Graba strică treaba: dulce pentru sănătate şi amar pentru economie

Guvernul doreşte să introducă o nouă acciză pentru băuturile răcoritoare. Băuturile al căror conţinut de zaharuri este între 5-8 g zaharuri/100 ml vor avea o acciză de 0,8 lei/litru, iar cele al căror conţinut de zaharuri depăşeşte 8 g zaharuri/100 ml, acciza va fi de 1 leu/litru.

De ce se doreşte o nouă taxă?

Executivul spune că introduce noul impozit pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei. Conform studiilor de specialitate, consumul de băuturi îndulcite cu zahăr dăunează sănătăţii şi se numără printre factorii responsabili de obezitate, diabetul de tip 2 şi bolile cardiovasculare. Printre efectele nocive se mai numără şi cariile dentare. Despre băuturile îndulcite cu zahăr, consumatorii au puţine informaţii şi este posibil să nu ştie cât le pot afecta sănătatea consumul lor. Din acest motiv, consumatorii ar putea să subevalueze costurile viitoare de sănătate cauzate de consumul excesiv de băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr. Aceste probleme ar putea justifica intervenţia statului prin introducerea acestei taxe.

Conform datelor din 2019 de la Global Food Research Program, în 40 de ţări deja a fost introdusă o astfel de măsură. Estonia, Irlanda, Marea Britanie, Portugalia, Belgia, Franţa, Ungaria, Letonia, Norvegia şi Finlanda sunt doar câteva dintre ţările care un implementat deja cu succes o astfel de taxă.

Însă, mai există un motiv pentru care executivul vine cu o nouă taxă. Execuţia bugetară la 6 luni este dezastroasă şi deficitul este deja cu 5 miliarde de lei mai mare decât era anul trecut pe vremea asta. Guvernul trebuie să scoată bani de unde poate. Faptul că doreşte aplicarea accizei de luna viitoare, fără o fundamentare clară privind situaţia din ţara noastră şi efectele pe care le-ar avea asupra stării de sănătate a românilor, mă face să cred că, de fapt, nevoia de bani la buget a dictat această măsură. Ministerul Finanţelor speră că noua acciză va aduce 320 milioane de lei la buget în următoarele patru luni. Aici cei de la Finanţe îşi fac un calcul greşit, pentru că nu vor colecta toţi aceşti bani. Studiile de specialitate arată că oamenii răspund la creşterea preţului la băuturi răcoritoare şi reduc consumul. Mai exact, un studiu din Obesity Reviews din 2013 al Lisei Powell si colaboratorilor săi concluzionează că pentru o creştere de 1% în preţ, cantitatea cumpărată scade cu 1,21%. Deci optimismul celor de la Finanţe nu este justificat, deoarece acciza se va regăsi în preţ, oamenii vor cumpăra mai puţin şi statul va încasa, de asemenea, mai puţin.

Cine are de câştigat din această taxă?

În general, consumatorii cu venituri reduse sunt cei care consumă aceste băuturi. Prin reducerea consumului, tot ei sunt cei care vor avea beneficii asupra stării de sănătate. Însă, acest lucru se va întâmpla doar dacă această acciză care se va regăsi în preţ nu îi va îndrepta către alte produse nesănătoase, precum alimente cu conţinut mare de zahar, care nu sunt impozitate.

Al doilea câştigător este statul, prin venituri mai mari la buget, deşi probabil mai mici decât cele prognozate în proiectul de ordonanţă. Statul mai beneficiază şi prin faptul că românii care nu vor consuma aceste produse, vor fi mai sănătoşi şi statul nu va mai cheltui atât de mult în sistemul de sănătate pentru ei.

Economiile la sistemul de sănătate prin reducerea obezităţii, diabetului şi bolilor cardiovasculare pot fi semnificative. Claire Wang si colaboratorii săi estimează într-un studiu din 2012 din Health Affairs, că în SUA, peste 10 ani, o taxă pe zaharul din răcoritoare de 1% din uncie ar economisi 17,1 miliarde de dolari în costurile medicale. Sistemul sanitar din SUA e diferit de cel din România şi impactul măsurii va fi unul diferit la noi. Guvernul nostru însă nu a făcut public vreun studiu care să arate ce economii se vor face în România ca urmare a acestei taxe, deşi ar fi fost un argument puternic în favoarea accizei în discuţiile cu societatea civilă şi mediul de afaceri. Se pare, însă, că Guvernul nu pune preţ pe consultări atunci când ia astfel de măsuri.

Cine pierde?

Pe de o parte, cei care continuă să cumpere aceste băuturi. Din păcate, taxa este regresivă, adică ea va fi plătită mai ales de cei cu venituri mici, care cumpără mai des astfel de băuturi. Nu avem date pentru România, dar există studii publicate despre consumul de răcoritoare din SUA. Un studiu publicat în Jurnal of Economic Perspectives în 2019 de către Hunt Allcott si colaboratori arată că persoanele provenind din gospodării cu venituri sub 25.000 de dolari pe an consumă 200 de calorii pe zi din băuturi îndulcite cu zahăr, în timp ce persoanele din gospodării cu venituri peste 75.000 dolari pe an consumă doar 117 calorii pe zi băuturi răcoritoare. Este foarte probabil că acesta concluzie să fie adevărată şi pentru România, deşi Guvernul nu a publicat date în acest sens.

Pe de altă parte, industria de băuturi răcoritoare şi cei care lucrează pentru ei vor fi afectaţi negativ de această acciză. Asociaţia naţională pentru băuturi răcoritoare (ANBR) estimează că vor pierde 10% din locurile de munca existente, adică cam 6.500 de angajaţi. Alte efecte ar putea include: creşterea inflaţiei, reducerea investiţiilor în acest sector sau chiar închideri ale unor fabrici de răcoritoare.

Cum „îndulcim“ taxa pe zahăr?

O măsură ar putea fi încurajarea consumului de băuturi sănătoase, prin reducerea TVA-ului pentru aceste produse. Consumatorii se vor orienta către aceste băuturi şi nu vor mai bea atât de multe băuturi îndulcite cu zahăr.

Guvernul poate lua in considerare si restricţii de marketing pentru aceste produse şi politici educaţionale menite să reducă consumul de zahăr şi implicit numărul de persoane care suferă de diabet.

Dacă Guvernul se încăpăţânează să introducă taxa pe băuturile răcoritoare aşa cum este în actualul proiect, atunci ar trebui că aceşti bani să meargă direct în programe de educaţie şi de sănătate, nu în bugetul de stat, cum este acum gândită măsura. Aşa nu îi vom mai suspecta că folosesc aceasta taxă doar că să strângă bani la buget în scopuri electorale. Alte state au direcţionat taxa în sprijinul categoriilor defavorizate, în educaţie şi în sănătate. De exemplu, taxa impusă în Mexic s-a folosit pentru instalarea de fântâni de apă în şcoli, iar cea din Philadelphia (SUA) către învăţământul preşcolar din oraş.

Concluzie

Studiul din 2019 din Journal of Economic Perspectives „How We Tax Sugar-Sweetened Beverages? An Overview of Theory and Evidence“ concluzionează că „avantajele impozitelor pe băuturile îndulcite cu zahăr depăşesc probabil costurile lor“. Această concluzie se bazează pe datele din alte ţări, nu şi din România. Este posibil că această concluzie să fie corectă şi pentru România, însă guvernul nu a venit cu destule argumente. A luat o idee bună implementată deja cu succes la nivel internaţional, dar nu a explicat cum se confruntă ţara noastră cu această problemă, care va fi efectul accizei, ce categorii de persoane consumă astfel de băuturi şi câţi dintre ei au probleme de sănătate. Executivul nu a avut discuţii cu asociaţiile de producători şi cu consumatorii înainte de a publica proiectul, însă doresc să implementeze taxa în mai puţin de o lună. Iată cum o idee bună, în grabă şi cu lipsa de profesionalism, este transformată de Guvern într-o simplă problemă electorală, reuşind să ridice, în acest fel, semne de întrebare referitoare la beneficiile acestei măsuri.