nevoi acute de a vedea Armata Română, aici, la Bucureşti, defilând în faţa Parlamentului, a Casei Poporului, pentru a marca, în România, Ziua Victoriei. Spun acesta deoarece, din păcate, şi din cauza neglijenţei noastre, Rusia a confiscat simbolurile acestui moment istoric, pe care îl sărbătoreşte ca pe Victoria Rusiei împotriva Europei.

În fapt, 9 mai - sau 8 mai sau 10 mai - este Ziua Victoriei popoarelor Europei împotriva totalitarismelor, fie ele fasciste, stalinisto-bolşevice sau de orice altă natură. S-ar fi cuvenit, deci, ca şi noi, românii, francezii, britanicii, germanii, polonezii, italienii, portughezii, etc. – popoarele Uniunii Europene, dar şi americani şi canadieni - să celebrăm acest moment, întru amintirea jertfelor pentru libertatea de astăzi şi ca un avertisment faţă de pericolele pe care Moscova le proiectează, sumbru, din nou asupra libertăţii noastre. Iar poporul român şi Armata Română ar avea destule motive pentru ca o astfel de paradă militară simbolică aici, la Bucureşti, să aibă loc, pentru că libertatea de azi se bazează şi pe jertfa sutelor de mii de ostaşi români căzuţi la datorie în Al Doilea Război Mondial, al sutelor de mii de civili români sacrificaţi pe altarul libertăţii.

Nu cred că lucrul acesta – o paradă militară la Bucureşti – nu ar fi necesar, nu ar fi posibil, ori ar fi prea scump. Sincer vorbind, lucrul acesta – o paradă “uşoară”, fără tehnică militară grea, încă mai este posibil de organizat: o Armată care a întors armele în 24 de ore, în august 1944, fără o notificare prealabilă, fără nici o defecţiune şi fără pierderea sensului misiunii, ar putea executa o astfel de misiune, aici şi acum, chiar dacă ar mai fi doar 48 de ore de pregătire. Desigur, depinde de Comandant - Preşedintele României - să dea un astfel de ordin, depinde de Administrator - Guvernul României - să asigure resursele necesare - sigur existente - şi depinde de Parlament să adopte o astfel de decizie politică majoră.

În rest, e treaba militarilor din Armată, din Jandarmerie şi alte forţe. Şi sunt convins că aceştia ştiu şi pot să-şi facă datoria. Desigur, o astfel de paradă ar trebui deschisă de puţinii veterani de război care ar mai putea să-şi facă, poate pentru ultima dată, datoria făţă de patrie. Pentru că, repet, nu înţeleg de ce doar Moscova sărbătoreşte Victoria, iar noi, toţi ceilalţi, suntem “fascişti” sau “neofascişti”. Iar aceasta ne-o spune, sfidător, un demn urmaş al tiranului Stalin.