VIDEO EXCLUSIV Cristi Minculescu: „N-am mai rezonat cu societatea asta care a permis inversarea scării valorice într-un mod obscen“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De şapte luni, Cristi Minculescu trăieşte în Germania, în Regensburg, oraşul în care s-a „născut a doua oară“. Una dintre cele mai bune voci ale rockului românesc revine cu plăcere pentru spectacole în România, iar pe 14 aprilie va susţine un concert la Sala Palatului, alături trupa Lotus. Într-un interviu în exclusivitate pentru „Adevărul“ artistul vorbeşte despre motivele care l-au determinat să plece din Iris, dar şi din România.

„Adevărul“: Reveniţi în faţa publicului român pe 14 aprilie, alături de trupa Lotus, la Sala Palatului, cu un concert mare, inclus în campania „Artă Contra Drog“, organizat de CIADO.
Cristi Minculescu: Organizatorii merită felicitaţi pentru această iniţiativă, pentru că, la vremurile astea, e chiar un lucru generos să tragi un semnal de alarm în privinţa acestui flagel: drogurile. Am acceptat pentru sunt foarte mulţi artişti din muzica rock ce au sfârşit aşa: Janis Joplin, Kurt Cobain, Jimi Hendrix, Bon Scot de la ACDC... Eu voi răspunde mereu cu mare bucurie la astfel de iniţiative şi la orice ofertă din România, atât singur, cât şi cu trupa. În plus, acest concert îmi aduce şi o uşoară nostalgie pentru că în cadrul show-ului va evolua şi trupa Compact. Dacă e să dau timpul înapoi şi să-mi amintesc de anii ’80, anii aceia atât de frumoşi de la Costineşti... Eram triunghiul echilateral: Compact cânta la discoteca Tineretului, Holograf la Forum şi Iris la Perla Mării. Era frumos. Dar nu ştiu când şi dacă se mai pot repeta vremurile acelea...

Vă e dor de ele?
Da, cum să nu. V-aş minţi să spun altceva. Şi ceea ce făceam noi, ca artişti, era privit altfel. Pe vremea aceea, rockul era fructul oprit şi toată lumea îl dorea. Din păcate, din 1990, pentru mulţi ani, a început un fenomen de respingere a tot ceea ce însemna muzică românească. Aşa că şi rockul românesc a intrat într-un con de umbră.

Ce veţi cânta în concertul din 14 aprilie?
În primul rând piesele noi, în engleză „Kingdom of dreams“ (o baladă) şi „Mama Don’t Allow“, dar şi piese ale trupei Iris,  pe care eu le-am scris în totalitate: „Strada ta“, Baby“, „Steaua mea“. Vor fi şi mai multe coveruri: „Stairway to Heaven“ (Led Zeppelin), „Soldier of Fortune“ (Deep Purple), „Give Me All Your Love“ (Whitesnake), „Feel Like Makin’ Love“ (trupa Bad Company).

Aveţi concerte şi în Germania, unde trăiţi în prezent. Cum e publicul de acolo?
Foarte diferit, e un nivel superior. Spectatorii sunt „amestecaţi“, mulţi dintre ei sunt foarte în vârstă dar nu au reţineri în a se manifesta. Dau din cap alături de puştii de 18 ani.

În anii '80 rockul era fructul oprit şi toată lumea îl dorea. Din păcate, din 1990, a început un fenomen de respingere a tot ceea ce însemna muzică românească. Rockul românesc a intrat într-un con de umbră.

Asta nu se prea întâmplă în România...
Nu se întâmplă pentru că rockul a fost, de multe ori, un gen privit cu îngăduinţă... În străinătate, sistemul social e construit astfel încât lumea îşi şi permite, la aproape orice vârstă, să meargă la concerte şi să plătească biletul. Aici nu. Eu am avut un semnal de alarmă atunci când concertul aniversar Iris 35 de ani, din vara trecută, a fost mutat de pe Arena Naţională în Piaţa Constituţiei. Dacă eşti Naţionala de rock a României şi nu-ţi vin 50.000 de oameni pe Arena Naţională înseamnă că e o problemă undeva...

Dar la celelalte concerte aniversare au fost foarte mulţi spectatori...
La primul concert, cel de 20 de ani, era normal să vină lumea, era ceva nou, era firesc să fie o implicare emoţională. Al doilea a avut plătitori mai puţini. La al treilea, aniversarea de 25 de ani, în 2002, pe lângă colaborarea cu Uriah Heep, apăruse zvonul că eu sunt grav bolnav, aşa că lumea a venit. La aniversarea de 30 de ani au fost alte aspecte: am avut un concert cu foarte mulţi invitaţi, domnul preşedinte Băsescu ne decorase, dar circula zvonul că eu sunt bolnav rău de tot, aşa că lumea a venit din nou în număr mare, probabil mulţi se gândeau să mă vadă înainte să iau liftul. Şi a venit momentul advărului, în vara trecută, la aniversarea de 35 de ani. Pe mine nu m-a încălzit deloc că şi Lady Gaga a fost mutată în Piaţa Constituţiei sau că Red Hot Chili pepprs n-a umplut stadionul. Pe mine m-a interesat de Iris. Am rămas cu un gust foarte amar atunci. Noi am făcut tot timpul lucruri noi alături de Mihai Godoroja, am încercat să ne reinventăm într-o societate în care este foarte greu să devii interesant muzical şi e şi mai greu să rămâi interesant. Aşa că pentru mine a fost o mare decepţie mutarea acestui spectacol. Am zis că dacă nici vara şi nici când sunt biletele la un preţ rezonabil nu reuşim să umplem un stadion, fiind şi a cincea aniversare, e o problemă...

cristi minculescu/ mediafax

Acesta a fost declicul, momentul în care aţi luat decizia de a părăsi trupa Iris?
Nu, au fost mai multe, care s-au adunat în timp. La un moment dat eu n-am mai putut să mă mint. S-au întâmplat multe chestii, pe care eu nu le-am semnalat, în timp, şi a apărut acea avalanşă care a dus la decizia mea. Nu are nicio legătură cu trupa, atâta tot că eu am ales să nu mai evoluez în contextul în care se întâmplă tot ceea ce se întâmplă în aşa zisul showbiz românesc.

Decizia de a vă muta în Germania aţi luat-o tot atunci?
Da. În opinia mea, e important să poţi să te rupi de unde pleci. Şi e mai greu să faci asta decât să te adaptezi în altă parte. N-ai cum să negi locul în care ai stat atâţia ani: sunt automatisme, obiceiuri, e viaţa de zi cu zi pe care trebuie să ţi-o schimbi. Vă daţi seama în ce situaţie am fost eu dacă am preferat să fac schimbarea asta la 52 de ani. N-am mai rezonat cu societatea asta care a permis inversarea scării valorice uneori într-un mod indecent şi chiar obscen. Eu nu mai puteam cânta piese ca „Baby“, de exemplu, la festivalul berii, pentru că nu era publicul nostru acolo. Dar trăind doar din muzică, a trebuit s-o fac, a trebuit s-o facem toţi. În România, mulţi artişti au activităţi colaterale, care le permit să fie artişti. Dacă întrebi pe cineva „Domnule, poţi să trăieşti numai din muzică?“ e o întrebare retorică. Eu am încercat să-mi impun să nu văd nişte chestii, dar, la un moment dat, au fost atât de evident încât m-am predat. Faptul că noi am cântat oriunde, oricând, pe oricât.. nu e bine. Noi am avut cărţi extraordinar de bune, dar le-am jucat prost. Am avut careu de aşi şi ne-au bătut alţii care aveau o pereche. Îţi trebuie fler, îţi trebuie nas, îţi trebuie un mecanism în spate care să fie măcar egal cu puterea numelui, a brandului. E un compromis pe care trebuie să-l faci, dar până la un punct. Iar când faci compromisuri eşti ezitant şi nu e bine, pentru că e o lume foarte dură. Pe cât e muzica de frumoasă, e un „rechinism“ cumplit până să ajungi să urci pe scenă. Aşa e peste tot, numai că afară avantajul e că nivelul financiar e mult mai sus.

Cu Iris, am avut cărţi extraordinar de bune, dar le-am jucat prost. Am avut careu de aşi şi ne-au bătut alţii care aveau o pereche. Acum, cu Lotus, eu sunt la redebut.

Cum e viaţa în Germania?
Oamenii sunt foarte liniştiţi pentru că sunt foarte siguri de ziua de mâine. Când eram la Iris, dacă mă întrebaţi unde şi când am concert, nu ştiam ce să vă zic. Apăreau angajamente din astea pompieristice, erai anunţat azi că poimâine ai un spectacol. Şi cum noi trăiam doar din asta, nu trebuia să ratăm niciun eveniment. Acum, cu Lotus, eu sunt la redebut. Băieţii sunt foarte talentaţi, deşi nu sunt muzicieni profesionişti, ei nu trăiesc din asta, sunt toţi profesori de muzică.

cristi minculescu mediafax

Aţi ţinut legătura cu foştii colegi din Iris?
Nu. Ei au fost nevoiţi să facă faţă unei decizii la care nu se aşteptau. Eu am luat decizia şi trebuie să fac faţă urmărilor acestei decizii... Probabil că atunci când ne vom linişti ne vom revedea şi... o să povestim ce-a făcut fiecare. Eu am decis să nu mai activez în contextul în care activează ei, nu are nicio legătură cu trupa plecarea mea. Poate că toţi am acceptat o stare... Am acceptat principiul acela păgubos „Lasă că merge şi-aşa“...

V-aţi mutat la Regensburg, are legătură cu faptul că acolo se află clinica unde vi s-a făcut transplantul de ficat?
Sentimental, emoţional, da. N-ai cum să nu fii legat de locul în care te-au salvat, în care te-ai născut a doua oară. Dar e şi un oraş foarte frumos, Sibiul seamănă cu Regensburg.

Cum i-aţi cunoscut pe actualii colegi de trupă?
Numitorul comun e trupa Uriah Heep. Prin Mick Box, de la Uriah Heep. Am făcut piesele astea noi împreună, sper să şi placă... Nu vreau să trăiesc din amintiri, a fost frumos la vremea aceea, dar acum trebuie să cresc un alt brand. Eu sper să vin cât mai des aici, sunt deschis oricărei oferte. 

Cristi Minculescu: N-am mai rezonat cu societatea asta care a permis inversarea scării valorice într-un mod obscen

Concertul de la Sala Palatului

 Pe 14 aprilie, Cristi Minculescu revine pe scenă alături de noua sa trupă, Lotus, când va lansa şi primele piese înregistrate după despărţirea de Iris.

Cele trei piese selectate sunt „Kingdom Of Dreams“ (o baladă cu influenţe celtice), „Mamma Don’t Allow“ (un rock’n’roll standard, interpretat în forţă) şi celebra „Strada ta“ (compoziţie integrală a lui Minculescu).

Alături de Cristi Minculescu şi Lotus, în cadrul concertului intitulat „No Drugs, Just Rock“ va urca pe scenă un alt nume emblematic al rockului românesc, trupa Compact, în formula Paul Ciuci (voce, chitară), Aurel Vasilescu (tobe), Adrian Tinca (bass) şi Adrian Kiseleff (clape).

Biletele costă 60, 80 şi 100 de lei şi pot fi achiziţionate din magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas, Cărtureşti şi online, pe www.eventim.ro.

Muzică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite