ANALIZĂ Cât de eficient poate fi programul de 200 de milioane de euro al Băncii Mondiale împotriva abandonului şcolar

În jur de 100.000 de elevi pică în fiecare an Bacalaureatul şi în jur de 40% din studenţii înscrişi la facultate în ultimii 6-7 ani au abandonat studiile chiar din primul an, după cum arăta anul trecut o cercetare realizată de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti. Aceste efecte ale unui sistem de educaţie deficitar şi găunos ar putea fi ameliorate în următorii şapte ani printr-un proiect de 200 de milioane de euro.

Este vorba de Proiectul privind Învăţământul Secundar din România (ROSE), semnat joi de Ministerul Educaţiei şi Banca Mondială. Pe scurt, prin ROSE, 80% din liceele de stat şi 85% din facultăţile din România ar urma să beneficieze de "activităţi remediale, tutorat, consiliere, activităţi extracurriculare, activităţi de practică, programe de tip şcoală de vară şi centre de învăţare", potrivit Ministerului Educaţiei. Beneficiarii principali în acest proiect sunt tocmai elevii din acele licee cu performanţe foarte scăzute şi studenţii din primul an de studii, care se află în cel mai mare risc de abandon fiindcă îşi aleg facultatea în mod neinspirat. Aici trebuie să intervină consilierea şi partea de tutorat, care lipseşte cu desăvârşire în jumătate de cazuri, adică la suta de mii de tineri pe care îi pierdem anual la Bac. O altă componentă a proiectului ROSE este asigurarea formării profesorilor, revizuirea sistemului de evaluare al elevilor şi revizuirea programelor şcolare.

Toate bune şi frumoase până în acest punct, însă întrebarea e cât de fezabil este acest proiect, având în vedere că noi în continuare nu asigurăm strictul necesar precum decontul navetei la toţi elevii, că nu avem suficienţi consilieri în şcoli, că profesorii sunt demotivaţi din cauza salariilor foarte mici, că cei mai buni absolvenţi de facultate continuă să ocolească sistemul de educaţie din cauza insuficienţei financiare, că nu avem încă un masterat didactic obligatoriu pentru toţi cei care intră în sistem, că aproape jumătate din copiii din România trăiesc în pragul sărăciei iar acesta este factorul numărul unu pentru care ei abandoneză şcoala. De asemenea, schimbările se fac mai mult de către ONG-uri şi iniţiative private care nu au posibilitatea să aducă un impact la nivel naţional pentru marea masă a actorilor implicaţi.

Reprezentanţii elevilor: Decontaţi mai întâi naveta integral

Preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Horia Oniţa, a explicat pentru "Adevărul" că primul pas pe care ar trebui să-l facă autorităţile este să plătească integral la toată lumea decontul pentru transport. "Aşteptăm să vedem ce impact va avea ROSE, însă eu unul cred că va dura mult până schimbăm mentalitatea ideii de consiliere psihopedagogică dacă vor să reducă abandonul şcolar, cea mai logică, simplă şi directă măsură e să le plătească elevilor decontul integral al navetei. Spre exemplu, între 2013 şi 2015, abandonul şcolar a crescut cu 1%, şi singurul parametru modificat e decontul navetei (care din 2013 nu se mai dă integral. Să plătească asta, dacă vor să scadă abandonul concret. Impactul bugetar ar fi 75 mil lei/an, iar cu acele 200 milioane euro ar acoperi 11 ani şi ceva decontul navetei elevilor", a exemplificat Oniţa.

Reprezentanţii studenţilor: Elevii şi studenţii ar trebui să poată monitoriza ce se întâmplă cu cei 200 de milioane de euro

Pe de altă parte, Vlad Cherecheş, prreşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), consideră că orice ban în plus venit spre educaţie este un câştig. "Acest proiect nu reprezintă o soluţie pe termen lung, dar poate fi, temporar, o şansă pentru multe instituţii de învăţământ, atât din mediul preuniversitar, cât şi din cel universitar. Dar, în continuare, guvernul ar trebui să se preocupe să aducă fonduri suplimentare către educaţie prin bugetul de stat şi prin investiţii sustenabile. De asemenea, un aspect extrem de important va fi pe ce fel de proiecte vor fi cheltuiţi aceşti 200 de milioane de euro. Avem deja experienţa proiectelor finanţare din fonduri europene, în special pe liniile POSDRU, care de cele mai multe ori nu aduc o plus valoare reală în sistem sau vreun beneficiu palpabil pentru reprezentanţii grupurilor ţintă. Avem nevoie de proiecte care să aibă impact real asupra beneficiarilor primari ai educaţiei, şi anume elevii şi studenţii. Am înţeles că va exista o comisie care să monitorizeze alocarea acestor fonduri. Cred că obligatoriu din acea comisie ar trebui să facă parte şi câţiva reprezentanţi beneficiarilor (elevi şi studenţi), pentru a ne asigura că banii nu sunt risipiţi pe proiecte care sună bine doar pe hârtie şi care nu au vreo conexiune cu realitatea. Acest proiect poate repara inechităţi şi probleme punctuale ale sistemului, dar categoric nu poate fi o salvare pentru sistemul naţional de educaţie. În continuare trebuie dezvoltate politici reale, eficiente şi sustenabile care să ridice calitatea întregului sistem de învăţământ românesc", este părerea reprezentantului studenţilor.

Ştefan Vlaston: ROSE, în sine, nu poate rezolva problemele fundamentale

La rândul său, profesorul Ştefan Vlaston, blogger adevarul.ro, atrage atenţia că "abandonul şcolar este cauzat de prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii şi a lipsei traseelor educaţionale diferite din care să-şi aleagă elevii pe cele care li se potrivesc".

"Abandonul la facultate este cauzat de costuri şi de faptul că nu se obţin competenţele cerute în piaţa muncii. Rezolvarea constă în schimbarea curriculară, în adecvarea conţinuturilor la piaţa muncii. 30% dintre elevi, cu resurse intelectuale suficiente pentru traseul pretenţios de liceu, se descurcă foarte bine şi sunt avantajaţi de curricula actuală teoretică. Aceştia merg la facultate, şi în străinătate, şi reuşesc în viaţă. Problema este ce facem cu ceilalţi 70%", atrage atenţia Vlaston. Mai departe el spune că proiectul ROSE, în sine, nu poate rezolva problemele fundamentale, însă poate finanţa studii şi colective de construcţie curriculara, studii de impact, poate oferi burse şi poate îmbunătăţi învăţământul profesional.

"Dar să nu uităm că în ultimii 15 ani, sistemul de educaţie din România a beneficiat de o asistenţă financiară externă (Banca Mondială, BEI, PHARE, BED, BDCE) de circa 2 miliarde dolari. Sistemul a reuşit să «absoarbă» aceste fonduri fără a lăsa mai nimic în urmă, astfel încât acum nici măcar DNA-ul nu mai poate, în lipsa unor auditori specializaţi, să facă lumină în această junglă. Instituţiile statului (Curtea de Conturi, spre exemplu), au verificat numai partea de cheltuieli corespunzatoare cotei de co-finanţare din fonduri publice, adica în limita a 30%. Restul, adică 70% reprezentând circa 1,4 miliarde de dolari au fost cheltuieli de achiziţii, servicii, bunuri şi lucrări care au fost în sarcina exclusivă a unităţilor de management. Aparent aceste cheltuieli au fost supraveheate de finanţatorii de mai sus. Numai că aceste instituţii financiare străine, atâta timp cât statul român nu a fost interesat de auditul acestor cheltuieli, fiind credite externe, deci bani returnabili din buget, n-au avut capacitatea instituţională de a se substitui statului român", atrage atenţia Ştefan Vlaston.

Marian Staş: "Tema de fond este schimbarea paradigmei întregului sistem educaţional"

Problema investiţiei celor 200 de milioane de euro şi-o pune şi expertul în Educaţie Marian Staş. El îşi pune întrebarea ce înseamnă, de fapt, revizuirea programelor şcolare pentru învăţământul secundar superior, când, de fapt, tema de fond este schimbarea paradigmei întregului sistem educaţional. Staş atrage atenţia că Guvernul se concentrează mai mult pe efecte, nu pe cauze, având în vedere că publicul ţintă în cazul proiectului ROSE îl reprezintă elevii de la sfârşitul traseului educaţional.

"Principalele motive pentru care elevii abandonează liceul sau nu reuşesc să ia Bacalaureatul sunt în primul rând de ordin financiar, foarte mulţi dintre ei fiind în prag de sărăcie iar după 16 ani (vârsta la care te poţi angaja legal), deja apar alte opţiuni în cazul lor. Şcoala costă şi dacă familia nu îi poate susţine la şcoală cu transport, hrană şi rechizite, automat, la un moment dat pe traseul lor educaţional, vor ajunge să părăsească şcoala. Nu este o coincidenţă faptul că majoritatea elevilor care au terminat şcoala în mediul rural nu ajung la facultate. Există şi motive personale pentru care părăsesc şcoala cum ar fi migraţia părinţilor şi lipsa de informare în privinţa beneficiului pe care îl are educaţia în viaţa lor. De asemenea, sunt elevi discriminaţi din cauza sărăciei sau din alte motive, care ajung să fugă practic de un mediu în care nu se simt valorificaţi, ci victimizaţi", a explicat Staş.

Tincuţa Apăteanu: Proiectul este necesar, suntem pe ultimul loc în UE în privinţa proporţiei persoanelor cu studii universitare din totalul angajaţilor

Acestea sunt câteva din dedesubturile sistemului de educaţie care ne arată că motivele care duc spre eşec sunt în primul rând de natură umană, de nevoi umane precum acceptarea de către ceilalţi. Valorile europene de nediscriminare, de echilibru şi echitate sunt foarte frumoase în plan teoretic, însă acestea sunt cu greu transpuse în plan practic în multe din şcolile româneşti. Totuşi, nu trebuie să fim lipsiţi de optimism este de părere Tincuţa Apăteanu, cofondator al platformei Edusfera şi blogger adevarul.ro pe probleme de educaţie. "Tranziţia elevilor de la învăţământul secundar superior la învăţământul terţiar înseamnă tranziţia de la liceu la facultate. Cu alte cuvinte proiectul îşi propune să crească numărul studenţilor, în condiţiile în care în ultimii ani asistăm la o scădere dramatică, fără precedent. Concret, mai avem doar aproximativ 450.000 de studenţi şi suntem pe ultimul loc în UE în privinţa proporţiei persoanelor cu studii universitare în totalul angajaţilor. Este foarte multă dezinformare în spaţiul public în această privinţă, mulţi dătători de seama care tot declară că avem prea mulţi studenţi şi oricum «nu toată lumea trebuie să facă un liceu sau o facultate». Asta în condiţiile în care, repet, avem din ce în ce mai puţini studenţi în România iar cifrele sunt în scădere pronunţată de la an la an. Un proiect necesar aşadar, extrem de necesar într-o ţară care îşi doreşte să investească în educaţie", a spus Tincuţa Apăteanu.

Rămâne de văzut concret ce se va întâmpla cu cei 200 de milioane de euro pe care îi vom investi în sistemul de Educaţie în următorii şapte ani. Poate cu schimbările în plan social care au început să mişte ceva în România, vom asista foarte curând şi la o derulare mai rapidă a reformei în Educaţiei.