Pe ce sau pe cine s-a bazat Vladimir Putin atunci când a invadat Ucraina? Cum va juca şi ce va câştiga China?
0
Prin praful de puşcă ce încă nici nu s-a aşezat în Ucraina, ba dimpotrivă, este greu să vedem prea departe, cu toate acestea nu este deloc prea devreme să ne punem câteva întrebări importante un pic mai departe de situaţia din teren din Ucraina. Pentru că răspunsurile la aceste întrebări ne pot da indicii valoroase pentru ce va fi de acum încolo.
Matei Blănaru*
Iar una dintre aceste întrebări fundamentale care se pun în această perioadă tulbure, în contextul în care Occidentul, în ciuda unor diferenţe între state, a susţinut la unison că o invazie rusească a Ucrainei va genera consecinţe foarte grave pentru Rusia, este pe ce sau pe cine s-a bazat totuşi Vladimir Putin şi Federaţia Rusă atunci când a invadat până la urmă Ucraina? Este limpede că s-a bazat pe puterea sa militară (care se pare că a fost supraevaluată de toată lumea), pe elementul surpriză, pe faptul că poate Ucraina nu va opune rezistenţă (din nou, ce evaluare greşită!), pe dezinformare, pe o parte din propria sa populaţie şi pe o parte a populaţiei din Ucraina, este limpede că şi-a pregătit bine terenul, că s-a bazat şi pe inerentele fracturi care vor apărea între ţările Occidentale odată ce apele se vor mai linişti în Ucraina, s-a bazat chiar şi pe creşterea preţurilor la petrol şi gaze care poate îi vor compensa din pierderile economice, s-a bazat şi pe geopolitica conductelor de gaze prin care poate convinge mai uşor unele capitale europene de unele lucruri (de altfel, încă nu se ştie exact dacă sancţiunile energetice pe petrol şi gaze vor fi excluse din gama de sancţiuni la adresa Rusiei sau nu - acum poate apar şi anumite întrebări de cât de înţelept a fost „Pactul Verde European” de la Bruxelles căruia îi datorăm în parte şi creşterea preţurilor la energie, dar şi dependenţa crescută de gazul rusesc, cel puţin pe termen scurt), este limpede că s-a bazat şi pe alte fracturi, greşeli sau probleme din societatea internaţională, dar Rusia nu este autosuficientă. Repetând, să nu ne facem iluzii, în acest moment Federaţia Rusă, în ciuda discursurilor lui Putin, în ciuda acţiunilor lui, nu este nici pe departe autosuficientă. Mai ales în contextul interconectării şi globalizării accelerate.
Inamici şi prieteni ai Rusiei în opinia ruşilor, sondaj Levada Center 2021. Sursa: Statista
Iar în societatea internaţională de astăzi, chiar dacă eşti Federaţia Rusă, ca să nu rişti să devii un Iran mai mare cu armă nucleară sau o Coreea de Nord mai mare, adică o ţară izolată, indezirabilă - cum a fost chiar şi URSS-ul la un moment dat, în urma Doctrinei Truman, ceea ce a şi contribuit din plin la prăbuşirea sa (să fi crezut Vladimir Putin că a învăţat din greşelile pe care spunea chiar el în discursul de pe 21 februarie că le-a făcut URSS? Şi dacă a crezut că a învăţat din această greşeală, nu ar însemna că şi-a luat deja unele măsuri să nu i se întâmple acelaşi lucru, adică izolarea internaţională? Dar oare cea mai mare greşeală nu este să crezi într-un Imperiu Rus al secolului XXI şi să porneşti un război?), ca să faci ceea ce a făcut Vladimir Putin şi să te gândeşti că vei scăpa basma curată pe termen mediu înseamnă că trebuie să te bazezi şi pe unii prieteni puternici. Sau, dacă nu prieteni, măcar parteneri de afaceri foarte puternici sau, dacă nu parteneri de afaceri, măcar nu inamici. Şi atunci, revenind, pe cine sau pe ce s-a mai bazat până la urmă Federaţia Rusă?
Toate indiciile par să ducă spre un răspuns pe care doar desfăşurările ulterioare de evenimente îl vor confirma sau infirma – în principal China (dar şi Iranul sau Turcia care, poate, în ciuda faptului că lui Erdogan nu îi convine deloc expansiunea Rusiei de la Marea Neagră, în ciuda faptului că a criticat invazia în Ucraina, acum că aceasta deja s-a întâmplat el nu a scăpat deloc ocazia să critice - din nou - şi NATO şi Occidentul, în acelaşi timp adoptând acelaşi discurs al Chinei referitor la sancţiuni - adică mai bine fără), deşi mulţi analişti externi sunt de părere că nici în China nu se ştia de această invazie. Continuând, dacă ar exista vreun fel de înţelegere între Federaţia Rusă şi China, mai departe decât ce se cunoaşte, o altă întrebare foarte importantă ar fi - în contextul în care noi vedem limpede ce primeşte Rusia, oare ce primeşte China? Primele gânduri ar duce bineînţeles către Taiwan, deşi probabil că acesta ar fi un premiu prea mic pentru interesele globale ale Chinei, cu un preţ prea mare. De altfel, din acest articol CSSR (Centrul de Studii Sino-Ruse) aflăm că această întrebare i s-a pus şi purtătorului de cuvânt al MAE Chinez cu o zi înaintea invaziei ruse, iar acesta a oferit următorul răspuns diplomatic:
„Reporter Phoenix TV: Purtătorul de cuvânt al liderului regiunii Taiwan şi responsabilul Departamentului de Afaceri Externe al Taiwanului au comparat situaţia Ucrainei cu situaţia Taiwanului şi şi-au exprimat speranţa că întreaga comunitate internaţională va continua să furnizeze arme Taiwanului, astfel încât China continentală să nu îndrăznească să invadeze cu forţa. Există şi alte voci care susţin că nu trebuie să lăsăm Ucraina de astăzi să devină Taiwanul de mâine. Ce are de comentat partea chineză pe această temă?
Hua Chunying: În rândul autorităţilor taiwaneze sunt anumite persoane care folosesc problema Ucrainei pentru a face speculaţii, ceea ce reprezintă un gest imprudent.
Taiwanul cu siguranţă nu este Ucraina! El a fost întotdeauna o parte inalienabilă a teritoriului Chinei. Acesta este un fapt istoric şi juridic incontestabil. Principiul unei singure Chine este o normă universal recunoscută care guvernează relaţiile internaţionale. Pacea în regiunea Taiwan depinde de dezvoltarea paşnică a relaţiilor dintre cele două maluri ale strâmtorii, mai degrabă decât de servilitate faţă de forţele străine pentru vânzarea de arme şi sprijinul militar. Independenţa Taiwanului este un drum înfundat şi nimeni nu ar trebui să cadă pradă înţelegerilor greşite şi judecăţilor eronate.
De când a izbucnit criza din Ucraina, unele persoane au menţionat frecvent Taiwanul. Remarcile făcute dezvăluie pe deplin lipsa lor de cunoaştere a istoriei problemei Taiwanului. Aş dori să profit de această ocazie pentru a adăuga câteva aspecte cu o semnificaţie mai extinsă.
Este cunoscut faptul că problema Taiwanului a fost cauzată de un război civil şi că există o confruntare politică între cele două părţi ale strâmtorii Taiwan din cauza acelui război. Cu toate acestea, suveranitatea şi teritoriul Chinei nu au fost niciodată divizate şi nu pot fi divizate. Acesta este status quo-ul al problemei Taiwanului.”
Dar asta nu împiedică deloc ca întrebarea să rămână în mintea tuturor.
Sursa: The Japan Times
Bineînţeles, cel mai probabil ceea ce ar primi cele două state ar fi pe seama unor terţe părţi sau sfere de influenţă (după cum ne arată situaţia din Ucraina), nu de la una la cealaltă, pentru că ar fi prea puţin probabil ca ele să facă majore concesii în privinţa relaţiilor directe dintre ele, acolo unde echilibrul s-a atins foarte greu, după tratate îndelungate şi după o criză în 1969 care era aproape să se sfârşească cu un atac nuclear al URSS împotriva Chinei lui Mao.
Totuşi, cine crede că reverberaţiile acestei situaţii din Ucraina nu se vor simţi pe întreg globul, mai ales în una dintre cele mai tensionate zone, Asia de Est şi de Sud-Est, zona Indo-Pacific, se înşală. Dacă apropierea Rusia-China este măcar atât de strânsă (deşi limpede că este conjuncturală) pe cât ar putea să pară, este posibil ca şi China să încerce să îşi revendice mai energic propriile zone de influenţă din Asia. Şi aici prima pe listă ar putea fi Taiwanul, deşi geopolitica Chinei este probabil că se va manifesta mult mai subtil decât cea a lui Putin, mai ales văzând reacţiile internaţionale vehemente generate de acesta şi, nu în ultimul rând, rezistenţa ucrainenilor. Totuşi, fără niciun pic de îndoială este că acum China urmăreşte desfăşurarea evenimentelor din Ucraina având Taiwanul în minte şi învăţând din toate greşelile lui Putin şi cântărind toate reacţiile diferitelor state.
Iar atunci apare o altă întrebare foarte importantă - Occidentul este dispus şi este pregătit să se delimiteze de, să se confrunte (nemilitar) cu ambele, şi Rusia şi China, în viitorul apropiat, în acelaşi timp? Pentru că, în discursul lui Vladimir Putin a fost clar, confruntarea lui nu este numai cu „oligarhii” „radicali” „naţionalişti” din Ucraina, ci şi cu „civilizaţia occidentală”. Dacă şi China ar avea dintr-odată acelaşi conflict şi aceeaşi problemă (mai mult decât este deocamdată) cu „civilizaţia occidentală” ca şi Putin sau ca şi Erdogan (un alt lider al căror naraţiuni preferate blamează constant „Occidentul”)? Dacă am arunca o privire asupra opiniei publice din China (cel puţin cea care nu este cenzurată şi se exprimă online), Putin este pentru mulţi chinezi un „erou” al luptei împotriva Occidentului. Sigur, întrebarea se poate pune însă şi în sens invers, îşi permite China să se confrunte mai dur decât acum cu Occidentul? Dar nu trebuie să uităm că acum nu China este cea pusă sub presiune, ci Occidentul, de aceea unele eventuale concesii ar fi mai probabil să le facă ultimii, nu primii - tocmai pentru că nu ar conveni nimănui o înrăutăţire a relaţiilor chiar acum.
De altfel, suportul Chinei pentru Federaţia Rusă şi Putin merge totuşi chiar şi mai departe decât unele declaraţii oficiale care îndeamnă la reţinere şi o abţinere la vot în Consiliul de Securitate al ONU. După cum arată acest articol, utilizatorii de internet din China susţin în mare parte războiul lui Putin din Ucraina. În primele 24 de ore de la publicarea integrală a traducerii discursului de joi al lui Vladimir Putin, nu mai puţin de 1,1 miliarde de utilizatori l-au urmărit. Dacă este să ne luăm după discursurile oficiale chineze (dintre care câteva idei sunt prezentate şi aici în continuare în analiză) şi cele ale lui Vladimir Putin, aici nu mai este vorba despre o simplă confruntare, ci este vorba despre o confruntare între Est şi Vest („Occidentul”) (deşi tehnic Statele Unite sunt mai aproape de Estul Chinei). Periculoasă perspectivă, care totuşi a fost cultivată de câţiva ani cu insistenţă de la Moscova şi Beijing şi care câştigă minţile multor sute de milioane de oameni, iată, în China şi nu numai. Portretizarea lui Vladimir Putin drept o victimă a Occidentului prinde foarte bine în China pentru că aceasta la rândul său se portretizează drept o victimă a Occidentului. Astfel că, dintr-un anumit punct de vedere, la un moment dat liderii Chinei pot deveni în viitor chiar victimele propriilor politici şi discursuri anti-occidentale şi/sau şovine şi să nici nu poată urma alte linii de politică externă care ar stârni nemulţumiri mari sau cel puţin mari nedumeriri în rândul propriei populaţii.
Revenind la cele de mai sus, fără îndoială că situaţia actuală din Europa nu poate decât să convină Chinei, cel puţin pe câteva coordonate strategice. Iată câteva dintre cele mai importante:
1. Acum, în urma rupturii (se va vedea cât de gravă sau cât de îndelungată) între Occidentul european şi Rusia, între SUA şi Rusia, între Australia, Japonia şi Rusia, este posibil ca toate acestea să fie acum chiar şi mai puţin dispuse la o confruntare de orice fel cu China? Răspunsul, cel mai probabil, este un hotărât da (mai ales dacă China va juca atent şi nu va avea pretenţii imposibil de îndeplinit). Este acum tot Occidentul mult mai probabil să fie dispus la concesii (de orice fel) făcute Chinei? Răspunsul este din nou da. Depinde acum probabil în ce direcţii aşteaptă China concesii, pentru că problema Taiwanului este încă foarte spinoasă pentru toată lumea. Nici China nu îşi poate permite aici vreo greşeală, nu îşi poate permite să se grăbească, riscând să antagonizeze toată Asia de Sud-Est şi nu numai, dar poate fi pe de altă parte tentată să pluseze în aceste momente dificile exact acolo unde are interesele mai mari - Marea Chinei de Sud şi Taiwan. Deşi este posibil ca plusarea Chinei să fie pe alte teme, la fel de importante, dar poate mai puţin vizibile în mod direct (decât plusarea lui Putin) - ca de exemplu diferite acorduri comerciale (cum ar fi acordul comercial UE-China CAI). Dar China va plusa, depinde doar să vedem pe ce direcţii. Viitorul o va arăta cât de curând, pentru că şi politica internaţională pare să se grăbească tot mai mult, să se precipite, la fel ca societăţile în ansamblu.
2. O a doua coordonată care nu are cum să nu îi convină Chinei este cea referitoare la Federaţia Rusă. Acum, când toată arena internaţională (cel puţin declarativ) condamnă Rusia, când din punct de vedere declarativ politic, dar şi economic este şi va fi încolţită, este probabil ca Rusia să fie mult mai dispusă la concesii făcute Chinei? Răspunsul nu poate fi decât da. Este posibil ca aceste concesii să fi fost deja făcute Chinei pe anumite coordonate chiar înainte de declanşarea ostilităţilor în Ucraina? Logica validată de istorie ne arată că aceasta ar fi fost cea mai bună strategie, deşi nu avem deocamdată vreo indicaţie punctuală în acest sens că s-a şi făcut asta, dar viitorul o va arăta. Dar care ar putea fi aceste concesii şi de ce natură? Este posibil ca Federaţia Rusă să intre involuntar pe orbita Chinei, să devină tot mai dependentă de aceasta pe termen lung? Fără îndoială că există acest risc, după cum au punctat nenumăraţi analişti.
Pe scurt, se poate ca o mână să spele pe alta, în urma acestei apropieri din ultimul timp între Moscova şi Beijing? Este foarte posibil. Iar dacă ar fi aşa, vedem cum Beijingul îşi îndeplineşte sarcina sa protejând parţial Federaţia Rusă de anumite urmări, aşteptăm să vedem cum şi la ce Moscova îşi va răsplăti favorul Beijingului. Însă în toate acestea trebuie să fim conştienţi de încă un fapt: ajutorul Chinei cu siguranţă nu vine gratis şi cu siguranţă nu este un cec în alb – pentru că totul depinde şi de situaţia din teren din Ucraina. Cu cât războiul durează mai mult, cu cât Putin devine mai indezirabil, cu cât apar mai multe acuze de crime de război, cu cât mai mulţi civili nevinovaţi sunt ucişi, cu atât este posibil să crească şi preţul cerut şi este posibil chiar China să se şi delimiteze de Federaţia Rusă la un moment dat. Depinde doar de cursul evenimentelor din teren, care este clar că nu decurg aşa cum spera şi cum se aştepta Vladimir Putin.
3. Pe fundalul tancurilor şi al rachetelor care explodează în Ucraina, China, cu răspunsurile sale diplomatice palide la invazia Ucrainei de către Rusia, ajunge prin comparaţie cu aceasta din urmă dintr-odată să apară drept un actor internaţional mult mai raţional şi mai de încredere decât era în urmă cu câteva săptămâni, pe fondul numeroaselor încălcări în forţă ale spaţiului aerian al Taiwanului. Printr-o ironie amară, chiar în ziua declanşării invaziei în Ucraina, China intra din nou cu aviaţia militară în spaţiul aerian al Taiwanului în încă un exerciţiu de intimidare. Deci, prin comparaţie cu acţiunile violente ale Rusiei, China câştigă în încredere şi în imagine la nivel internaţional fără să facă nimic şi, foarte important, fără să-şi schimbe cu nimic atitudinea sau scopurile faţă de Taiwan. Iar, după cum se ştie, în ziua de astăzi mulţi actori internaţionali importanţi ştiu foarte bine cum să convertească încrederea şi imaginea în beneficii economice şi strategice imediate şi pe termen lung. Rămâne de văzut cum va face aceasta China.
4. Pe fondul instrumentalizării iresponsabile din partea lui Putin a unor aşa-zise republici şi a unor aşa-zise discriminări etnice, este posibil ca dintr-odată dosarele Xinjiang, Tibet, Mongolia Interioară, Hong Kong ale Beijingului să pară mult mai puţin importante, mult mai puţin interesante şi perimate chiar pentru opinia publică internaţională? Pe fondul crizei refugiaţilor şi crizei umanitare din Ucraina, pe fondul războiului, una dintre experienţele umane cele mai traumatizante şi care impresionează cel mai mult, este posibil ca faptul că mulţi uiguri sunt închişi, că unii călugări tibetani dispar sau că mongolilor, tibetanilor şi uigurilor li se reduc orele de învăţare în limba maternă şi alte drepturi, să nu mai impresioneze atât de mult comunitatea internaţională? Fără îndoială că da, aceste lucruri putând contribui din plin la scăderea presiunii la care era supusă China pe aceste dosare legate de drepturile omului. Pentru că, dintr-odată, China apare drept un campion al drepturilor omului pe lângă Federaţia Rusă a lui Vladimir Putin. Deşi scopurile şi mijloacele acesteia cu siguranţă nu se vor schimba, lumea va fi, cel puţin pe termen scurt, recunoscătoare şi bucuroasă că nu a acţionat precum Putin.
Reacţii diplomatice din China. Acum iată o scurtă radiografie a reacţiilor diplomaţiei chineze pe marginea războiului din Ucraina. De ce prezentăm această cronologie a reacţiilor diplomatice chineze pe seama războiului din Ucraina? Pentru a arăta consecvenţa, continuitatea de mesaj, de abordare, de strategie a Chinei pe subiect. Continuitate care, după cum am mai spus, nu înseamnă neapărat un cec în alb pentru Vladimir Putin din partea Chinei - dacă, de exemplu, apare vreo calamitate nucleară sau vreun alt eveniment catastrofal, este posibil ca şi China să se delimiteze de Vladimir Putin. Dar atâta timp cât Vladimir Putin este egal cu Federaţia Rusă şi nu se întâmplă vreun eveniment chiar mai nefericit decât cele actuale, este probabil ca atitudinea Chinei să nu se schimbe până la sfârşit.
- 15 februarie 2022: „Wang Wenbin: China s-a opus întotdeauna utilizării fără discernământ sau ameninţării cu sancţiuni unilaterale în relaţiile internaţionale. În circumstanţele actuale, sancţiunile unilaterale nu vor face decât să intensifice diviziunea şi confruntarea. China face apel la toate părţile să rămână raţionale, să facă eforturi pentru o soluţionare cuprinzătoare a crizei din Ucraina şi a problemelor prin dialog, negociere şi să se abţină de la a întreprinde acţiuni care ar putea intensifica tensiunile şi stimula conflicte.” Sursa CSSR (Centrul de Studii Sino-Ruse) aici.
Wang Wenbin. Sursa: MAE China
- 16 februarie 2022: „Wang Wenbin: În ultima perioadă, Statele Unite au exagerat, au creat tensiuni, lucru care a avut un impact puternic asupra economiei, stabilităţii sociale şi vieţii oamenilor din Ucraina, împiedicând promovarea dialogului şi a negocierii între părţile în cauză.
(...) Trebuie subliniat că Statele Unite şi anumite ţări occidentale sunt cele care continuă să incite şi să răspândească informaţii false, creând şi mai multă tensiune şi incertitudine acestei lumi pline deja de provocări, alimentând neîncrederea şi diviziunea. Sperăm că părţile în cauză pot opri o astfel de campanie de dezinformare şi că vor întreprinde mai multe acţiuni favorabile păcii, încrederii reciproce şi cooperării.” Sursa CSSR (Centrul de Studii Sino-Ruse) aici.
- 22 februarie 2022 (a doua zi după ce Vladimir Putin a semnat recunoaşterea independenţei aşa-ziselor republici populare Lugansk şi Doneţk). „Wang Wenbin: China este îngrijorată de evoluţia situaţiei din Ucraina. Poziţia Chinei în problema Ucrainei este consecventă: preocupările legitime de securitate ale oricărei ţări trebuie respectate, iar scopurile şi principiile Cartei ONU ar trebui protejate în comun. Evoluţia problemei Ucrainei de până acum este strâns legată de întârzierea implementării efective a noului acord de la Minsk. China va continua să ia contact cu toate părţile pe baza fondului problemei. Situaţia din Ucraina se înrăutăţeşte. China solicită încă o dată tuturor părţilor să dea dovadă de reţinere, să recunoască importanţa punerii în aplicare a principiului indivizibilităţii securităţii, să uşureze situaţia şi să rezolve diferenţele prin dialog şi negociere.” Se poate observa că nu a condamnat deloc recunoaşterea independenţei celor 2 regiuni de către Vladimir Putin, a îndemnat în schimb la „reţinere”.
Pe subiect, în urma întrebărilor unor ziarişti, a continuat:
„Reporter Reuters: China recunoaşte Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Lugansk ca două noi ţări independente?
Wang Wenbin: Tocmai am prezentat poziţia Chinei cu privire la problema Ucrainei. Problema Ucrainei are factori istorici şi practici complexi. Poziţia Chinei cu privire la problema Ucrainei este consecventă şi clară şi nu s-a schimbat. China pledează pentru soluţionarea paşnică a disputelor în conformitate cu principiile Cartei ONU şi solicită părţilor relevante să-şi exercite reţinerea, să rezolve diferenţele prin negociere şi să evite escaladarea ulterioară a situaţiei.”
- 25 februarie. De asemenea, iată pe site-ul ONU declaraţia reprezentantului Chinei în Consiliul de Securitate al ONU de vineri, 25 februarie, motivându-şi votul de abţinere de la condamnarea invaziei Rusiei în Ucraina. De menţionat că votul din Consiliul de Securitate a înregistrat 11 voturi pentru rezoluţia de condamnare a Rusiei, 3 abţineri (China, India şi Emiratele Arabe Unite) şi 1 vot împotrivă, al Federaţiei Ruse, care cu drept de veto a blocat această condamnare. Astfel, observăm din nou din partea reprezentanţilor Chinei un limbaj mult mai critic la adresa Occidentului, care nu a invadat Ucraina, decât la adresa Rusiei, cea care a invadat Ucraina. Din nou o inversare a rolului agresorului cu cel al victimei pe care l-am observat şi în discursul lui Vladimir Putin de luni, 21 februarie. Deşi neîndoielnic şi Occidentul a comis greşeli, la fel cum a comis greşeli şi înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, responsabilitatea pentru începerea unor acţiuni violente trebuie văzută acolo unde este: pe umerii celor care le comit. Aşadar, iată declaraţia reprezentantului Chinei:
„Zhang Jun (China): China întotdeauna îşi formează poziţia pe baza valorilor situaţiei respective, a spus acesta, punctând că respectă principiile suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi ale Cartei Naţiunilor Unite. Părţile ar trebui să-şi abordeze problemele prin mijloace paşnice, pe baza egalităţii şi beneficiilor reciproce. În ultima săptămână, Consiliul de Securitate a ţinut două întruniri de urgenţă şi toate părţile şi-au elaborat poziţiile şi îngrijorările lor pe tema situaţiei actuale. În faţa unei situaţii complexe, Consiliul trebuie să aibă un răspuns necesar. Acest răspuns trebuie să fie făcut cu multă atenţie, cu acţiuni care dezamorsează, nu care escaladează. Astfel, China s-a abţinut de la vot, a spus el, accentuând faptul că problema Ucrainei nu este una care a apărut astăzi, iar nici această situaţie nu a apărut dintr-odată peste noapte. Mai degrabă, reprezintă interacţiunea unor factori diferiţi pe o lungă perioadă de timp. Accentuând faptul că securitatea unei ţări nu trebuie să fie îndeplinită pe seama alteia, el a spus că Ucraina ar trebui să fie un pod de legătură între est şi vest, nu un avanpost al Marilor Puteri. A încurajat toate părţile să se angajeze în dialog şi consultări pentru o rezolvare cuprinzătoare a problemei Ucraina.”
- 25 februarie, a doua zi de la pornirea invaziei Rusiei în Ucraina: Sursa: MAE China.
„AFP: China consideră acum acţiunile Rusiei drept agresiune? Dacă nu, care crede China că este natura acţiunii?
Wang Wenbin, purtător de cuvând al MAE al Chinei: Suveranitatea şi integritatea teritorială a tuturor ţărilor ar trebui respectate şi menţinute, iar scopurile şi principiile Cartei ONU ar trebui, de asemenea, protejate în comun. Acesta este principiul pe care China l-a susţinut întotdeauna şi, de asemenea, este norma de bază a relaţiilor internaţionale pe care toate ţările ar trebui să o respecte. În acelaşi timp, am văzut, de asemenea, că problema Ucrainei are latitudinea şi longitudinea ei istorice complexe şi speciale şi înţelegem preocupările legitime ale Rusiei cu privire la problemele de securitate. (...)
BBC: Preşedintele SUA a spus aseară că orice ţară care acceptă invadarea Ucrainei de către Rusia va fi afectată de aceasta. El nu a numit niciun guvern. Cum răspunde China la asta?
Wang Wenbin: Acele ţări a căror reputaţie este cu adevărat afectată sunt acele ţări care se amestecă fără îndoială în afacerile interne ale altor ţări şi duc războaie peste tot în numele democraţiei şi al drepturilor omului.”
Punctăm citatul „înţelegem preocupările legitime ale Rusiei cu privire la problemele de securitate” şi faptul că în continuare atacă SUA şi Occidentul că „duc războaie peste tot în numele democraţiei şi al drepturilor omului”, în timp ce aceea care duce un război adevărat acum este Rusia.
- 28 februarie: Iată şi cele mai importante reacţii din partea purtătorului de cuvânt al MAE Chinez Wang Wenbin de luni, 28 februarie, fiind abordate din nou tema războiului din Ucraina, a sancţiunilor împotriva Rusiei, „referendumul” din Belarus şi altele:
„Suveranitatea şi integritatea teritorială a tuturor ţărilor ar trebui respectate şi menţinute, iar scopurile şi principiile Cartei ONU ar trebui protejate în comun. Acesta este un principiu pe care China l-a susţinut întotdeauna şi este, de asemenea, o normă de bază pentru relaţii pe care toate ţările ar trebui să le susţină. În acelaşi timp, am văzut, de asemenea, că problema Ucrainei are o istorie complexă şi specială şi înţelegem preocupările legitime ale Rusiei cu privire la problemele de securitate.”
„Reporter de la International Market News Agency: Unele ţări occidentale au exclus Rusia din sistemul de plată al Societăţii pentru Comunicare Financiară Interbancară Mondială (SWIFT). Care este comentariul Chinei? Cum afectează acest lucru tranzacţiile financiare dintre China şi Rusia şi tranzacţiile bancare din China? Cum răspunde China la asta?
Wang Wenbin: China nu sprijină utilizarea sancţiunilor pentru a rezolva problema şi se opune şi mai mult sancţiunilor unilaterale care nu au nicio bază în dreptul internaţional. Practica a dovedit de mult că sancţiunile nu numai că nu vor reuşi să rezolve problemele, ci vor crea şi noi probleme ...”
„Am observat că referendumul din Belarus privind revizuirea constituţională a avut loc cu succes. China şi Belarus sunt parteneri strategici aprofundaţi. China respectă şi sprijină ferm alegerea poporului bielorus a unei căi de dezvoltare care să se potrivească condiţiilor lor naţionale. Se crede că Belarus va continua să menţină un impuls bun de stabilitate şi dezvoltare.”
„Aş dori să subliniez din nou că preocupările legitime de securitate ale tuturor ţărilor ar trebui luate în serios atunci când vine vorba de problemele de securitate europeană. În circumstanţele a cinci runde consecutive de expansiune a NATO spre est, cererile legitime de securitate ale Rusiei ar trebui luate în serios şi abordate în mod corespunzător. Toate părţile implicate ar trebui să păstreze calmul şi reţinerea pentru a evita escaladarea în continuare a situaţiei.”
„China crede întotdeauna că un război nuclear nu poate fi câştigat şi nu poate fi purtat.”
„China nu sprijină utilizarea sancţiunilor pentru rezolvarea problemelor şi se opune şi mai mult sancţiunilor unilaterale care nu au nicio bază în dreptul internaţional. China şi Rusia vor continua să desfăşoare o cooperare comercială normală în spiritul respectului reciproc, al egalităţii şi al beneficiului reciproc.”
În afară de consecvenţa răspunsurilor cu cele din zilele trecute, se observă chiar o plusare a discursului chinez pe tema Belarusului şi a „referendumului” de acolo, iar „China respectă şi sprijină ferm alegerea poporului bielorus”. Se remarcă aceeaşi respingere a sancţiunilor îndreptate împotriva Rusiei şi chiar afirmă „China şi Rusia vor continua să desfăşoare o cooperare comercială normală” (de aici aflăm că exporturile Chinei către Rusia în ianuarie şi februarie ale anului curent sunt cu 41% mai mari decât aceeaşi perioadă a anului trecut).
- 7 martie: Nu numai că poziţiile Chinei de mai sus raportat la războiul provocat de Rusia nu s-au schimbat, dar chiar luni, 7 martie, în contextul în care majoritatea ţărilor lumii au impus sancţiuni de un fel sau altul Federaţiei Ruse, Ministrul Chinez de Externe Wang Yi a declarat că „Trebuie să luăm în considerare preocupările legitime legate de securitate ale părţilor implicate”, că relaţiile de „prietenie” cu Rusia sunt foarte solide, Rusia este „cel mai important partener strategic” pentru Beijing şi că „Indiferent de cât de gravă este situaţia internaţională, şi China şi Rusia îşi vor menţine determinarea strategică şi vor împinge înainte în mod continuu parteneriatul strategic aprofundat de coordonare în noua eră.”
Desigur, printre multe noţiuni foarte abstracte din ultimul fragment de mai sus, dacă am vrea să privim lucrurile (şi) dintr-o perspectivă ideologică a confruntării regim autocratic/comunist - democraţie liberală, am întrezări în acest fragment toate elementele formării cu „determinare strategică” a unui pol al puterii la nivel internaţional în această privinţă, asemănător oarecum şi perspectivelor lui Samuel Huntington din celebra „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”. Se observă, de asemenea, foarte bine şi intenţiile şi preocupările strategice ale Chinei „în noua eră” care se prefigurează odată cu importantele schimbări de pe scena mondială şi pe care speră că o va domina.
O altă perspectivă asupra „neutralităţii” Chinei o putem vedea şi într-un articol aici al Global Times China, care arată cum sancţiunea scoaterii Rusiei din sistemul SWIFT nu ar avea cum să sperie decisiv Rusia, ci chiar poate va contribui la „de-dolarizarea” lumii. Este interesant cum se văd aceste acţiuni dintr-o altă perspectivă într-o altă parte a lumii, mai ales dacă este China.
Concluzii. China este fără îndoială gata să primească un adversar al Occidentului de talia Rusiei cu braţele deschise, dar nu o va face pe gratis. Simplul avantaj strategic dobândit în faţa Occidentului, să nu fim naivi, nu îi va fi îndeajuns. Pentru că, în tumultul actualelor evenimente, poate nu realizăm că mare parte din mentalitatea actuală de la Beijing, din programa educaţională de acolo, din discursul public este una care glorifică şi actualizează în mod aproape ritualic naraţiunea Imperiului Chinez. În naraţiunea şi mentalitatea din China Imperiul Chinez este prezent, mai mult sau mai puţin, la fel cum este prezent Imperiul Rus în mentalităţile şi abordările strategice de la Moscova, indiferent de forma de guvernământ şi de culoarea politică.
Sursa foto: @map_fanatic via vividmaps.com
„Lumea rusă” de la Moscova şi „naţiunea chineză” de la Beijing sunt două noţiuni extrem de vii, de importante în acele societăţi, pe care noi de multe ori nu le înţelegem în mod adecvat, care sunt nemijlocit legate de Imperiul Rus şi de Imperiul Chinez şi care, vedem, creează chiar războaie. Mai mult chiar, „lumea rusă” şi „naţiunea chineză” nici nu pot fi înţelese fără Imperiul Rus şi Imperiul Chinez. Iar acestea sunt trăite şi disipate în societăţile de acolo prin programe de învăţământ, discursuri publice etc. Practic este un filtru aplicat de clasa politică prin care cetăţenii ruşi şi cetăţenii chinezi vor vedea şi înţelege lumea, iar acest filtru este strâns legat de cele două imperii. În mod lesne de închipuit, dacă lucrurile vor continua în acest sens, acest filtru se va aplica încontinuu şi pe toate strategiile prezente şi viitoare care vor emana de la Moscova şi Beijing, deşi, în urma invaziei lui Putin în Ucraina, aproape sigur că vor fi aplicate în mod diferit. Ca să folosim un eufemism, dar mai aproape de înţelesul societăţii noastre, acestea sunt proiecte de ţară pentru clasa politică şi unele segmente ale populaţiei de acolo. Dar nu la nivelul unei Finlande sau al unei Românii (ai cărei reprezentanţi politici nu au reuşit de 30 ani să facă nici măcar din Basarabia - Republica Moldova un proiect de ţară - lucru care este posibil să ne coste pe toţi foarte mult în curând), ci la nivelul Rusiei şi Chinei, iar acestea pot avea, după câte se vede, un impact negativ uriaş asupra ţărilor vecine, dar şi asupra umanităţii în general.
Sigur, după cum am spus şi mai sus, evoluţia reacţiilor tuturor actorilor statali, inclusiv a Chinei, care încă nu au condamnat invazia Rusiei, depinde şi de evoluţia situaţiei din teren, unde cu cât se prelungeşte mai mult războiul, cu cât mor mai mulţi civili nevinovaţi, cu cât apar mai multe evenimente cu potenţial periculos foarte mare ca incendierea unor clădiri ale unei centrale nucleare, cu cât nu se ajunge la o înţelegere stabilă pe cale diplomatică, cu atât va fi mai greu chiar şi pentru aceştia să susţină poziţia Federaţiei Ruse şi a lui Vladimir Putin. Desigur, mare parte dintre considerentele de mai sus au pornit de la ipoteza că Vladimir Putin va rezista în fruntea statului rus până la sfârşitul acestui război şi după, dar istoria arată cu prisosinţă că această ipoteză nu este niciodată sigură.
*Matei Blănaru este cercetător asociat al Centrului de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI.
Se încarcă comentariile...
