Corespondenţă din Bruxelles. Deciziile de ultimă oră ale Europei – criza refugiaţilor şi concesiile făcute Londrei

Imigranţi în tabăra de la Calais FOTO Daily Mail

Ieri seară, la Bruxelles, a fost definitivată o formă revizuită a concluziilor Summitului care începe peste două zile. Revizuită în sensul unor formulări mai dure care, cel puţin în ce priveşte criza refugiaţilor, să mai lămurească ceva şi să trmită la nişte soluţii care, mai speră încă responsabilii europeni, ar putea să prevină un colaps de mari proporţii.

Asta în condiţiile în care, sub presiunea unei situaţii de criză care este deja aproape de punctul de explozie, cererile ultimative ale Marii Britanii vor fi acceptate, transmiţându-se însă pe toate canalele posibile că ar fi vorba doar despre „un pachet individual pentru Marea Britanie“ şi că nu vor fi deschise discuţii privind eventuale cereri similare din partea altor State Membre. Greu de crezut, dar urmează să vedem ce ne rezervă viitorul şi dacă, da sau nu, concesiile enorme făcute Londrei nu vor fi asimilate, aşa cum ar fi de altfel logic, cu un precedent juridic recunoscut ca atare de către Curtea Europeană de Justiţie, respectându-se principiul egalităţii de tratament prevăzută de Tratate.

De ce spun că trebuie încă să aşteptăm ce se va mai întâmpla? Pentru că, iarăşi fapt fără precedent, concesiile în favoarea Marii Britanii au fost negociate şi vor fi acordate prin decizia şefilor de stat şi guvern fără să existe, aşa cum ar fi fost normal, o aprobare, la acelaşi nivel, a criteriilor şi mecanismelor legale de implementare. Cele care, spre exemplu, vor permite Londrei să decidă declanşarea procedurilor de urgenţă prevăzute într-una dintre anexele pe care vi le-am prezentat în amănunt săptămâna trecută. Urmează ca aceste criterii şi mecanisme să apară cândva în viitor, numai că, indiferent de conţinutul lor, decizia de peste două zile este considerată a fi finală şi reversibilă doar în anumite condiţii extrem de dificil de realizat.

Discuţia de ieri seară de la Bruxelles nici măcar nu mai lua în calcul posibilitatea ca vreunul dintre Statele Membre să se opună, mai ales după ce Donald Tusk transmisese, de la Bucureşti, că România susţine formula negociată a înţelegerii (dacă vreţi amănunte, găsiţi absolut toate documentele într-un articol anterior de pe acest blog „BREXIT/NON-BREXIT”). Ce se discuta însă era, în continuare, subiectul crizei refugiaţilor. Care devine din ce în ce mai sensibil. Din mai multe motive.

Prima îngrijorare majoră o constituie setul de date conţinute în documentul publicat, ieri la prânz, de UNCHR, Agenţia pentru refugiaţia ONU: „În ciuda vremii nefavorabile şi a unor furtuni serioase pe mare, în primele şae săptămâni din 2016 au sosit în Europa, folosind diverse tipuri de ambarcaţiuni, peste 80.000 de persoane. Adică, în aceste prime şase săptâmni, au ajuns în Europa mai mulţi refugiaţi decât în primele patru luni din 2015!” 400 de persoane au decedat fie pe mare, fie imediat după sosirea lor pe ţărm, iar media de sosiri este de 2000 de persoane pe zi.

La aceasta se adaugăm presiunea politică masivă pe care o reprezintă poziţia din ce în ce mai dură a ţărilor din Grepul Vişgrad care au anunţat intenţia lor de a bloca frontierele pentru a închide Ruta Balcanică, semnalul fiind întărit de invitarea la o reuniune ieri, la Praga, a Bulgariei şi Macedoniei, ţările care urmează să fie ajutate să instituie asemenea eventuale blocaje. Asta în contextul în care Ungaria face un lobby deschis şi din ce în ce mai intens pentru primirea cât mai rapidă a Bulgariei în Zona Schengen... Dar consecinţele unei asemenea măsuri (disperate şi uşor de argumentat) vor fi, direct, o mărire exponenţială a presiunilor asupra Greciei, ţară ce a primit deja avertismentele conţinute într-o foarte exhaustivă „to do list” de 50 de puncte, cu riscul real de a vedea că se începe o discuţie la Bruxelles privind scoaterea acestei ţări din Schengen. Există şi câteva motivaţii credibile, mai ales legate de modul în care Grecia a lăsat absolut liber accesul pe capătul de intrare al Rutei Balcanice, generând astfel o mare parte din haosul actual. Numai că, aşa cum se apără grecii, opţiunile în acel moment erau, ca şi acum, foarte reduse, căci forţele de ordine fuseseră totalmente depăşite încă din primele momente şi capacităţile naţionale de primire erau complet neîndestulătoare, fără ca instanţele europene să reacţioneze imediat pentru sprijinirea logistică a Greciei.

Pe de altă parte, aşa cum arată şi cei din Grupul Vişegrad, promisiunile Turciei de a stopa fluxul migranţilor sunt semnificative, dar aplicarea în teren este lentă sau nesatisfăcătoare, din moment ce fluxul înspre Grecia rămâne la nivelul de criză, adică 2.000 de persoane pe zi, chiar în condiţii de iarnă.

Acesta este contextul în care, după cum spuneam, încep să apară formulări ceva mai decise privind atitudinea europeană în domeniu, aşa cum puteţi constata citind documentul cu circulaţie limitată pe care vi-l punem şi noi la dispoziţie.

Consiliul Europei - Decizia Summitului din 15 februarie

Interesantă, pentru început, este subliniera că „trebuie să rămânem vigilenţi asupra unor potenţiale dezvoltări privind alte rute (ale migraţiei, n.n.) şi să fim capabili să luăm măsuri rapide”. Asta, în clar, înseamnă că sunt luate acum foarte în serios rapoartele serviciilor de informaţii (de care vă vorbeam în vara şi toamna anului trecut) care anunţau că, în condiţiile blocării Rutei Balcanice, este extrem de posibil să fie activate cele două „rute în aşteptare“: una prin Marea Neagră, iar cea de-a doua, terestră, prin estul şi nordul Mării Negre, profitând de haosul din Ucraina, petru a ajunge în ţările din nordul continentului.

Semnificativă este şi chemarea adresată tuturor statelor membre în Zona Schengen de a „aplica în totalitate Codul de frontieră Schengen şi de a refuza intrarea la frontierele externe a naţionalilor din terţe ţări care nu îndeplinesc condiţiile de intrare sau nu au depusă o cerer de azil atunci când au avut ocazia s-o facă, ţinând cont de specificităţile frontierelor marine”. 

Dar şi, în aceeaşi măsură, trebuie menţionată şi fraza-cheie: „solicitanţii de azil nu au dreptul să aleagă un Stat Membru în care să ceară azil”. Dar, mare atenţie la paragraful (h) unde se specifică faptul că Decizia Consiliului din Decembrie 2015 „trebuie să fie implementată rapid, inclusiv prevederile privind elocarea şi măsurile care să asigure întoarcerea acasă şi readmiterile”. Adică, cu alte cuvinte, dacă nu sunteţi de acord cu un Mecanism permanent de relocare, măcar de angajamentele anterioare să ne ţinem... ceea ce ar putea da naştere la discuţii aprinse în Consiliu, dar şi s-ar putea să amplifice reacţiile de refuz în anumite ţări europene, deja sufocate de problemele multiple legate de prezenţa migranţilor şi comportamentul acestora.

Vom vedea care va fi, oficial, punctul de vedere pe care-l va prezenta Preşedintele Klaus Iohannis în numele României. Dar şi dacă „blocul euroscepticilor“ din est va căpăta susţinere, slăbind astfel şi mai mult poziţia odinioară de forţă dominantă a Germaniei.