Mărturia unui rus care nu vrea să mai lupte în Ucraina: „Eram ca nişte pisoi orbi. Nu vreau să mă întorc pentru a ucide sau a fi ucis”
0Unii soldaţi ruşi refuză să se întoarcă să lupte în Ucraina din cauza experienţelor trăite pe linia întâi la începutul invaziei, potrivit avocaţilor şi activiştilor ruşi pentru drepturile omului. BBC a stat de vorbă cu unul dintre aceşti soldaţi.
„Nu vreau să mă întorc (n.r. - în Ucraina) pentru a ucide şi a fi ucis”, spune Serghei – nume fictiv – care a petrecut cinci săptămâni luptând în Ucraina la începutul acestui an. El se află acum acasă, în Rusia, după ce a urmat un sfat juridic pentru a evita să fie trimis înapoi pe linia frontului. Serghei este doar unul dintre sutele de soldaţi ruşi despre care se ştie că au căutat astfel de sfaturi.
Serghei a afirmat că este traumatizat de experienţa sa din Ucraina. „Credeam că suntem armata rusă, cea mai tare din lume”, spune tânărul cu amărăciune. În schimb, se aştepta ca ei să opereze fără nici măcar echipamente de bază, cum ar fi dispozitivele de vedere pe timp de noapte, spune el. „Eram ca nişte pisoi orbi. Sunt şocat de armata noastră. Nu ar costa mult să ne echipăm. De ce nu s-a făcut acest lucru?”, a completat soldatul, pentru BBC
Serghei s-a înrolat în armată ca recrutat – majoritatea bărbaţilor ruşi cu vârste cuprinse între 18 şi 27 de ani trebuie să efectueze un an de serviciu militar obligatoriu. Dar, după câteva luni, a luat decizia de a semna un contract profesional de doi ani, care îi va oferi şi un salariu.
În ianuarie, Serghei a fost trimis în apropierea graniţei cu Ucraina pentru ceea ce i s-a spus că vor fi exerciţii militare. O lună mai târziu – 24 februarie, ziua în care Rusia şi-a lansat invazia – i s-a spus să treacă graniţa. Aproape imediat, unitatea sa s-a trezit atacată. În timp ce se opreau într-o noapte pentru a se odihni, într-o fermă abandonată, comandantul lor a spus: „Ei bine, după cum v-aţi dat seama până acum, nu este o glumă.”
Serghei spune că a fost complet şocat. „Primele mele gânduri au fost: „Chiar mi se întâmplă mie asta?”. Au fost bombardaţi continuu, spune el, atât atunci când se deplasau, cât şi atunci când erau staţionaţi peste noapte. În unitatea sa de 50 de persoane, 10 au fost ucise şi alte 10 au fost rănite. Aproape toţi camarazii săi aveau sub 25 de ani.
A auzit de militari ruşi atât de neexperimentaţi încât „nu ştiau să tragă şi nu puteau deosebi un capăt de mortier de altul”. El spune că al său convoi – care călătorea prin nordul Ucrainei – s-a destrămat după doar patru zile, când un pod pe care urmau să-l traverseze a explodat, ucigându-i pe camarazii din faţa lor.
Într-un alt incident, Serghei spune că a fost nevoit să-şi depăşească camarazii prinşi într-un vehicul în flăcări în faţa sa. „A fost aruncat în aer de un lansator de grenade sau altceva. A luat foc şi erau soldaţi [ruşi] înăuntru. L-am ocolit şi am mers mai departe, trăgând în timp ce mergeam. Nu m-am uitat înapoi”.
Unitatea sa a înaintat prin zona rurală ucraineană, dar a existat o lipsă clară de strategie, spune el. Întăririle nu au reuşit să ajungă, iar soldaţii erau slab echipaţi pentru sarcina de a cuceri un oraş mare.
„Am mers fără elicoptere – doar în coloană, ca şi cum ne îndreptam spre o paradă”. El crede că ai săi comandanţi plănuiseră să captureze fortăreţe şi oraşe cheie foarte repede – şi calculaseră că ucrainenii se vor preda pur şi simplu.
„Ne-am repezit înainte cu înnoptări scurte, fără tranşee, fără recunoaştere. Nu am lăsat pe nimeni în spate, aşa că, dacă cineva se hotăra să vină din spate şi să ne lovească, nu exista protecţie”, mai povesteşte Serghei.
„Cred că băieţii noştri au murit în mare parte din această cauză. Dacă ne-am fi deplasat treptat, dacă am fi verificat drumurile pentru mine, multe pierderi ar fi putut fi evitate”. Plângerile lui Serghei cu privire la lipsa de echipament au apărut, de asemenea, în conversaţii telefonice presupuse a fi între soldaţii ruşi şi familiile lor, interceptate şi postate online de către serviciile de securitate ucrainene.
La începutul lunii aprilie, Serghei a fost trimis înapoi peste graniţă, într-o tabără de pe partea rusă. Trupele fuseseră retrase din nordul Ucrainei şi păreau să se regrupeze pentru un asalt în est. Mai târziu în acea lună, a primit ordinul de a se întoarce în Ucraina – dar i-a spus comandantului său că nu era pregătit să plece.
„A spus că este alegerea mea. Nici măcar nu au [încercat] să ne descurajeze, pentru că nu eram primii”, a declarat Serghei pentru BBC. Dar, el a fost suficient de îngrijorat de reacţia unităţii sale la refuzul său încât a decis să ceară consiliere juridică.
Dezertare sau renunţare acceptată
Un avocat i-a spus lui Serghei şi celor doi colegi cu aceeaşi părere să îşi returneze armele şi să se întoarcă la sediul unităţii lor – unde ar trebui să depună o scrisoare în care să explice că erau „epuizaţi moral şi psihologic” şi că nu mai puteau continua să lupte în Ucraina. Lui Serghei i s-a spus că întoarcerea la unitate era importantă, deoarece simpla plecare ar putea fi interpretată drept dezertare, ceea ce poate duce la o pedeapsă de doi ani într-un batalion disciplinar.
Comandanţii armatei încearcă să-i intimideze pe soldaţii sub contract să rămână în unităţile lor, potrivit avocatului rus pentru drepturile omului Alexei Tabalov. Dar el subliniază că legislaţia militară rusă include clauze care le permit soldaţilor să refuze să lupte dacă nu doresc să o facă.
Activistul pentru drepturile omului Serghei Krivenko spune că nu are cunoştinţă de nicio urmărire penală a celor care refuză să se întoarcă pe front.
Un comandant din nordul Rusiei a cerut să fie deschis un dosar penal împotriva subordonatului său care nu s-a întors în Ucraina, dar un procuror militar a refuzat să dea curs cererii, potrivit unor documente consultate de BBC. O astfel de acţiune ar fi „prematură” fără a fi evaluat prejudiciul adus serviciului militar în care era implicat, a spus procurorul. Şi nu există nicio garanţie că nu ar putea apărea mai multe procese în viitor.
Soldaţi precum Serghei – reticenţi în a se întoarce pe linia frontului – nu sunt neobişnuiţi, potrivit lui Ruslan Leviev, editorul Conflict Intelligence Team, un proiect media care investighează experienţele militarilor ruşi din Ucraina prin interviuri confidenţiale şi materiale din surse deschise.