Deciziile economice majore ale Greciei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alexis Tsipras, noul premier grec FOTO AP
Alexis Tsipras, noul premier grec FOTO AP

Astăzi, Grecia este în plin proces de implementare a unei decizii economice de ajustare în schimbul a două pachete de sprijin în valoare de 240 miliarde de euro. După cinci ani de austeritate, PIB-ul Greciei a scăzut cu 25 de procente, veniturile pe familie s-au redus cu 30% şi rata şomajului a ajuns la 25%. Grecii au plătit un preţ greu.

Crudul adevăr este că, astăzi, Grecia nu se poate finanţa singură pe pieţele internaţionale. Obligaţiile sale de plăţi, în 2015, se ridică la 22,5 miliarde euro, iar Banca Centrală Europeană a susţinut în mod repetat că poate furniza lichidităţi Guvernului grec numai dacă acesta rămâne în limitele programelor de ajustare. Prin urmare, încheierea austerităţii pentru Grecia reprezintă un proces complicat care presupune mai multe măsuri tehnice decât desfăşurarea procesului electoral şi schimbarea unor guverne. 

Sfârşitul austerităţii presupune existenţa unui plan pe termen lung care să urmărească generarea creşterii economice, atragerea investiţiilor şi promovarea exporturilor. 

  

Alexis Tsipras şi partidul său au o singură variantă: renegocierea şi obţinerea unor noi concesii importante. 

Odată cu preluarea mandatului de către noul prim-ministru, simpla atitudine de sfidare nu va mai fii suficientă. Domnul Alexis Tsipras este prins în capcana propriei retorici. S-a autoportretizat ca un lider al stângii, nu numai pentru Grecia, dar chiar pentru întreaga Europa în condiţiile în care acordurile de salvare (bailout) se consideră la nivel european a fi o obligaţie asumată naţional şi nu guvernamental. Pentru Guvernul Tsipras timpul rămas este foarte scurt deoarece actualul program de salvare expiră pe 28 februarie 2015. 

  

Realist, Grecia nu se poate întoarce la drahmă în condiţiile unui nivel foarte redus de competitivitate, ale unei infrastructuri productive foarte fragile şi a unei aşteptări continue referitoare la sprijinul financiar din exterior. 

Dar consecinţele victoriei în alegeri a partidului Syriza depăşesc nivelul economic. 

  

Un val de partide protestatare devine tot mai vizibil, punând în discuţie sistemul politic european, iar stagnarea economică şi rata mare a şomajului îi determină pe cetăţenii europeni să se îndoiască de raţionalitatea austerităţii. 
 

Ei doresc să vadă modul în care guvernele alese democratic preiau controlul politicii economice. 

  

O soluţie politică pentru Grecia înăuntrul UE este greu de imaginat. Germania va avea alegeri, iar Angela Merkel nu va dori să capituleze în faţa Greciei. În eventualitatea „€œiertării de datorie” oferită Greciei, se va deschide uşa guvernării pentru Partidul Podemos în Spania, ca de altfel, şi pentru alte formaţiuni populiste din Europa. 

  

O soluţie politică în afara UE, este însă mult mai plauzibilă. 

  

Federaţia Rusă va fi foarte încântată dacă va putea găsi o fisură în sistemul decizional vestic. În mai 2014, Tsipras a afirmat că nu recunoaşte guvernul „neo-nazist” din Ucraina, iar în câteva ore de la formarea guvernului a respins o declaraţie comună a UE prin care se reacţiona la ofensiva militară  de la Mariupol şi anunţarea de sancţiuni sporite împotriva Moscovei. 

  

Nu trebuie însă uitat că şi până acum, Grecia a câştigat foarte mulţi bani din Rusia prin Anchorcomert şi turism. Şi porturile cu apă caldă din Grecia reprezintă o tentaţie interesantă pentru flota rusă, ceea ce nici Ucraina şi nici Siria nu pot asigura. 

  

Noul Guvern ar putea primi un mesaj de la Moscova de tipul: „Vă plătim datoriile, dar voi ieşiţi din NATO şi vă alăturaţi Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai şi ne permiteţi accesul la o bază”. Ideea s-ar putea să fie atractivă pentru Syriza. Poate şi China se gândeşte să se alăture cât timp a investit în portul Pireu. 

Nu ştiu cât este de posibil acest scenariu, dar astăzi Guvernul grec are foarte puţine pârghii la îndemână pentru a forţa Europa. 

  

De altfel, Merkel a spus clar că UE poate gestiona o eventuală ieşire a Greciei din zona euro, atât timp cât opinia majorităţii europene este că austeritatea împreună cu reformele structurale reprezintă soluţia justă pentru contracararea crizei datoriilor. 

  

Partidele anti-sistem vor dobândi tot mai multă relevanţă politică, cât timp vor avea conducători charismatici şi agende simple centrate pe naţionalism şi suveranitate. Critica dură adusă politicilor care au că rezultat pierderea suveranităţii va aduce tot mai multe voturi. 

  

Grecia este prima ţara unde este repudiată direct politica europeană anti-criză şi, în opinia mea, acesta este abia începutul. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite