Europa cu două viteze (adică ţările din nucleul dur să aibă acelaşi traseu în toate domeniile integrării europene) sau Europa cu mai multe viteze (adică ţările din nucleul dur să aibă acelaşi traseu în anumite domenii şi trasee diferite alături şi de alte ţări europene în alte domenii ale integrării europene) nu sunt scenarii de natură să satisfacă interesele României.

Trebuie să se înţeleagă că România a avut de câştigat din procesul de aderare la Uniunea Europeană, dar şi blocul comunitar a avut de câştigat din acest proces, strategia fiind de tipul win-win. Dacă ne gândim că la început integrarea este de natură politică şi imediat urmează integrarea de natură economică putem considera câteva puncte tari ale României în procesul de negociere.

Sigur, noi ca oameni obişnuiţi nu luăm parte în aceste negocieri dar putem indica aici câteva argumente ilustrative pentru care România nu trebuie aşezată pe cercuri de integrare inferioare celui pe care vor fi aşezate ţările din Grupul de la Visegrad cel putin. Şi pentru că totul pleacă de la bani, atunci să vorbim de câştigurile comerciale, financiare s.a.

1. Uniunea Europeană are nevoie de o piaţă precum cea a României. Liderii europeni trebuie să aibă gata un răspuns rapid la politicile economice anunţate de noua administraţie americană - probabilele evenimente legate de denunţarea acordurilor multilaterale (chiar şi sub egida Organizaţiei Mondiale a Comerţului) şi miza pe acorduri bilaterale, toate în speranţa reducerii deficitului de cont curent al SUA şi al protecţiei industriei interne. Europa trebuie să meargă unită înainte ţinând cont de ameninţarea protecţionismului si de ameninţarea ţărilor emergente (mai ales că un acord cu China este greu de stabilit din moment ce nu e finalizat acordul de investiţii). România este un partener comercial important al ţărilor din UE şi mai ales din nucleul dur al Zonei Euro, efectul de creare de comerţ prin aderare (privit din partea partenerilor noştri comerciali) conducând la creşterea semnificativă a schimburilor comerciale. Astfel dacă în anul 2006 (anul premergător aderării României şi Bulgariei la UE) valoarea importurilor României din Uniunea Europeană era de 23,5 miliarde euro la sfârşitul anului 2016 acestea erau de 51,9 miliarde euro deci o creştere de 28,4 miliarde euro plus 120%, mai mult decât dublu. Asta înseamnă ca doar în 2016 prin importurile atrase de România s-au menţinut/au fost create în Uniunea Europeană circa 748.945 locuri de muncă. Dinamica pozitivă a acestor exporturi ale ţărilor UE spre România a contribuit şi la creşterea economică în aceste ţări, între 16% şi 28% din rata de creştere a PIB real din ţările din Zona Euro provenind din dinamica efectului de creare de comerţ cu ţările din Europa Centrală şi de Est. Dacă 51 miliarde euro importuri din UE vi se pare putin trebuie sa va gândiţi că suma este egală cu valoarea exporturilor Germaniei în ţările Slovacia, Portugalia, Irlanda, Grecia, Slovenia, Bulgaria, Croatia şi Ţările Baltice la un loc în 2015.

2. Investitorii din UE (în principal Zona Euro) câştigă randamente peste medie în România. Avem o economie în care randamentele la ISD uri au fost mari şi sunt încă rezonabile, mult peste medie. Dacă stocul de ISD deţinut de ţările UE în România existent la 31 decembrie 2006 era de 29,5 miliarde euro, la sfîrşitul lui 2015 acesta era de 57,7 miliarde euro. Din nou aproape dublu, mai exact plus 96%.

3. Băncile private din nucleul dur al Zonei Euro sunt principalii creditori ai României pe termen lung. În plus, majoritatea investiţiilor de portofoliu provin de la bănci / consortii bancare care cuprind entităţi din ţările importante ale Zonei Euro. Datele Băncii Naţionale a României arată o creştere a investiţiilor de portofoliu ale băncilor private (cuprinse în datoria externă brută pe termen lung a României) de la 3,5 miliarde euro la sfârşitul lui 2006 la 18,3 miliarde euro la sfârşitul lui 2015 (mai mult de 5 ori). Mai mult, împrumuturile financiare de la bănci private - majoritatea europene - au crescut ca poziţie în datoria externă a României de la 9,2 miliarde euro la 31 decembrie 2006, la 22,3 miliarde euro la 31 decembrie 2015 (de 2,5 ori). Pe lângă faptul că au existat şi aici randamente peste medie pentru creditorii menţionaţi vorbim si de un avantaj al României în sensul unei stabilităţi a surselor de finanţare pe termen lung.

4. România este încă o ţară cu potenţial câştig pentru investitori. Totalul ieşirilor (pierderi plus dividende) la nivelul firmelor străine din România cumulat pentru perioada 2007-2015 este de 56 miliarde euro din care dividende au plecat în exterior în sumă cumulată de 20,3 miliarde euro aferent perioadei menţionate mai sus. O să spună unii că este putin dar 20 miliarde euro reprezinta mărimea PIB ului Estoniei din 2015 sau jumătate din PIB ul Lituaniei sau Sloveniei în acelaşi an. 

5. Firmele europene doresc să meargă înainte în România, să investească, să facă afaceri şi nu să dea înapoi. Firmele străine au în România o cifră de afaceri de peste 130 miliarde euro (date la nivelul anului 2015) adică cât PIB-ul din 2016 cumulat al Bulgariei şi al celor trei ţări Baltice. Este o mărime dublă a cifrei de afaceri deţinută de capitalul străin în 2006 în economia românească. Firmele europene au nevoie de acces pe a şaptea piaţă a Uniunii Europene şi au nevoie de acces la o piaţă cu potenţial ridicat, la o ţară care va întrece ca putere economica in maximum 2 ani Republica Cehă şi Grecia.

6. Europa a beneficiat şi va mai beneficia de forţa de muncă din România. Contribuţia imigraţiei din Est la creşterea economică a ţărilor din nucleul dur este în mod consensual recunoscută. Şi vorbim aici de migraţia creierelor / specialişti / tehnicieni / forţă de muncă calificată care au ajutat economic ţările din vest, sigur beneficiile fiind parţial reciproce. Milioanele de români plecaţi în Germania, Italia, Spania şi Marea Britanie au turat motoarele de creştere în economii ce păreau intrate în stagnare şi în domenii unde chiar exista deficit de forţă de muncă.

Sigur sunt mai multe argumente dar am spus cîteva deci mă opresc aici. Sigur sunt avantaje reciproce pe relaţia România UE atât la nivel politic, social, geostrategic, social s.a.m.d Nu face obiectul prezentei opinii analiza acestora. Ce pierde România din Europa cu două sau mai multe viteze într-o analiză ulterioară. Cert este ca România trebuie să fie cât mai aproape de ţările din nucleul dur al UE.