Robert Uzună, profesor şi expert în relaţii economice internaţionale: „Am avut doi ani sabatici academici“
0Robert Uzună (36 de ani) a povestit pentru ”Adevărul” cum şi-a luat „doi ani sabatici academici“, după ce intrase deja în sfera diplomaţiei româneşti, pentru a se specializa în relaţii economice internaţionale cu profesori din SUA şi Marea Britanie.
La 36 de ani, Robert Uzună se poate lăuda cu o dublă carieră, la graniţa între public şi privat: este Public Affairs Manager la Ursus, a lucrat în Ministerul de Externe, dar îşi face timp să le predea studenţilor (Institutul Diplomatic Român, ASE şi Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti), „lectoratul“ fiind activitatea sa de suflet şi modul în care simte că poate da la rându-i ceva înapoi României.
S-a specializat în Relaţii Economice Internaţionale: punctul de plecare a fost Academia de Studii Economice (ASE), a urmat apoi un program de stagiatură la Universitatea Georgetown din SUA şi un master la Universitatea Cambridge (Marea Britanie).
În 2008 s-a întors în ţară, convins că nu ar fi rămas acolo niciodată, iar în 2010 a obţinut şi titlul de doctor la Academia Română, aceeaşi specializare. Uzună a declarat într-un interviu pentru „Adevărul de Weekend“, în cadrul seriei de interviuri Reviro în parteneriat cu Educativa, că tânăra generaţie de studenţi reprezintă o provocare şi totodată un motor al schimbării României, însă este convins că „timpul va schimba mai multe decât putem rezolva noi oamenii, la acest moment“.
„Cred că pe mine m-a tras aţa spre ţară“
Cum ai decis să pleci la studii în străinătate şi pe ce ai ales să te specializezi?
La momentul la care am fost student, în sistemul universitar din România nu existau oportunităţile pe care le avem acum prin Uniunea Europeană (Leonardo da Vinci, Erasmus etc). Aşa că oportunităţile au apărut într-o fază ulterioară şi s-a întâmplat să fie după ce, o dată cu terminarea facultăţii, intrasem deja în sfera profesională, dar a fost o provocare pe care am acceptat-o, aşa cum fac mulţi în alte state, cum e SUA.
Care a fost traseul tău academic?
Aş vrea să încep chiar de la liceu, pentru că am avut şansa să fac parte din prima generaţie care a absolvit, în 1995, Liceul „George Coşbuc“ în format bilingv, româno-englez. În toamna aceluiaşi an am intrat la ASE, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, pe care am absolvit-o în 1999, după care am continuat imediat cu intrarea în cariera profesională. Iar în 2000 am avut de ales între Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, sau SNSPA, la care am optat să merg până la urmă, pentru un program de studii postuniversitare, echivalat acum cu master, de Relaţii Publice şi Comunicare. Schimbându-mi locul de muncă cu unul la Ministerul Afacerilor Externe, am fost unul dintre cadeţii care au absolvit Academia Diplomatică, care functioneaza sub patronajul MAE, şi în 2004 Colegiul Naţional de Apărare. Schimbarea majoră cu plecarea din ţară a avut loc în 2006, când am decis să-mi iau o perioadă sabatică, academică, de doi ani, prima în SUA, la Universitatea Georgetown din Washington DC, la bine cotata School of Foreign Service, ca fellow, iar anul următor am optat pentru o întoarcere în Europa. Deja în 2007 România era membră UE, deci şi studenţii beneficiau de tarifele de student în UE aşa că am mers la Universitatea Cambridge, la Centrul de Studii Internaţionale, şi am studiat, ca şi în cazul Georgetown, relaţii internaţionale, cu accent pe relaţii economice internaţionale. După întoarcerea în ţară, în 2008, am continuat şi doctoratul pe care-l începusem în 2003 la Academia Română, la Institutul Naţional de Cercetări Economice, program pe care l-am absolvit în toamna anului 2010.
Cum ai descrie experienţa ta de studiu în cele două ţări, în comparaţie cu cea din învăţământul românesc?
Este o experienţă extrem de valorizatoare pentru oricine o încearcă, cu atât mai mult cu cât ai şansa de a studia la instituţii prestigioase. Lăsând la o parte această zonă de „rating“, ceea ce aduce o astfel de experienţă e contactul cu un soi de învăţământ mult diferit, unde este stimulat contactul profesor-student, apoi felul în care este stimulată gândirea analitică şi cum eşti chemat să vii în întâmpinarea cursurilor, să-ţi creezi propriul sistem de gândire, acestea sunt foarte importante, sunt cele două elemente care fac diferenţa faţă de sistemul continental, n-as spune neapărat românesc. E o caracteristică a sistemului anglo-saxon.
Ce ai făcut în afară de studiul propriu-zis, în ce activităţi ai fost implicat?
Nu m-am limitat doar la şcoală, dar asta ţine foarte mult de dorinţa personală a fiecăruia. În SUA, am luat parte alături de alţi câţiva colegi, mulţi mai tineri decât mine – la facultate, la crearea unui mini think tank – „Energia Georgetown“, cu suport pe Internet. Practic, o mână de studenţi a creat o mică organizaţie studenţească care şi-a propus să promoveze tot ce înseamnă expertiză existentă atât în rândul profesorilor, cât şi al invitaţilor care colaborau constant cu Georgetown, dar care totodată să şi ajute studenţii să-şi publice lucrările. A fost o iniţiativă de pionierat în domeniul acesta în Universitatea Georgetown şi sunt foarte mândru.
Apoi, în anul următor, la Cambridge, oarecum prinzând puţin mai mult curaj şi experienţă din aceste iniţiative, am co-fondat, am fost iniţiator alături de un grup restrâns de oameni al Societăţii Studenţilor Români la Cambridge, care acum are ŞI site, atunci eram la mare concurenţă cu românii de la Oxford. Eu când am ajuns la Cambridge nu am avut această oportunitate şi asta m-a ambiţionat şi am vrut sa creăm această interfaţă pentru cei care vin şi vor să afle de la informaţii logistice până la cum să-şi facă nişte legături înainte să ajungă acolo.
În afară de asta, am intrat într-o societate studenţească - „Cambridge University Energy Network“, în cadrul căreia am organizat săptămânal simpozioane între studenţi, lunar am invitat un profesor de talie internaţională şi am încheiat cu o conferinţă foarte mare, de înaltă ţinută, deşi a fost organizată cu mijloace foarte modeste de către studenţi, dar la care au venit reprezentanţi ai unor concerne internaţionale din domeniul Energiei prezente în Marea Britanie, reprezentanţi de la Comisia Europeană, nu mai spun de profesorii şi experţii din Cambridge.
În ambele ocazii, şi în SUA, şi în Marea Britanie, mi-a plăcut foarte mult să fac sport, ca atare cea mai frumoasă amintire pe care o am de la Cambridge este faptul că am intrat în echipa de canotaj a colegiului din care făceam parte. Aşa că îi sfătuiesc pe cei care se duc la studii în străinătate să beneficieze de tot ce le oferă astfel de sisteme de organizare a învăţământului, de la cluburi/asociaţii studenţeşti, apropo de hobby-uri, până la lucruri mai serioase, cum a fost societatea noastră studenţească specializată în zona energiei.
Ceea ce aduce o astfel de experienţă e contactul cu un soi de învăţământ mult diferit, unde sunt stimulate contactul profesor-student, gândirea analitică şi înveţi să-ţi creezi propriul sistem de gândire
Cum te-ai decis să revii şi ce a însemnat să-ţi reiei cariera în ţară?
Mi se deschideau doi ani în faţă, în care puteau să apară tot felul de oportunităţi, însă eu mai degrabă am înclinat către o întoarcere în ţară de la bun început. Eu am terminat această perioadă sabatică academică în 2008, într-un an în care criza izbucnea pe plan global şi în special în statele în care studiasem eu, deci cu atât mai puţin erau oportunităţi să rămâi acolo. Dar nu asta a fost. În ceea ce mă priveşte, după cum spune proverbul, cred că pe mine m-a cam tras aţa către ţară, recunosc că au contat foarte mult şi motivaţiile familiale la acel moment, aşa că una peste alta a fost un context care a condus către o decizie foarte liniştită de a mă întoarce în ţară. A contribuit la asta şi faptul că, în momentul în care am plecat, mi-am suspendat activitatea, conform legii, la Ministerul Afacerilor Externe şi îmi doream să revin în zona asta.
Cât de uşor sau provocator a fost să te reintegrezi, cu tine un pic schimbat?
Cu mine un pic schimbat, da. Asta este marea provocare a tuturor celor care se întorc, cât de mult se schimbă faţă de propriile aşteptări. Nu mi-a fost nici greu, nici uşor. Până la urmă, din experienţa mea şi a prietenilor mei care au fost plecaţi, reacomodarea durează între şase luni şi doi ani. În cazul meu, a durat cam un an reacomodarea, dar nu atât faţă de sistemele din România, cât o reacomodare de la viaţa de student la cea de angajat.
Cum a evoluat cariera ta, acum înţeleg că eşti împărţit între mediul privat şi cel academic?
În 2011, am decis să fac o schimbare de carieră, care pentru foarte multă lume a părut radicală. Am decis să trec în mediul privat, într-un domeniu care ţine de Public Affairs, dar care nu ţine doar de asta, ci şi de dezvoltare durabilă, planificare strategică şi analiză macroeconomică la nivel de ţară. A fost o alegere care îmi permite să-mi pun în valoare cunoştinţele acumulate în trecut.
În afară de acest job, de Public Affairs Manager la Ursus Breweries, am dorit să păstrez un contact activ cu ceea ce înseamnă lumea academică, prin continuarea şi accelerarea implicării mele în profesorat, lectorat, o dată cu titlul de doctor în economie. Astfel, din 2004 sunt lector la Academia Diplomatică, devenit între timp Institutul Diplomatic Român, predau geo-economie, din 2011 sunt profesor asociat la programul de master Relaţii Economice Internaţionale la ASE, cumva m-am întors la Alma Mater, şi am contribuţii şi la un program de master care se derulează la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Mai e o colaborare la care ţin foarte mult, cu Centrul Român pe Politici Europene, înfiinţat în 2009, primul think tank care tratează dintr-o perspectivă analitică problematici europene cu politici şi implicaţii asupra României, aici sunt expert afiliat.
Ce îţi aduce satisfacţia cea mai mare?
E o parte care îmbracă mai bine o anumită zonă personală care ţine de aşteptări, lectoratul, faptul că prin intermediul acestei laturi a activităţii mele profesionale am posibilitatea să dau înapoi o parte din ceea ce am învăţat.
Cum ai descrie generaţia actuală de studenţi?
Aici comparaţiile ar putea duce la un răspuns din care tânăra generaţie actuală o să iasă în uşor dezavantaj faţă de generaţiile noastre, deci ar fi uşor superficial. Provocările generaţiei actuale sunt altele, faţă de generaţia mea de sfârşit de an 90, lucrurile evoluează cu o viteză uriaşă, suntem în lumea societăţii informaţionale, în care provocările cărora trebuie să le facă faţă, inclusiv contextul economic în care trebuie să-şi găsească un viitor, sunt cu totul altfel. Mai degrabă ce mi-aş dori mai mult: o aplecare mai mare a generaţiilor tinere de studenţi către formele clasice de studiu - să citească mai mult, să se pregătească înainte de curs, să facă un efort pentru că, dacă au şi şansa unui profesor care să le stimuleze o astfel de interacţiune, le va schimba sistemul de gândire şi de raportare la sistemul de învăţământ.
„Aş pleca din ţară dacă aş primi o ofertă profesională, dar nu definitiv“
Ce planuri ai de acum încolo?
Toate acest activităţi şi interese m-au cam absorbit şi mi-au lăsat destul de puţin timp liber pentru viaţa personală. Acum, îmi doresc să-mi întemeiez o familie. Pe plan profesional, lucrurile pentru mine nu se mişcă foarte mult, sunt deschis la orice oportunităţi ar putea să apară în viitor.
Exista vreun scenariu care te-ar putea determina să pleci din România?
O ofertă profesională, dar nu cred că aş pleca definitiv din România.
Adică trebuie să fie o ofertă suficient de atractivă, încât să renunţi la ce ai construit în ţară?
Nu trebuie să renunţi la ce ai construit. Pleci în momentul în care într-un punct al carierei poţi şi merită să faci o schimbare, cred că orice om se gândeşte la astfel de schimbări. Aşa că aş spune că aş pleca, dar m-aş întoarce în România să-mi petrec bătrâneţile.
Ce-i lipseşte României?
Am călătorit în America Latină, în Asia, în toată Europa, am ajuns şi în ţări ca Iran şi pot să spun că judec din prisma contextului şi a condiţionalităţilor istorice în care se află ţara noastră: ea nu este nici mai rea nici mai bună decât altele. Dacă ne dorim o altfel de ţară, această schimbare trebuie să înceapă cu ceea ce face fiecare dintre noi. România nu poate să devină altfel decât prin intermediul nostru.
Ce ar avea România în plus?
Oamenii. Oamenii diferă de la stat la stat.
Cum vezi schimbarea României?
Trăim o perioadă în care auzim peste tot ca patriotismul nu mai e la modă. Nicio ţară nu e perfectă, dar eu cred că dacă facem un mic efort toţi ne aducem aminte de oameni, de locuri, de diverse elemente ale României despre care ştim că ne fac să ne simţim mândri. Cred că suntem o societate care are nevoie de comunicare reală, nu la TV, ci de un dialog structurat între toţi actorii care au influenţă în zona economică, socială şi politică. Avem nevoie de restabilirea dialogului între generaţii, pe tineri nu mai are cine sa-i înveţe meserie. (...) Trebuie investit în educaţie. O investiţie într-o reformă bine făcută acum iţi va da roade în 15 ani, când elitele care vor face educaţie terţiară şi toată populaţia tânără atunci vor intra în câmpul muncii.
Ce le-ai spune tinerilor care se gândesc să revină în ţară?
Să o facă şi să aibă curajul să-şi pună această întrebare dinainte de a pleca. Nu sunt convins că o astfel de decizie trebuie luată în timpul şederii sau la final, anumite întrebări trebuie puse de la început. Într-adevăr, e dificil să anticipezi o criză economică, dar poţi să pleci de la premiza că un tânăr cu o profesie din domeniul ştiinţelor exacte - chimist, fizician, chiar de top, e posibil să nu-şi găsească împlinirea dacă s-ar întoarce în România, unde cercetarea e cum e , dar este mai uşor pentru cei din domeniul Ştiinţelor Sociale să-şi găsească un drum aici. Aceste întrebări trebuie puse foarte curajos şi realist.
Nu există alternativă la optimism dacă vrem să trăim aici şi să schimbăm ceva
CV
Profil de expert în relaţii internaţionale
Numele: Robert Uzună
Vârsta: 36 de ani
Studii şi carieră:
Licenţiat al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale - ASE Bucureşti
Absolvent al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, al Academiei Diplomatice şi al Colegiului Naţional de Apărare
Între 2006-2007 a fost fellow al “Edmund A. Walsh School of Foreign Service” din cadrul Universităţii Georgetown, Washington DC
În 2008 a absolvit un master la Universitatea Cambridge, Marea Britanie, în cadrul Centrului pentru Studii Internaţionale
Din octombrie 2010 este doctor în economie al Academiei Române – Institutul Naţional de Cercetări Economice
Lector la Institutul Diplomatic Roman
Profesor asociat la Academia de Studii Economice
Expert afiliat al Centrului Roman de Politici Europene
Membru în Consiliul Director al Asociaţiei Române de Politică Externă şi membru al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România
A publicat articole, studii şi analize în domeniul relaţiilor internaţionale, al geo-economiei şi securităţii energetice în România şi în străinătate (Tribuna Economică, Palatul de Justiţie, Observatorul Militar, Revista Română de Drept Internaţional, think-tank-uri din România - Centrul Roman de Politici Europene şi SUA - Center for European Policy Analysis)
A fost director în Ministerul Afacerilor Externe
Este Public Affairs Manager la Ursus Breweries
Locuieşte în: Bucureşti, România