Netanyahu a vorbit în cadrul unei ceremonii derulate în Ierusalim, pentru a marca “unificarea oraşului în urmă cu 49 de ani, pe timpul Războiului de Şase Zile”. Tot duminică, dar la orele serii a fost difuzat, de 6TV şi interviul acordat de diplomatul palestinian, un interlocutor care, dincolo de răspunsurile echilibrate, speră într-un viitor mai bun pentru conaţionalii săi, afectaţi, în ultimii 68 de ani, de furtuni geopolitice cunoscute.

-Domnule ambasador, prima întrebare se referă la cum era Palestina, înainte de 1948. Şi apropo, unde era familia dumneavoastră, în 1948?

- Înainte de anul 1948 trăiam în pace şi înţelegere în Palestina istorică. Aceasta nu înseamnă că pe atunci nu se semnalau incidente; după ce Palestina a fost plasată sub un mandat britanic, palestinienii au fost consideraţi ca fiind populaţia care trăia în interiorul graniţelor a ceea ce se numeşte Palestina istorică. Conform statisticilor britanice, pe vremea aceea acolo trăiau 900.000 de palestinieni. Majoritatea o alcătuiau musulmanii, urmaţi de creştini şi de un număr de evrei, care trăiau în zonă. În timpul mandatului britanic, Palestina a cunoscut valuri succesive ale migraţiei evreieşti, iar evreii sosiţi acolo au început să colonizeze teritorii, fapt pe care palestinienii nu l-au acceptat, considerându-l o agresiune îndreptată împotriva teritoriilor şi drepturilor lor, ceea ce a dus, în cele din urmă, la ciocniri între palestinieni şi colonişti. Migraţia evreilor în Palestina a beneficiat de sprijinul ocupaţiei britanice şi a puterilor europene, palestinienii devenind vitimele acestei politici. Din acest motiv, palestinienii consideră, până în ziua de azi, că sunt victimele unei nedreptăţi istorice. Occidentalii - în special Marea Britanie, ca mare putere europeană -, aveau unele interese în acea vreme, printre care şi crearea statului Israel. Mişcarea sionistă avea, la rândul ei, interese comune cu puterile coloniale occidentale, unele dintre acestea fiind legate şi de acţiunea vizând popularea Palestinei cu evrei, ca o consfinţire a legendei ţării făgăduinţei, pretinzând că un popor fără ţară vine într-o ţară fără popor. Este o teorie falsă, deoarece Palestina cunoştea, pe atunci, o activitate intensă, ea având istorie şi cultură proprii, iar oraşele palestiniene se numărau atunci printre cele mai dezvoltate din zonă, la fel şi societatea palestiniană. În concluzie, am fost victima acestei politici, iar poporului nostru i s-au impus războaie şi conflicte, pe care nu le-a dorit niciodată. Suferinţa poporului palestinian s-a amplificat, în mod evident, pe timpul războiului din anul 1948, anul catastrofei palestiniene, în care aproape 700.000 de palestinieni au fost alungaţi de pe pământurile şi din casele lor.

- Ca atare, anul 1948, este un an negru pentru statul Palestinian?

- Desigur, anul 1948 este cunoscut ca anul catastrofei, care a dus la distrugerea societăţii şi culturii, la confiscarea caselor şi pământurilor, el fiind şi anul celei mai crunte purificări etnice din istorie.

- Ce s-a întâmplat cu palestinienii care au plecat de pe pământul străbun. Unde s-au dus? Unde se află acum? Care este situaţia lor?

- Majoritatea celor expulzaţi au plecat în Iordania, în Liban şi Siria, unde au trăit în condiţii grele, în tabere de refugiaţi, care nu asigurau condiţiile minime unei vieţi omeneşti. Acestea erau administrate de UNRWA - United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East - ceea ce însemna o recunoaştere implicită, de către comunitatea internaţională, a drepturilor refugiaţilor, ca şi a rezoluţiei nr.194 a Consiliului de Securitate, care stipula necesitatea întoarcerii refugiaţilor la casele lor. Astăzi, numărul estimat al refugiaţilor palestinieni este de 5.500.000, ei trăind în 58 de tabere pentru refugiaţi, în Liban, Siria, Iordania, Cisiordania şi Gaza. Situaţia refugiaţilor palestinieni, din Siria şi Liban este foarte dificilă. În Siria, din cauza conflictului, acolo se aflau circa 600.000 de refugiaţi, însă mulţi dintre aceştia au fost forţaţi să părăsească zona sau au plecat spre Europa, devenind, din nou, refugiaţi. În Liban, de asemenea, situaţia este grea din cauza ecuaţiei demografice locale, care le interzice exercitarea a circa 70 de profesii şi meserii. În Iordania şi în Cisiordania, situaţia refugiaţilor palestinieni este, prin comparaţie, mai bună, iar în Gaza situaţia lor este grea, pe de o parte din cauza asediului impus zonei Gaza, iar pe de altă parte din cauza agresiunilor israeliene repetate, din ultimii 15 ani, care au distrus infrastructura zonei şi au creat dificultăţi uriaşe, pentru întreaga populaţie palestiniană locală.

- Domnule ambasador aş vrea să ne spuneţi care sunt graniţele actuale ale statului Palestina. Mai concret, ce teritorii controlează guvernul pe care îl reprezentaţi la Bucureşti?

- Rezoluţiile Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, în special cea mai recentă, prin care statului Palestina i se recunoaşte statutul de observator, consfinţesc ca fiind graniţele statului cele de dinaintea războiului din 1967, incluzând Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de est. În ceea ce priveşte suprafaţa acestei zone, ea reprezintă doar 22% din teritoriul Palestinei istorice. Nu pot să vă spun exact cât din această suprafaţă se află încă sub autoritatea noastră, deoarece se modifică permanent, din cauza coloniilor israeliene, deci nu putem cunoaşte dacă mâine va mai fi ca azi.

- Ce face concret guvernul statului palestinian pentru cetăţenii palestinieni care se află în teritoriul controlat de executivul dumneavoastră?

- Conform acordurilor de la Oslo ar trebui ca teritoriile definite ca Zona A să se afle sub autoritatea noastră. Apoi există Zona B, controlată militar de Israel şi civil de Autoritatea Palestiniană, precum şi Zona C, care reprezintă 60% din teritoriul de dinainte de războiul din 1967 şi care se află sub control israelian, atât militar, cât şi civil. După 2001 această situaţie s-a schimbat total, deoarece Israelul controlează militar toate aceste zone, inclusiv Zona A. Guvernul palestinian acţionează pentru a asigura servicii populaţiei şi pentru a edifica instituţii palestiniene, dar se confruntă şi cu alte probleme, în special ca urmare a încălcărilor israeliene şi a obstacolelor pe care partea israeliană le ridică în faţa dezvoltării societăţii palestiniene. La acestea se adaugă posibilităţile financiare reduse, guvernul nedispunând de venit naţional şi de surse de venit proprii, ceea ce face ca tocmai fondurile să fie folosite, de multe ori, ca mijloc de presiune asupra noastră.

- Domnule ambasador, preşedintele Egiptului a spus că doreşte să medieze între Israel şi Palestina, să se ajungă la negocieri cu o finalitate practică. Care este opinia dumneavoastră faţă de aceste intenţii pozitive, ale statului vecin, Egipt?

- Susţinem iniţiativa preşedintelui Egiptului, precum şi orice altă iniţiativă serioasă, care să ducă la încetarea ocupaţiei şi la instaurarea unei păci juste şi onorabile. Avem, de regulă, o coordonare atât cu conducerea egipteană, cât şi cu majoritatea ţărilor arabe, pe plan bilateral, dar şi în cadrul Ligii Arabe, care a îmbrăţişat cauza palestiniană considerând-o prioritară. La oricare iniţiativă privind reluarea procesului de pace, în vederea ajungerii la un acord, partea palestiniană nu va pune niciun fel de obstacole, în realitate cei care împiedică aceste iniţiative, le refuză şi le nesocotesc sunt israelienii. De exemplu, care a fost răspunsul israelian la iniţiativa egipteană? Numirea lui Lieberman, ca ministru al apărării, ca o garanţie a punerii în practică a politicii de strămutare a arabilor, el fiind cel care, în anul 2001 afirma că Israelul putea distruge barajul de la Aswan, pentru a face presiuni asupra Egiptului.

- Domnule ambasador aveţi aici, în birou, portretul preşedintelui Yasser Arafat, care a avut o relaţie foarte bună cu România. Credeţi că România se mai poate implica în negocierea unei soluţii favorabile statului Palestina, în Orientul Mijlociu?

- Credem în necesitatea ca Europa şi Uniunea Europeană să joace un rol activ în procesul de pace. Dat fiind faptul că România este membru al UE, ne-am dori ca ea să joace un rol mai mare în acest sens. La întâlnirea de la Ramallah, dintre preşedinţii Mahmoud Abbas şi Klaus Iohannis, partea palestiniană a afirmat, în mod clar, că salută orice implicare a României în negocierile sau procesul de pace, în Orientul Mijlociu.

- Domnule ambasador, ce oferă statul palestinian oamenilor de afaceri, din Europa, în general, şi celor români, în special, pentru ca să investească, să vină în Palestina şi să creeze locuri de muncă?

- Am acţionat în vederea organizării unor forumuri de afaceri la Bethlehem şi Ramallah, cu scopul de a crea climatul investiţional în Palestina şi în vederea sprijinirii oamenilor de afaceri, în primul rând a palestinienilor, dar şi a mediilor de afaceri arabe şi europene. Aceste forumuri au fost încununate de succes, guvernul palestinian a avut toată disponibilitatea de a oferi facilităţi investitorilor. Principalul obstacol îl constituie ocupaţia israeliană, aceasta aducând instabilitate în zonă, fapt ce nu încurajează investitorii să vină în Palestina, în ciuda oportunităţilor existente.

-Domnule ambasador, în final aş vrea să adresaţi un mesaj cetăţenilor români care se uită la Palestina cu prietenie, deoarece trăiesc mulţi palestinieni şi aici în ţară, şi există familii mixte. Ce gânduri aveţi pentru cetăţenii români?

-Considerăm poporul român un popor prieten şi îi adresăm mulţumirile noastre, pentru tot ceea ce ne oferă, de la acordurile de colaborare, la programe de pregătire şi burse de studii. Unul din principalele obiective ale prezenţei noastre aici îl reprezintă aprofundarea relaţiilor cu statul şi poporul român, consolidarea şi extinderea acordurilor bilaterale de cooperare. Conlucrarea noastră se desfăşoară în spiritul respectului reciproc, dar, în acelaşi timp, ne propunem să acţionăm pentru o poziţie mai clară a României în privinţa drepturilor poporului palestinian, mai ales sub aspectul votului în forurile internaţionale, unde avem nevoie ca România să voteze în sprijinul poziţiei palestiniene. Când afirm asta mă refer la votul în favoarea dreptului internaţional. Românii sunt oameni buni şi îi respectăm foarte mult, de aceea ne considerăm norocoşi că ne aflăm la post în această ţară. Iubim poporul român, îi dorim o viaţă bună şi îi invităm pe români să viziteze Palestina şi locurile sfinte de acolo, atunci când vor avea posibilitatea, deoarece pelerinajul la locurile sfinte se desfăşoară în condiţii de siguranţă, iar poporul palestinian este primitor şi îi iubeşte pe români.