DNA-ul lui Hollande agită spiritele în Franţa

Preşedintele francez Francois Hollande

Anunţul preşedintelui francez, François Hollande, privind înfiinţarea unui Parchet financiar care să combată corupţia şi evaziunea fiscală nu este pe placul sindicatelor din magistratură.

La noul oficiu anticorupţie, comparat de presa internaţională cu DNA-ul românesc, vor lucra cel puţin 100 de poliţişti şi agenţi fiscali care  se vor ocupa exclusiv de marea corupţie. François Hollande a mai anunţat şi crearea Înaltei Autorităţi pentru Transparenţă, formată din şase membri aleşi de la Curtea de Casaţie, Curtea de Conturi şi Consiliul de Stat.

„Turnaţi aici“

Ministerul de Interne francez intenţionează să pună la punct un sistem „de alertă“ prin care orice „martor de bună credinţă“ care are informaţii despre o afacere de corupţie sau despre o fraudă într-o companie sau o instituţie publică să poată să se adreseze direct oficiului. Va fi implementat şi „statutul de pocăit“, ce va garanta protecţie infractorilor care vor colabora cu justiţia.

Tehnici de anchetă

În lupta împortiva corupţiei şi a fraudelor fiscale se vor folosi „tehnici speciale de anchetă, după modelul celor de combatere a criminalităţii organizate: infiltrări, plasarea de tehnică de ascultare în autovehicule şi la domiciliu, supraveghere video, interceptarea comunicaţiilor electronice, arestare preventivă prelungită şi percheziţii nocturne.

Decizia preşedintelui francez nu a fost bine primită de principalele două sidicate ale magistraţilor din Franţa. „Totul depinde de independenţa şi statutul magistratului“, susţine magistratul Virginie Duval. În prezent, spre deosebire de cazurile de terorism, infracţiunile economice  şi financiare sunt tratate descentralizat. Cu toate acestea ele sunt preluate de magistraţi specializaţi, fie că este vorba de judecători sau procurori. Cele mai flagrante ajung la Tribunalul de Mare Instanţă din Paris.

Nici miniştrii şi parlamentarii nu se simt confrotabil

Nici cererea presedintelui francezi, Francois Hollande, de a obliga parlamentarii să-şi publice declaraţiile de avere şi să renunţe la exercitarea anumitor meserii pentru a asana viaţa politică din Hexagon nu a fost primită bine. Primit de premierul Jean-Marc Ayrault pentru a discuta viitorul proiect de lege privind viaţa politică, preşedintele socialist al Adunării Naţionale, Claude Bartolone, şi-a exprimat „rezervele“ in ceea ce priveşte publicarea declaraţiilor de avere ale miniştrilor, parlamentarilor, directorilor marilor administraţii şi membrilor cabinetelor ministeriale.

„Nu este obligatoriu cea mai buna soluţie pentru a permite o legatură de încredere între aleşi şi populaţie“, a spus Bartolone. Criticile sunt şi mai puternice din partea dreptei, care spune că anunţul lui Hollande ar crea „o republică a suspiciunilor“, susţine fostul ministru Bruno Le Maire.

Temerile aleşilor sunt întarite de primele publicaţii ale declaraţiilor de avere ale miniştrilor, operaţiune care trebuie finalizată până la 15 aprilie. Ele fac obiectul a numeroase comentarii ironice pe internet, cum este cazul maşinii poluante a ministrului ecologist al Locuinţelor, Cecile Duflot, un Twingo din 1999, sau invidioase, cum este cazul ministrului Sănătaţii şi Afacerilor sociale Marisol Touraine, care intră sub incidenţa impozitului pentru marile averi.

Parlamentarii se pronunţă pentru crearea unei înalte autorităţi însărcinate cu controlul acestor declaraţii. Acestea sunt deja supuse controlului unei Comisii pentru transparenţă financiară dar aceasta nu are putere de anchetă sau de sancţiuni.

Şi interdicţia privind cumulul unui mandat parlamentar „cu anumite activităţi profesionale pentru a preveni orice conflict de interese“, nu le-a căzut bine aleşilor francezi. Această lista de activităţi urmează să fie definită în proiectul de lege prezentat de guvern, la 24 aprilie. Interdicţia va viza în special consultanţii şi avocaţii de drept comercial.


Şeful grupului UMP din Parlament, Christian Jacob, se teme că o astfel de măsura va descuraja candidaturile angajaţilor din sectorul privat şi din rândul profesiilor liberale. „Vom crea un Parlament de apparatchik şi de funcţionari“, a susţinut el.

François Hollade, un Louis al XVI-lea în variantă modernă

Poate că François Hollande îl are ca model pe François Mitterrand – un politician machiavelic. Poate că cineva s-ar fi aşteptat ca Hollande să fie un Gerhard Schroeder al Franţei, un reformator dur. Dar, după scandalul Cahuzac, preşedintele Franţei pare a fi din ce în ce mai mult un Louis al XVI-lea în variantă modernă – un rege executat la ghilotină de revoluţionari, scrie Dominique Moïsi în „Financial Times“.

După cinci ani de criză economică şi socială, fără a se întrevedea nicio lumină la capătul tunelului, francezii îşi pierd răbdarea nu doar faţă de politicieni, ci şi faţă de propriile elite. Preşedintele Hollande, la fel ca Louis al XVI-lea, s-ar putea dovedi a fi o personalitate excepţională în vremuri de excepţie, noteză publicaţia.

Hollande se află în fruntea aristocraţiei politice, care cuprinde atât stânga cât şi dreapta scenei politice şi care a pierdut contactul cu restul ţării. “Micile lor înţelegeri între prieteni” au fost acceptate pentru că aportul lor era considerat pozitiv. Dar, în momentul actual, în Franţa şi în întreaga Europă, privilegiile elitelor sunt percepute ca fiind incorecte. Aceasta este una dintre cauzele, dacă nu cumva explicaţia majoră, a ascensiunii unui tip de populism care are caracteristicile neplăcute ale anilor 1930. Spre deosebire de acea perioadă, nu mai există puteri majore care să încurajeze forţele de extremă-stânga sau de extremă-dreapta. Dar o economie slabă şi scandalurile politice alimentează extremismul, scrie Moïsi .

În prezent, criza din Franţa este în primul rând o sursă de preocupare în toate capitalele europene, în principal la Berlin. Desigur, Franţa nu este o excepţie dacă ţinem cont de Spania şi de familia regală afectată de scandaluri sau de sistemul politic paralizat al Italiei.

Dar Franţa este diferită şi are potenţialul de a reprezenta o sursă mai mare de îngrijorare. “Măreaţa Naţiune”, cunoscută pentru statul puternic şi pentru ambiţiile internaţionale, pare să se confrunte cu o criză a regimului politic. Este foarte improbabil ca din acest climat politic care se deteriorează să apară o a Şasea Republică. Dar criza merge mult mai departe de scandalul în care este implicat Jérôme Cahuzac, care a demisionat luna trecută din funcţia de ministru al Bugetului. În funcţia pe care o avea, se presupunea că Jérôme Cahuzac reprezenta rigorismul statului francez; şi, totuşi, a minţit în mod repetat în legătură cu deţinerea unui cont la o bancă din Elveţia.

Aceasta este punctul culminant al unui proces de alienare a cetăţenilor de elite după o serie de evenimente care au erodat încrederea populaţiei în statul francez. În mod parţial, această situaţie reflectă incapacitatea Guvernului de a contracara şomajul, dar, la un nivel mai profund, este vorba despre deteriorarea demnităţii structurilor instituţionale. Nimeni nu a contribuit mai mult la crearea acestei situaţii decât fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, care a combinat domeniul privat cu cel public, subliniază Dominique Moïsi în „Financial Times“.