De ce nu au crezut ucrainenii că Rusia urmează să-i invadeze: „Pur şi simplu nu se lega. Ne gândeam că va fi un dezastru pentru Rusia”
0
Înainte ca Rusia să declanşeze invazia în Ucraina, în ciuda masărilor de trupe lângă graniţă şi a avertismentelor tot mai insistente ale serviciilor de informaţii americane, puţini oficiali ucraineni, inclusiv din cadrul serviciilor de informaţii, credeau că ameninţarea se va concretiza, arată o analiză The Guardian.
Se putea pregăti Ucraina mai bine? se întreabă unele voci din Ucraina la 100 de zile de la declanşarea războiului Rusiei în Ucraina.
Când Rusia a declanşat invazia, în zorii zilei de 24 februarie, cu rachete şi forţe terestre avansând din mai multe direcţii, mulţi oficiali cheie ucraineni au fost aparent luaţi prin surprindere. Unii dormeau adânc când s-a întâmplat.
De săptămâni întregi se tot trăgea alarma că urmează o invazie, iar în seara precedentă, serviciile de informaţii americane şi ucrainene primiseră informaţii ce indicau că va începe chiar în acea noapte. Probabilitatea era de acum aproape o certitudine.
Cu toate acestea, au existat puţine eforturi de ultimă oră pentru a fortifica oraşele din apropierea graniţei sau pentru a avertiza cetăţenii să se pregătească pentru un atac inevitabil.
Preşedintele Volodimir Zelenski era acasă cu soţia şi copiii săi. Numeroşi responsabili ai regiunilor cheie din apropierea graniţei şi primarii oraşelor unde se găesec ţinte militare strategice au declarat pentru The Guardian în interviurile din ultimele săptămâni că dormeau ca să se trezească în şoc la zgomotul asurzitor al bombardamentelor, în loc să-şi fi petrecut ultimele ore de pace coordonând apărarea oraşelor lor.
Chiar dacă pesemne că nu ar fi schimbat prea mult lucrurile, pe măsură ce invazia Rusiei în Ucraina trece pragul de 100 de zile, unii încep să privească înapoi la perioada de pregătire a războiului de către Rusia şi să se întrebe dacă nu cumva s-ar fi putut face mai mult.
Până şi cei mai înverşunaţi oponenţi politici ai lui Zelenski i-au recunoscut leadershipul inspirat şi curajos de pe parcursul războiului. Însă pe lângă aprecierile le scară largă apar şi întrebări despre lunile premergătoare războiului: de ce a continuat Zelenski să fie sceptic în faţa avertismentelor din ce în ce mai alarmante din partea serviciilor de informaţii americane că Vladimir Putin plănuia o invazie la scară largă? Ar fi putut face mai mult pentru a pregăti ţara? Ar fi avut vreun impact?
„Nu vrem să iniţiem o investigaţie o vreme, dar nu o putem evita în viitor”, a declarat Volodimir Ariev, deputat al partidului Solidaritatea Europeană al fostului preşedinte Petro Poroşenko. El a spus că partidul său a insistat în săptămânile de înainte de invazie pentru ca guvernul să ia mai în serios ameninţarea războiului.
Două luni aproape, americanii au tot insistat în privat şi în public că serviciile lor au arătat că există o probabilitate foarte mare ca acumularea militară a Rusiei să nu fie o simplă cacealma.
Între timp, Zelenski le tot sublinia americanilor că trebuie să echilibreze pregătirile pentru război cu preocupările pentru economie, în timp ce le spunea ucrainenilor să nu intre în panică: „Dacă toată lumea se aşteaptă la un război mâine, economia va avea mari necazuri”, declara un oficial guvernamental de rang înalt la acea vreme.
În primele săptămâni ale anului, structurile de „apărare teritorială” demult planificate ale Ucrainei au fost oficializate, iar mulţi ucraineni au început să caute cel mai apropiat adăpost antiaerian. Discuţiile despre război pluteau în aer. Însă puţini ucraineni au crezut cu adevărat că ameninţarea este reală şi multe milioane de ucraineni nu au făcut nici măcar pregătirile elementare pentru declanşarea unui conflict pe scară largă şi eventualitatea unor perioade mari de timp de trai în adăposturi antieriene sau subsoluri. Această lipsă de prevedere avea să aibă consecinţe teribile la momentul când a venit războiul.
Mulţi s-au simţit asiguraţi de mesajele liniştitoare venite de la înalţi oficiali ucraineni. La sfârşitul lunii ianuarie, Zelenski califica avertismentele ale SUA cu privire la un posibil război o „greşeală”. La 6 februarie, consilierul său Mihailo Podoliak a declarat că şansele de a soluţiona criza prin negocieri sunt „substanţial mai mari” decât ameninţarea unui atac iminent.
Frustrare vs alarme frenetice
Cu timpul frustrarea oficialilor ucraineni legat de necontenitele avertismentele publice ale Washingtonului s-a amplificat. Mai mult, în momentul în care oficialii americani ai apărării au informat mass-media că Rusia a mutat provizii de sânge aproape de graniţă, ceea ce era considerat semnul clar al unei acţiuni militare iminente, ministrul adjunct al apărării al Ucrainei, Hanna Maliar, a respins categoric raportul. „Scopul unei astfel de informaţii este de a răspândi panică şi frică în societatea noastră”, a spus ea pentru Guardian la acea vreme.
Dar, pe măsură ce februarie se apropia de sfârşit, oficialii americani au devenit din ce în ce mai convinşi că ucrainenii – şi unii aliaţi europeni – nu luau ameninţarea suficient de în serios. Astfel că s-au înmulţit conversaţiile telefonice între diverşi înalţi oficiali de la Washington şi omologii lor de la Kiev.
La 11 februarie, ambasada SUA la Kiev a chemat diplomaţii de la un număr mare de ambasade din oraş. Vizitatorii au fost duşi într-o parte securizată a ambasadei, în grupuri mici, unde le-au fost înmânate foi cu informaţii despre probabilitatea şi gravitatea acţiunii militare ruseşti, potrivit a trei persoane familiare cu şedinţele. Li s-a permis să ia notiţe, dar nu să şi să plece cu foile.
Curând după aceea, diplomaţii americani rămaşi la Kiev au fost evacuaţi la Lviv. „Nu este doar timpul să părăsim Ucraina, a trecut timpul să părăsim Ucraina ”, a spus un înalt oficial al administraţiei americane. Câteva alte ambasade i-au urmat pe americani spre vest.
Neîncredere în Ucraina
Între timp, serviciile secrete ucrainene primeau propriile sale informaţii şi, în jurul datei de 17 februarie, au aflat despre o serie de ordine militare ruse care au fost aprobate şi sugerând că se pregătea ceva major. Dar încă domina neîncrederea că asta ar putea însemna că americanii au avut dreptate tot timpul.
„Majoritatea oamenilor credeau că se va limita la ceva în Donbas şi ruşii nu vor încerca operaţiunea la scară largă”, a spus o sursă apropiată serviciilor de informaţii ucrainene.
Dar în cadrul serviciilor nu toţi împărtăşeau acelaşi grad de îngrijorare, unii find foarte alarmaţi iar alţii nu foarte tare.
„Puteai să-ţi dai seama din ceea ce îţi spuneau oamenii şi cât de îngrijoraţi erau în funcţie de în cadrul căror servicii de informaţii străine aveau contacte”, a spus sursa.
Totuşi, când s-a declanşat invazia, Zelenski şi echipa sa au ignorat ofertele ţărilor occidentale să se evacueze şi au furnizat o conducere plină de curaj care a contribuit decisiv la demararea eforturilor acerbe de apărare.
Deocamdată, această vitejie şi hotărâre, precum şi nevoia de unitate în timpul războiului, au prevenit orice reacţie împotriva posibilelor greşeli în faţa indiciilor furnizare de masările ruseşti.
Serhii Taruta, un om de afaceri şi deputat care în 2014 era guvernatorul ales de Kiev al regiunii Doneţk, a spus că este prea devreme pentru a pune aceste probleme, dar că ulterior va fi necesar să se discute despre asta.
„Desigur, există o mulţime de întrebări, ruşii deja imprimau litera Z pe echipamentul lor şi toată lumea spunea că urmează ceva, or băieţii noştri de aici spuneau: „nu vă faceţi griji”. Dar asta pentru după război, acum este timpul pentru consolidarea societăţii”, a spus el într-un interviu.
Privind retrospectiv, poate cel mai bun argument pentru faptul că mulţi din elita ucraineană nu erau convinşi de acurateţea informaţiilor americane poate fi aflat în eşecul sumbru al tentativei Rusiei de a lua marile oraşe Kiev şi Harkov.
„Pur şi simplu nu se lega”, a spus sursa apropiată serviciilor de informaţii. „O preluare a Kievului şi a întregii ţări în câteva zile? Ne gândeam că va fi un dezastru pentru Rusia. Şi chiar a fost. Nu credeam că Putin ar putea fi atât de prost”.
Se încarcă comentariile...
