În sfârşit, vorbeşte şi ministrul Cîmpeanu despre evaluarea „computerizată şi standardizată”. Nu cred că înţelege ce spune

Scriu despre acest tip de evaluare de vreo 10 ani. Cam atât timp le-a trebuit miniştrilor Educaţiei să înţeleagă despre ce este vorba. Anul trecut, la Bacalaureat, au fost 56.000 de contestaţii.  53.000 de note au fost modificate, unele şi cu 4 puncte, adică 95%. Dar cei care, din lene, lehamite, n-au făcut contestaţii? Aici se află sistemul nostru de evaluare în învăţământ.

Ce propune ministrul Cîmpeanu

„Într-un judeţ avem anul acesta evaluare computerizată şi standardizată la Bacalaureat şi într-un alt judeţ avem acelaşi lucru la Evaluarea Naţională”.  „Ce înseamnă standardizare? Să elimini subiectivismul factorului uman”. „Vă aduceţi aminte diferenţele enorme, zeci de mii de diferenţe la notele acordate la contestaţii. Prin digitalizare se poate elimina eroarea umană”.

De acord. Mintea românului cea de pe urmă. Dar de aici încep problemele. Dacă doar într-un judeţ elimini subiectivismul factorului uman, în acest judeţ mediile la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat vor fi cu 3-4 puncte mai mici comparativ cu celelalte judeţe. Iar numărul celor nereuşiţi va fi cu 10-15 puncte procentuale peste celelalte judeţe. E corect aşa? Mai ales că absolvenţii vor merge mai departe, la licee şi facultăţi, unde mediile de absolvire la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat sunt decisive. Va mai fi o egalitate de şanse între elevi? Să ne spună ministrul Cîmpeanu!

Standardizarea şi computerizarea evaluării trebuie aplicate simultan, în toată ţara, pantru a păstra egalitatea de şanse. Altfel, va izbucni un scandal monstru, la vederea diferenţelor enorme între judeţul „standardizat şi computerizat” şi celelalte judeţe.

Se poate  pilota acest tip de standardizare la simularea examenelor naţionale de absolvire, unde miza nu este mare. Notele se trec în cataloage doar dacă doresc elevii.

Unde apare subiectivismul profesorilor supraveghetori şi corectori?

Deşi examenele naţionale sunt supravegheate audio-video, doar în caz de scandal şi reclamaţii se apelează la înregistrări. Dacă nu s-a întrerupt curentul „întâmplător” chiar în timpul examenului! Cu conivenţa profesorilor supraveghetori pot circula în clase răspunsuri la întrebările ce apar în subiecte din examen, mai ales că o parte însemnată sunt tip „grilă”. Cei mai buni elevi din clasă îi ajută şi pe ceilalţi, pasându-le ciornele cu răspunsuri.

Tehnica modernă a creat device-uri, căşti minuscule ce pot fi ascunse în urechi. Sau telefoanele din buzunare, după ce ai predat unul la intrarea în sală. Nu se pot face inspecţii corporale la intrarea în sălile de examen.

Pe aceste instrumente elevii pot primi rezolvările la subiectele de examen, mai ales dacă sunt tip grilă, cum sunt parţial la Evaluarea Naţională. E suficient să primeşti 10-12 „litere” din afară şi ai luat nota 8!

Cât despre „obiectivitatea” cu care corectează profesorii, am văzut! Din 56.000 de note, 53.000 au fost greşite!

În ce constă sistemul standardizat, unitar la nivel de ţară

Am mai explicat odată, aici, dar cred că ministrul Cîmpeanu n-a avut timp să citească sau nu a înţeles.

În primul rând, în generarea unor bazine de itemi unici, pentru fecare clasă, disciplină, profil, specializare. În primul an se poate porni, experimental, doar pentru gimnaziu, unde lucrurile sunt mai simple. Serviciul specializat, CNPEE (Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie), numeşte responsabili pe fiecare disciplină importantă, care colectează de la profesorii din disciplina respectivă propuneri de astfel de itemi. Itemii vor fi propuşi în trei variante: simpli, medii, şi de aprofundare, astfel încât bazinul de itemi va avea trei secţiuni. Responsabilul de bazin este salarizat pentru munca sa, va putea folosi şi culegerile sau manualele în vigoare, iar munca se desfăşoară exclusiv online. Dacă fiecare bazin acumulează câteva sute de itemi, este suficient.

La sfârşitul anului şcolar,  în cadrul evaluării sumative sau la examenele de absolvire, aplicaţia generează în dimineaţa testării, pe hârtie, „n” teste tip grilă, similare dar nu identice, pentru elevii unei clase. Un profesor de altă disciplină împarte testele, le adună la sfârşitul celor două ore, şi le predă informaticianului şcolii. Fiecare test cuprinde câte 5 itemi din fiecare categorie, simplu, mediu şi de aprofundare. Este personalizat, prin cod de bare, iar subiectele sunt diferite de la elev la elev. Astfel, se exclude copiatul sau inspirarea din „extra” surse. Aplicaţia verifică răspunsurile şi expediază nota, centralizat, la CNPEE. Aici se măsoară progresul şcolar elevilor, că diferenţa între notele testelor din doi ani consecutivi. Apoi se fac medii statistice pentru elevii unui profesor, unei şcoli, unei comunităţi, unui judeţ. Dacă elevii unui profesor au progresat, statistic, de la media 5 la media 7, jos pălăria! Profesorul va primi un bonus consistent la salarizare, proporţional cu progresul şcolar al elevilor săi.

Evaluarea aceasta, standardizată şi computerizată,  este şi mai importantă la examenele naţionale de absolvire, elimină subiectivismul cadrelor didactice şi asigură egalitatea de şanse elevilor.

Se elimină, în felul acesta,  subiectivismul supraveghetorilor şi corectorilor?

Da, nimeni nu ştie ce itemi a primit fiecare elev, astfel încât să-i comunice rezultatele. Ar trebui să-i ia foaia, să rezolve itemii, şi să-i aducă înapoi răspunsurile. Mult prea complicat şi dificil. 

Evaluarea lucrărilor o face tot aplicaţia, numărând câte răspunsuri bune a bifat elevul,  nu mai avem profesori corectori. Dispare încă un factor subiectiv important.

Dacă scăpăm de pandemie anul acesta, este şi mai important să revenim la o evaluare profesionistă, care să elimine diferenţele enorme dintre judeţe, şi să asigure o revenire la curba lui Gauss, în materie de evaluare şcolară.

O radiografie exactă a ce se întâmplă în educaţie, eliminarea mistificării, ipocriziei şi minciunii este esenţială pentru motivarea profesorilor, pentru revenirea pe baze sănătoase a sistemului nostru de învăţământ. Doar cu un sistem naţional de evaluare, standardizat şi computerizat putem reuşi. Dar nu unul în care să ne furăm căciula, cum facem de 32 de ani!