Ministerul Educaţiei îşi demonstrează incompetenţa şi neputinţa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„În inflaţia de diplome din România, nu mai ştie nimeni care sunt acelea obţinute pe merit şi care pe bani“
„În inflaţia de diplome din România, nu mai ştie nimeni care sunt acelea obţinute pe merit şi care pe bani“

Guvernul a aprobat Ordonanţa de Urgenţă care prevede recunoaşterea diplomelor absolvenţilor de studii universitare neautorizate, majoritatea absolvenţi de la Spiru Haret. Ministerul Educaţiei apreciază că numărul persoanelor cărora li se vor recunoaşte studiile, prin această OUG, este de 70.000.

Să ne reamintim scandalul fabricilor de diplome universitare, culminând cu cele întâmplate la Universitatea Spiru Haret.

Aici erau înmatriculaţi, la un moment dat, nu mai puţin de 340.000 de studenţi, jumătate din numărul total de studenţi, la fără frecvenţă, la distanţă, semidistanţă, în mai toate orăşelele României, studenţi care nu vedeau niciodată vreun cadru didactic, nici măcar la examenele de licenţă.

Erau examinaţi, chipurile, de computere, care îi întrebau una şi alta, iar ei răspundeau după ce consultau ajutoarele aflate lângă ei.

Universitatea Spiru Haret avea la acea dată 750 de cadre didactice, adică 450 de studenţi la un cadru didactic. Nu apucau să-şi zică, măcar, bună ziua!

Afluxul mare de studenţi era legat de taxa modică pe care o percepea universitatea: 150-200 euro pe an, un preţ de dumping pentru diplomele universitare.

La un moment dat, ministerul a pus piciorul în prag şi n-a mai vrut să-şi dea acordul pentru eliberarea de diplome de la Monetăria Statului, pentru studenţii care urmaseră programele de studii ilegale.

Prea târziu. Absolvenţii s-au dus în instanţă şi au câştigat mii de procese, invocând faptul că nu le-a spus nimeni că programele de studii urmate erau neautorizate.

Dacă Ministrul Educaţiei ar fi publicat, asa cum era normal, în toată media, lista programelor autorizate, erau mult mai puţini cei care se păcăleau şi oricum, nu mai puteau invoca faptul ca n-au ştiut.

Iată pentru ce categorii de programe de studii sunt recunoscute acum 70.000 de diplome:

·         a) la programe de studii organizate la forme de învăţământ şi/sau în locaţii geografice neautorizate;

·         b) la programe de studii organizate în limbă de predare neautorizată;

·         c) peste capacitatea maximă de şcolarizare aprobată;

·         d) la programe de studii aflate în curs de autorizare, la data înmatriculării.

·         e) la programe autorizate/ acreditate, cu nerespectarea condiţiilor de înmatriculare sau mobilitate;

Mai grav, între 35.000-40.000 de absolvenţi de Spiru Haret, de la facultăţi şi programe de studii dubioase, au reuşit să intre în învăţământ şi ne învaţă acum copiii noştri.

Ce-i învaţă? Ce nu ştiu nici ei, şi de asta învăţământul românesc e ultimul din Europa.

La un moment dat, Inspectoratele Şcolare, angajatorii în învăţământ, au refuzat să primească absolvenţi de Spiru Haret la examenele de titularizare. Aceasta e problemă adevărată pentru absolvenţii cu diplome legale sau ilegale. Nimeni nu poate obliga angajatorii, mai ales privaţi, să te angajeze doar pentru că ai diplomă.

Fără examen, interviu, probă de lucru, perioadă de probă, niciun angajator nu angajează un solicitant exclusiv pe baza unei diplome. Şi cum universităţii Spiru Haret i s-a dus buhul, îi sfătuiesc pe posesorii de astfel de diplomă să nu le scoată le vedere. S-ar putea să fie descalificaţi din start.

Care-i vina ministerului, a sistemului?

Unde erau Ministerul Educaţiei, ARACIS, alte organisme ale statului când se întâmplau astfel de ilegalităţi?

Unde să fie, în cârdăşie cu universităţile în culpă, de la care luau salarii nemuncite, sau direct şpăgi.

Cum de ARACIS, Agenţia de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior a decorat cu  „coroniţă”  trei sferturi dintre universităţi, acordându-le „grad ridicat de încredere”?

Pentru că experţii evaluatori şi stafful ARACIS provenea din universităţile pe care le controlau, adică se aflau din start în conflict de interese.

Şi atunci, ce pretenţii să avem?

Nu degeaba spunea Mihail Hârdău, fost ministru al Educaţiei, că „universitatea Spiru Haret şi alte universităţi controlează Ministerul Educaţiei şi Parlamentul României”.

Cine crede că fenomenul nociv al fabricilor de diplome universitare ar fi fost posibil fără cârdăşia, motivată de câştiguri mari, a diriguitorilor educaţiei din acea vreme?

Doar că aşa cum se întâmplă peste tot, piaţa a funcţionat ca reglator de ultimă instanţă, şi a făcut şi face ce revenea statului să facă.

A spus tinerilor şi familiilor că degeaba cheltuiesc bani pentru diplome neacoperite de competenţele cerute de angajatori, că nu valorează în piaţa muncii nici cât cartonul pe care sunt tipărite. Mai ales în învăţământ, zona de control, anchetă şi sancţionare administrativă n-a funcţionat niciodată.

A trebuit să vină justiţia şi procuratura să facă ordine, cât de cât, în zona examenelor, a diplomelor, a mitei şi fraudelor.

De suferit, suferă toată societatea.

 În inflaţia de diplome din România, nu mai ştie nimeni care sunt acelea obţinute pe merit şi care pe bani.

Angajatorii nu pot lua de bune diplomele emise de Ministerul Educaţiei şi se descurcă cum pot, testând cu forţe şi resurse proprii ce ştie absolventul să facă. Cel mai mult suferă absolvenţii merituoşi, care au muncit cu perseverenţă şi talent pentru diplome, şi care sunt acum priviţi cu suspiciune de către angajatori, la grămadă cu ceilalţi absolvenţi.

Nici pe piaţa muncii europene nu stăm mai bine, mulţi angajatori refuză să ia în considerare diplomele universitare româneşti. Păcat de cei care chiar le merită!

Plătim acum costurile politicilor unei adevărate „conspiraţii împotriva educaţiei”.

Prin desfiinţarea Şcolii Profesionale în 2003, de către Ecterina Andronescu, toţi elevii, aveau sau n-aveau resursele necesare, au fost obligaţi de sistem să urmeze liceul, apoi, printr-un bacalaureat fraudat, să ajungă să îmbogăţească fabricile de diplome universitare.

Costurile înseamnă neîncredere sau chiar dispreţ pentru diplomele universitare româneşti, neîncredere de care se lovesc şi cei care n-au nicio vină, cei care au muncit şi au obţinut pe merite proprii diplomele de licenţă sau masterate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite