Admitere 2013: ne furăm căciula sau nu ne furăm căciula?
0
Acum, mingea e în terenul universităţilor. Ele pot decide ce vor cu adevărat de la tinerii pe care îi admit ca studenţi: calitate autentică sau cantitate îndoielnică? Integritate sau formă fără fond?
În acest context, salut decizia Senatului Universităţii din Bucureşti care, în opinia mea, dă o soluţie elegantă şi corectă relaţiei dintre examenul de admitere şi relevanţa rezultatelor din liceu ale candidaţilor. Iat-o scurtă şi la obiect:
"Structura concursului de admitere a fost aprobată în Senatul Universităţii din Bucureşti din data de 17 aprilie 2013. Astfel, în funcţie de facultate şi de programul de studii, admiterea se poate face pe baza mediei de la examenul de bacalaureat (sau a notelor de la anumite discipline din cadrul examenului de bacalaureat), pe bază de examen scris (una sau două probe), sau pe baza unei combinaţii de ponderi între media de bacalaureat şi o probă scrisă. Mediile din timpul anilor de liceu nu sunt luate în considerare la stabilirea mediei finale a examenului de admitere".
Nu doresc să comentez în plus despre deciziile universităţilor în raport cu ceea ce recentul O.M.E.N. dă voie (în paranteză fie spus, textul ordinului nu obligă, ci permite, dacă universităţile decid ca atare: ”la calculul mediei generale de admitere la studii universitare de licenţă şi de master pot fi luate în considerare notele de la probele de bacalaureat, media de la bacalaureat, licenţa şi/sau notele din anii de studii, dupa caz, conform propriei metodologii”) Aici chestiunea e simplă, în fond: ne furăm singuri căciula sau nu?
În schimb, doresc să subliniez următoarele nuanţe:
- În opinia mea, acest ordin nu era necesar, la fel cum nu era necesară „celebra” adresă privind reglementarea artificială a regimului vizitării expoziţiei “The Human Body” de la muzeul “Antipa”, din timpul săptămânii ŞCOALA ALTFEL: ori universităţile au autonomie adevărată şi atunci decid neîngrădit asupra felului în care desfăşoară admiterile, ori nu. Acest decupaj subtil al unei “autonomii controlate” nu mi se pare de bun augur pentru rolul unui Minister al Educaţiei care se respectă – aflarea în treabă nu foloseşte nimănui, dimpotrivă: mai mult încurcă. Iar despre tema “The Human Body”, vreau să notez un gând pe care nu l-am scris aici, deşi era foarte important: în clipa în care am citit textul nefericitei adrese am simţit instantaneu gustul de cenuşă al lipsei de încredere a instituţiei M.E.N. în chiar discernământul pedagogic şi ştiinţific al propriilor coechipieri, dascălii – aşa ceva este inadmisibil!...
- A reglementa retroactiv un proces (cel al admiterii în universităţi) stabilit, conform legii, cu mult timp în urmă, modificând astfel regulile jocului în timpul meciului este o probă de lipsă de viziune şi de slab profesionalism al deciziei strategice, la nivel de minister.
- În particular, eu nu susţin şi nu încurajez deloc luarea în calculul procesului de admitere în facultăţi a mediilor din timpul liceului, din cel puţin un motiv pe care sunt convins că mulţi dintre cititori îl vor fi trăit pe propria experienţă (eu, cu siguranţă): în liceele tari cu adevărat, este de notorietate faptul că mulţi dintre profesorii cei mai valoroşi notează corect, dar mult mai sever decât în rest, cu marjă de indulgenţă aproape zero. Şi atunci, „un cinci sau şase” muncit pe brânci la ... (aici completaţi dumneavoastră numele profesorilor valoroşi şi disciplina) e garanţia aproape sigură a unui “opt sau nouă” sănătos la orice examen de admitere serios; e aşa sau nu?
Distinsă echipă M.E.N., cred că e timpul să purcedeţi repede şi serios la abordarea curajoasă a proiectelor cu adevărat critice ale transformării de sistem a Educaţiei în România. Ele sunt două: o arhitectură curriculară şi o strategie de resurse umane pentru secolul XXI în învăţământul preuniversitar (detalii, aici, şi, mai ales, aici)
Altminteri, riscaţi să vă pierdeţi orice eventual capital de imagine publică. Şi să vă faceţi de râs.
Bref: ne furăm căciula sau nu ne furăm căciula?
Se încarcă comentariile...
