Literatura de specialitate a inovat în ultimii ani mecanisme de avertizare timpurie din ce în ce mai sofisticate, de la harta termică cu zeci de indicatori consideraţi proxy pentru anumite riscuri până la modele de probabilităţi pentru analiza fiscal stress. Anunţurile legate de criză sună bine pentru media, numai că în economie nu e cancan, iar contagiunea unor informaţii negative de tipul fake news ia din buzunarul fiecăruia sume consistente de bani.

Să mergem totuşi la expertiză.
 
În fiecare an în luna aprilie, specialiştii Fondului Monetar Internaţional publică o radiografie a situaţiei finanţelor publice la nivel mondial, indicând riscurile şi vulnerabilităţile din punctul de vedere al datoriei guvernamentale şi deficitelor precum şi soluţii de prevenire a acestor riscuri.

Raportul Fiscal Monitor din aprilie 2018 are două capitole mari Saving for a Rainy Day (: şi Digital Government. Primul capitol, cel despre care aş dori să detaliez aici arată necesitatea construirii de buffere şi a reducerii ponderii datoriei guvernamentale în PIB ca protectie pentru anumite şocuri ce pot apărea la nivel global pe termen mediu şi lung. Raportul arată îngrijorarea privind creşterea datoriei la nivel global la un record de 164 mii de miliarde dolari în 2016. Raportul explică modul în care ţările cu datorii guvernamentale mari - aflate dincolo de pragul de sustenabilitate - sunt vulnerabile la modificarea bruscă a condiţiilor de finanţare pe pieţele financiare globale, recomandând soluţii pentru creşterea colectării veniturilor la bugetul de stat, raţionalizarea cheltuielilor bugetare şi îmbunătăţirea efectelor de multiplicare ale cheltuielilor publice. Mai vorbeşte raportul despre nevoia ţintirii cheltuielilor pentru motivarea şi îmbunătăţirea capitalului uman, despre creştere incluzivă şi reducerea inegalităţilor - exact măsuri de tipul #wageledgrowth (:.

Să vedem cum stă România în analiza făcută de experţii Fondului Monetar Internaţional.

Prima analiză din raport este pe datoria guvernamentală ca pondere în PIB şi care este distanţa faţă de pragul de sustenabilitate al acestui indicator (debt ceiling) pentru fiecare ţară în parte.

Se observă clar din grafic poziţia sustenabilă a României cu o datorie guvernamentală situată la 35% din PIB în 2017, la distanţă semnificativă de pragul de alertă. Mai mult, exact cum recomandă şi experţii Fondului Monetar Internaţional, ponderea datoriei guvernamentale în PIB a scăzut de la 37,4% din PIB în 2016 la 35% din PIB în decembrie 2017. În plus, nu există presiune pe datoria pe termen scurt iar portofoliul de investitori este diversificat, deci nu se pot defini riscuri aici.

A doua analiză făcută de Fondul Monetar Internaţional în raportul de luna trecută este aceea legată de necesarul brut de finanţare. Se cunoaşte că o magnitudine mare a acestui necesar de finanţare (unii au pus prag de alertă la 10% din PIB pentru ţările emergente şi mediu dezvoltate) conduce la probabilitatea absorbţiei mai dificile a şocurilor de pe pieţele financiare internaţionale.



Lesne se poate observa din cele două tabele cum media necesarului brut de finanţare pentru anul curent este de 18,4% din PIB în ţările dezvoltate luate în considerare şi de 9,5% din PIB pentru ţările emergente şi mediu dezvoltate. Dintre ţările europene, de natură să îngrijoreze sunt în principal situaţiile Italiei cu 22% din PIB necesar de finanţare, Spania 18,4%, Belgia 18,3%, Portugalia cu 13,7% din PIB şi Franţa cu 12,8% din PIB. În grupul doi de ţări analizate, vedem Ungaria cu 18,4% din PIB şi Polonia cu doar 7,5% din PIB.

Contează şi dinamica acestui indicator şi estimările FMI arată pentru România o scădere a necesarului brut de finanţare de la 8,5% din PIB în 2018 la 7,8% din PIB în 2019.

În finalul primului capitol, Fondul Monetar Internaţional recomandă construirea de buffere în Trezorerie, rezerve financiare de natură să asigure protecţia în cazul unor turbulenţe temporare pe pieţele financiare internaţionale. Din 2011 România a construit acest buffer în Trezorerie şi în prezent el acoperă minimum 4 luni din necesarul curent de finanţare al ţării.

A nu se înţelege că în România toate sunt bune şi frumoase. Aşa cum recomandă FMI îmbunătăţirea colectării veniturilor la bugetul de stat este o măsură structurală. În cazul României cu atât mai mult cu cât evaziunea fiscală este ridicată şi gap-ul la TVA de exemplu este unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. A doua recomandare constă în implementarea efectivă a prioritizării investiţiilor publice în construcţia şi programarea bugetară, astfel încât efectele de multiplicare ale investiţiilor publice să fie cât mai mari.

Al doilea capitol, Digitalizarea la nivel guvernamental aduce concluzii interesante. Spune FMI că folosirea unor algoritmi digitali la colectarea veniturilor şi creşterea eficienţei cheltuielilor publice ar conduce la economii la bugetul de stat de 2% din PIB pe an.

România încearcă aici - destul de târziu şi firav - conectarea caselor de marcat electronice la serverele ANAF, o măsură care în Republica Cehă de exemplu a adus 600 milioane euro la bugetul de stat doar în anul 2017.

Deci nu sunt probleme de sustenabilitate a finanţelor publice în cazul economiei noastre. Dar - şi este un mare dar - reformele/măsurile pentru îmbunătăţirea colectării veniturilor şi prioritizarea cheltuielilor bugetare trebuie să fie implementate rapid şi eficient. Miza pe investiţii de calitate, cu efecte de multiplicare ridicate, devine enormă.