EXCLUSIV Dan Dungaciu: Ziua cuţitelor lungi la Chişinău

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Arestarea preventivă a fostului premier Vlad Filat acuzat că ar fi primit bunuri în valoare de 250 de milioane de dolari şi depoziţia devastatoare a lui Ilan Shor, fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii de Economii, au bulversat clasa politică de la Chişinău şi au generat, aproape isteric, temeri (geo)politice la Bucureşti.

Evenimentele sunt fără precedent, dar nu excepţionale. În realitate, arestarea liderului PLDM este doar vârful de aisberg al unor evoluţii din R. Moldova care au prea puţină legătură cu geopolitica sau cu relaţia bilaterală România – R. Moldova. Iar aceste evoluţii au în principal trei dimensiuni: 

1. Un eşec al guvernării pro-europene concretizat printr-o corupţie endemică a unui sistem în care legătura dintre bani şi politică este inextricabilă.

Nu banii cumpără putere în R. Moldova, ci puterea cumpără bani, la fel ca în spaţiul estic, culminând cu Federaţia Rusă. În asemenea sistem, distincţia dintre politică şi alte domenii (justiţie, afaceri) este inoperantă. A spune că un gest sau altul este politic este un pleonasm şi o inadecvare. Într-un asemenea sistem, nimic nu este ne-politic; 

2. Presiunea străzii ultragiate de criza economică şi socială, dar mai ales de faptul sfidător că Alianţa pentru Integrarea Europeană, acum la guvernare, îi cerea populaţiei să accepte, concomitent, faptul că un miliard a dispărut din băncile moldoveneşti, că nu există vinovaţi şi, în plus, tot populaţia va trebuie să plătească pentru miliadul devalizat; 

3. „Războiul dintre cei doi Vlazi”, cum a fost numit la Chişinău, respectiv războiul dintre Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc. Această grilă de lectură este una obligatorie pentru a înţelege viaţa politică de peste Prut, iar episodul ultim cu arestarea fostului premier îşi are explicaţi (şi) în această contruntare dură, uneori explicită, alteori tacită, dar niciodată absentă. Despre primele două dimensiuni am mai vorbit în acest ziar (vezi aici: http://adevarul.ro/international/europa/analiza--republica-moldova-romania-rusia-1_561393f3f5eaafab2c5c7495/index.html). Vom insista acum asupra celei din urmă.

Războiul celor doi Vlazi

Cele două roze din politica moldovenească de după 2009 sunt Vlad(imir) Filat şi Vlad(imir) Plahotniuc. Primul, fost premier, fost lider al celui mai semnificativ partid pro-european (PLDM), al doilea om de afaceri, din când în când şi politician pe scena Parlamentului de la Chişinăului (PD). „Războiul celor două roze” a fost o constantă, chiar dacă, oficial, era declarat armistiţiul. Primul care a dezlegat „câinii războiului” a fost însă Vlad Filat. 

Se întâmpla pe 13 februarie 2013, când acesta a denunţat Acordul Alianţei pentru Integrare Europeană, formată din Partidul Liberal Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PD) şi Partidul Liberal (PL). A început „lupta împotriva corupţiei”, respectiv decapitarea „structurilor oligarhice”, conduse de „păpuşarul” (atunci a fost impusă sintagma) Vlad Plahotniuc, un personaj care – după vorbele lui Vlad Filat – a cumpărat totul, iar acum „vrea să-şi cumpere o ţară”. 

S-a vorbit explicit despre „infractori”, „mafie”, „capo del tutii capi”, s-a ajuns chiar la un pas de violenţă fizică între cei doi. AIE se destramă, iar cuţitele se scot din teacă. PLDM se aliează cu comuniştii lui Voronin (PCRM, atunci în Opoziţie) şi votează demiterea lui Vlad Plahotniuc (PD) din funcţia de prim-vicespeaker. PLDM forţa destrămarea AIE şi anticipatele, cu scopul eliminării din viaţa politică a PD-ului condus din umbră de Vlad Plahotniuc. 

Urmează însă reacţia: apariţia în presă a unor înregistrări explicite, cu nume şi prenume, în care premierul Vlad Filat dă ordine la telefon şi se comportă cu subordonaţii săi ca un fost secretar de partid, încălcându-şi grav prerogativele. Procuratura se autosesizează, operează percheziţii, se găsesc bani cash în birourile guvernului. 

Lupta împotriva corupţiei îşi schimbă vectorul. Moţiunea de cenzură din 5 martie 2013 duce la căderea guvernului Filat, care săpase o groapă în care risca să cadă singur. Şi a căzut. Ulterior, vrea să revină în politică şi dă înapoi în războiul cu „păpuşarul”. Îi acceptă acestuia toate condiţile şi citeşte public o scrisoare în care, spăşit, recuză tot ce a spus anterior şi retrage toate acuzaţiile aduse lui Vlad Plahotniuc. Preţul este nominalizarea lui Vlad Filat, din nou, ca premier. 

Gestul este doar umilitor, fără consecinţe politice, căci o decizie celebră a Curţii Constituţionale conchide că un premier demis de Parlament pentru acte de corupţie nu mai poate candida pentru această funcţie dacă nu îşi clarifică acuzaţiile aduse de Parlament. AIE devine istorie, Filat pierde postul de premier, şi se constituie Coaliţia pentru Guvernare Pro-Europeană (30 mai 2013), cu un guvern condus de Iurie Leancă, înlocuitorul lui Vlad Filat. PLDM şi PD fac pace, şi sacrifică împreună Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu care intră în opoziţie lăsând la guvernare dizidenţii PL, numiţi „reformatori”. Guvernul Leancă (PLDM-PD-PLR) are un bilanţ contradictoriu: vinde aeroportul Chişinău unei companii ruseşti şi asistă nestingherit la furtul miliardului. Pe de altă parte, ca urmare a atitudinii Moscovei în Ucraina, UE decide să răspundă (tot) geopolitic, facilitând, peste rând, obţinerea liberei circulaţii pentru cetăţenii R. Moldova şi semnarea Acrodului de Asociere UE-RM.

De ce acum şi de ce aşa?

Aceasta este, pe scurt, istoria primului episod şi consecinţele lui. Astăzi, războiul celor doi Vlazi pare că revine intempestiv pe scenă, cu un episod doi mult mai turbulent şi se, pare, cu victime concrete. Dincolo de dimensiunile socio-economice  ale cazului Filat (corupţie, ineficienţă a guvernării, dezamăgire publică internă şi externă etc.), s-a speculat că dimensiunea personală poate fi invocată şi aici. Este, deocamdată, vorba despre speculaţii, care sunt şi pot fi invocate din următoarele raţiuni.

În primul rând, Platforma DA, proeuropeană, care protestează la Chişinău de mai bine de şase luni, a avut de la început o problemă în a identifica limpede inamicul. Corupţia? Da. Oligarhii? Da. Sistemul ticăloşit? Da. Însă în ceea ce priveşte cei care ilustrează acest sistem, nu era tocmai limpede care erau reprezentanţii cei mai „autorizaţi”: Vlad Plahotniuc sau Vlad Filat? Dacă Vlad Plahotniuc era pe buzele tuturor vorbitorilor de la tribună, numele lui Vlad Filat era uneori omis sau amestecat printre alţi lideri. 

În al doilea rând, au apărut în presa de la Chişinău, explicit, probe despre întâlnirea de la 1 aprilie 2015, de la Frankfurt, dintre Vlad Filat şi Victor Ţopa, patronul Jurnal Trust Media, postul de telviziune care susţine protestele Platformei DA. S-au făcut atunci chiar speculaţii despre o vânzare a postului către Vlad Filat. După respectiva întâlnire s-au întărit speculaţiile că mişcările de protest sunt de fapt direcţionate în coordanare cu unul dintre Vlazi (Filat) împotriva celui de-al doilea Vlad (Plahotniuc). 

În al treilea rând, aceste speculaţii au devenit şi mai vizibile în spaţiul public cu ocazia protestului Platformei DA din data de 4 octombrie 2015, când protestatarii s-au deplasat organizat şi au protestat la sediul Global Business Center, care aparţine omului de afaceri Vlad Plahotniuc, evitând să protesteze şi când au trecut pe lângă o clădire ce aparţine lui Vlad Filat (IPTEH), unde îşi are sediul şi fima Caravita, compania rudelor lui Filat, care este bănuită de implicare în devalizarea a sute de milioane din BEM, Banca Socială şi Unibank.

Să fie oare aceste elemente o explicaţie pentru de ce acum şi de ce aşa? Poate. Dar dincolo de aceste speculaţii (sau nu), ceea ce  interesează în primul rând sunt efectele (geo)politice.

Axa geopolitică. Este Vlad Filat Iulia Timoşenko?

Întrebarea e prost pusă. În realitate, nici Iulia Timoşenko nu mai este Iulia Timoşenko, în sensul în care retragerea fostei „prinţese oranj” din viaţa politică a Ucrainei nu mai este resimţită în niciun fel. Cimitirele sunt pline de oamnei de neînlocuit, şi în Ucraina, dar şi dreapta Prutului, aşa că acreditarea ideii că orientarea (geo)strategică a unui stat, fie el şi R. Moldova, depinde de o singură persoană e cel puţin hazardată. Trecând peste emoţiile momentului şi evaluând la rece, perspectiva unei coaliţii pro-estice în Parlamentul R. Moldova după arestarea liderului PLDM este mai degrabă teoretică. 

Primul motiv este că, în ciuda tuturor reproşurilor care i se pot aduce (şi nu sunt puţine), PD nu a făcut niciodată coaliţii de guvernare de stânga, pro-ruse, deşi a avut de multe ori posibilitatea aceasta (din 2010 până, inclusiv, după alegerile din 30 noiembrie 2014, când o coaliţie PD plus comunişti (PCRM) plus socialişti (PS) ar fi avut nu doar majoritate de guvernare, dar şi suficiente voturi pentru alegerea preşedintelui).

 În al doilea rând, o asemenea coaliţie ar fi sinucigaşă din toate punctele de vedere. Abandonată urgent de România, UE sau FMI, îi rămîne doar speranţa, teoretică, că Moscova va putea sprijini financiar o R. Moldova devenită oficial satelit. Pe nota de plată a Moscovei se află deja Transnistria (neonorată!), Crimeea şi Donbasul, plus Federaţia Rusă aflată într-o criză economică fără precedent. Numai subvenţionarea republicii din stânga Prutului îi mai trebuie acum Federaţiei Ruse! 

În al treilea rând, o coaliţie pro-estică ar mai putea ajunge la guvernare prin alegeri anticipate. Alegerile anticipate – teoretice, doar – nu avantajează însă pe nimeni. PLDM şi PCRM nu ar trece pragul electoral, iar PL şi PD nu ar avea nimic de câştigat. Partidul Socialiştilor al lui Igor Dodon are şi el câteva calcule de făcut. În acest moment, cele două instrumente ale Federaţiei Ruse, respectiv PS-ul lui Igor Dodon şi Partidul Nostru al lui Renato Usatîi au, în raport cu Moscova, valori de întrebuinţare diferite. Dincolo de faptul că este primar la Bălţi – fără însă nicio perspectivă să îmbunătăţească situaţia de acolo, Usatîii este, la Chişinău, doar un politician de stradă. Partidul său nu este în Parlament şi, în consecinţă, nu va mai conta din punctul de vedere al deciziei politice după încheierea protestelor.

 Dodon are din acest punct de vedere un avantaj de poziţionare. În cazul unor anticipate, posibilitatea ca Partidul lui Usatîi să ia mai multe voturi este reală, la fel ca şi ponderea sa mai mare în viitorul Parlament. Concluzia pare evidentă: nu există, în acest moment, riscul unei schimbări geostrategice pentru R. Moldova.

Axa politică rămâne neschimbată

În pofida unor diagnoze pripite, Alianţa pentru Integrare Europeană va guverna în continuare. PLDM nu îşi va retrage sprijinul politic, Valeriu Streleţ rămâne premier, a sugerat-o deja explicit, pentru că responsabilitatea PLDM este enormă în cazul abandonării Alianţei. Cum spuneam mai sus, singura majoritate care se poate crea în cazul ruperii AIE este una de stânga – Partidul Democrat (Marian Lupu) - Partidul Socialiştilor (Igor Dodon) – Partidul Comuniştilor (Vladimir Voronin), dar este un preţ mult prea mare care ar îngropa politic, definitiv, PLMD şi pe Valeriu Streleţ. Faptul că Valeriu Streleţ cere acum preşedintelui Timofti eliberarea din funcţie a generalui Viorel Chetraru, şeful CNA (este prerogativa unică a premierului, conform legislaţiei R. Moldova), nu schimbă datele problemei. Indiferent dacă preşedintele Timofti îi va da sau nu satisfacţie, tot nu sunt semne că PLDM se va retrage de la guvernare şi va rupe din nou Acordul, cum a făcut premierul Filat în 2013. 

Arestarea şi condamnarea lui Vlad Filat va genera însă alte tipuri de efecte. În primul rând, la nivelul percepţiei şi atitudinii politice: cazul nu poate rămâne fără urmări, pentru că nu poate fi un singur personaj, fie şi un fost premier, vinovat de tot ce s-a petrecut în domeniul corupţiei în R. Moldova (nici măcar în cazul „furtului secolului”). Vor urma şi alte nume (nu doar cele prezente în depoziţia lui Ilan Shor), cel puţin pentru motivul că, dacă lucrurile se vor opri la Vlad Filat, acuzat de miză politică a arestării sale devine evidentă. 

Drept consecinţă, politicienii din R. Moldova, indiferent cum se vor raporta la speţa actuală, îşi vor reevalua poziţionarea pe scena publică în urma acestui precedent. În al doilea rând, vor fi efecte la nivel de public. Populaţia va percepe că „se poate”, indiferent cum se raportează acum la persoana lui Vlad Filat. Presiunea pe sistem va deveni tot mai mare. Concomitent, agenda protestului sau a dezbaterii publice se va modifica: vor apărea alte cazuri, încă necercetate, care au în prim plan alţi oligarhi, alţi politicieni, alţi „Vlazi”.

 Numele lui Vlad Plahotniuc, perceput ca „victorios” din actuala confruntare, va fi din ce în ce mai des invocat. În al treilea rând, vor fi efecte la nivelul sistemului procuraturii şi al Consiliului Naţional Anticorupţie din R. Moldova. Fostul premier este „un peşte mare”, iar consecinţele eventualei sale condamnări asupra profesioniştilor din sistem nu poate fi neglijat. Odată ce a dat de gustul sângelui, sistemul va fi tot mai dificil de controlat politic. Oricum, nu va mai fi ca până acum. Cu sprijin din exterior (partenerii de dezvolatare şi, mai ales, SUA), lupta anti-corupţie din R. Moldova poate marca progrese. E un moment oprtun care nu trebuie ratat, chiar dacă comparaţiile România – R. Moldova sunt, deocamdată, excesive.

Ce urmează? România şi UE faţă cu R. Moldova

Dacă eliminăm ipotezele unei schimbări de ax strategic sau de coaliţie de guvernare de la Chişinău, nu s-a schimbat nimic din ceea ce priveşte agenda dezirabilă a României faţă de R. Moldova. Este nevoie de investiţii, un proiect coerent, sistematic, gen Plan Marshall pentru R. Moldova (vezi aici: http://adevarul.ro/international/europa/fondul-moldova--planul-marshall-romaniei-republica-moldova-1_55feece6f5eaafab2ccffca4/index.html). 

Dincolo de reacţiile din spaţiul public stârnite la Bucureşti de cazul Filat, ceea ce rămâne este speranţa menţinerii cursului european, corect şi lucid exprimată atât de Preşedinţia României, cât şi de Ministerul de Externe (asta în condiţiile unei tăceri inexplicabile ale Preşedinţiei R. Moldova).

Căci, dincolo de evenimente spectaculoase, agenda României faţă de R. Moldova trebuie să rămână cea a eficacităţii, a investiţiilor în sistemul financiar-bancar şi energetic, cu scopul reducerii decalajelor dintre malurile Prutului, adică dintre R. Moldova şi Uniunea Europeană. O agendă care ţine de viziune pe termen lung şi de proiecte majore, nu de persoane, indiferent cine sunt acestea sau câte distincţii au primit de la statul român. 

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite