Scrisoare din California

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
George Roth este unul dintre promotorii cheie ai companiilor tehnologice româneşti în SUA
George Roth este unul dintre promotorii cheie ai companiilor tehnologice româneşti în SUA

Într-o dimineaţă, la Palo Alto, o americancă i-a arătat clujeanului George Roth, om de afaceri şi consul onorific al României la San Francisco, stabilit în California în urmă cu 22 de ani, un articol despre România. Ulterior, Roth mi-a trimis o scrisoare.

Mesajul lui George Roth (îl puteţi citi integral mai jos) conţine experienţe de viaţă ale unui român emigrat în California în urmă cu peste două decenii şi o sugestie privind modul de promovare a ţării. Coincidenţă sau nu, scrisoarea vine la două zile după ce am publicat pe acest blog amănunte despre experienţa tinerei antreprenoare Anda Gânscă, tot din Cluj-Napoca, stabilită tot în California - ”Drama succesului trăită de o româncă din Silicon Valley”

George Roth a fondat în 1999 compania tehnologică Recognos (are dublă prezenţă – atât în Silicon Valley, cât şi în România) şi se implică în procesul de promovare a industriei IT româneşti în California. Din această perspectivă, este consul onorific al României la San Francisco.  

Iată scrisoarea:

Mi-am adus aminte de o carte a lui Radu Cosaşu pe care am citit-o demult, se numea “O Vieţuire cu Stan şi Bran”. Era autobiografia lui Radu Cosaşu prin prisma filmelor pe care le-a văzut. În anii ’80 când am citit-o, mi-a plăcut grozav datorită pasiunii pentru filme combinată cu pasiunea pentru cărţile lui Cosaşu. 

De la venirea mea în America în 1991, viaţa mea de aici s-a intersectat de multe ori cu mitul Dracula. Când am început să caut job de programator în Los Angeles am realizat că accentul meu este un avantaj,  spre deosebire de poveştile pe care le-am auzit despre Europa. Aici, dacă ai accent,  prima întrebare este de unde eşti. Am învăţat că de cele mai multe ori le răspundeam că nu sunt rus şi îi lăsam să ghicească. Nu prea ghiceau, dar când  le spuneam că sunt din România am învăţat să adaug şi Transilvania, ceea ce aducea o mare doză de exotic la originea mea şi deschidea o discuţie interesantă. Urma desigur: aha, de acolo sunt Dracula şi vampirii.  Aici eu obişnuiam să le demonstrez cât sunt de bun la istorie şi le povesteam de Vlad Ţepeş, inspiraţia scriitorului care a combinat legendele despre el cu mituri din vestul Europei legate de reîntoarcerea din morţi şi vampiri. 

Unul dintre primele joburi pe care le-am avut a fost într-o benzinărie în la La Habra, orăşel din zona Los Angeles. Aici, odată, un tip care cumpăra benzină m-a întrebat: where is your accent from? (de unde vine accentul tău?). I-am raspuns că sunt din Transilvania şi atunci el mi-a spus: “This is a pretty funny accent for Pennsylvania! (adică este un accent destul de ciudat pentru Pennsylvania). Şi aşa a continuat cu invocarea vampirilor, a lui Dracula. 

Negăsind un job de programator în Los Angeles, am plecat în Arizona unde am obţinut primul meu job de programator la American Express. Aici, sigur colegii au aflat repede că sunt din Transilvania,  regiunea României. Şi prima glumă care mi s-a făcut pe tema asta a fost într-o dimineaţă când şeful meu vine la mine şi îmi spune: “ai mâncat micul dejun? Dacă nu, uite a venit maşina cu micul dejun şi poţi să mergi dacă vrei. Uită-te în curte.“ M-am uitat pe geam şi am pufnit în râs. Era caravana mobilă de colectat sânge de la donatori.

După aceea m-am mutat în San Francisco şi am început să călătoresc mult în SUA şi în Europa. Peste tot am devenit un personaj exotic pentru partenerii de afaceri, în primul rând pentru că eram din ţara lui Dracula unde sunt vampiri.

La fel ca mine, guvernele României de după revoluţie au încercat să construiască un brand de ţară pe acest motiv. Este un aşa numit “cheap shot”, adică o folosire vulgară a branding-ului care nu necesită prea multă gândire. Alături de Dracula mai figura Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ion Ţiriac, Nicolae Ceauşescu şi acele teribile imagini ale orfanilor bolnavi de SIDA care au fost publicate în mod repetitiv pe posturile de televiziune americane.

Guvernele României  erau total nepregătite pentru orice PR, eforturile unor ambasadori erau să contracareze aceste percepţii negative generate de imaginile cu copii nenorociţi din orfelinate. Dar guvernele României cheltuiau enorm cu campanii de branding total aiurea folosind  imaginea lui Dracula ca să atragă turişti. Totul a culminat cu încercarea construirii unui “Dracula Land” lângă Sighişoara care, din fericire, nu s-a materializat. 

Acum vreo şase ani, Anthony Bourdain, ironicul si aventurierul expert în arta culinară a făcut un episod despre România, în care a primit şi finanţare de la Guvernul României. Episodul a fost foarte distractiv dacă nu erai din România. Cred că cel mai hilar şi trist moment al episodului a fost petrecerea de la Castelul Bran pentru nişte bieţi turişti americani veniţi să experimenteze nişte momente tari în ţara lui Dracula, la un preţ super ieftin, care asistau la un show vulgar cu apariţia unui sinistru interpret al lui Dracula.  

Săptămâna trecută, am avut revelaţia adevăratului branding care cred că va trebui să se întâmple.  Sunt membru într-o organizaţie care se numeşte VC Roundtable. Organizaţia se întâlneşte o dată pe luna în Palo Alto, California, localitatea unde are sediul Universitatea Stanford şi unde s-au născut multe companii celebre începând cu Hewlett Packard şi continuând cu Google sau Facebook. Când am ajuns la întâlnire (pe celebrul Page Mill Road, strada unde s-a născut compania Hewlett Packard), organizatoarea îmi spune că are ceva pentru mine. Numele ei este Gloria Gunther şi este foarte cunoscută în ecosistemul antreprenorial de aici. Gloria îmi spune “uite ce am citit” şi îmi dă copia unui articol. “Dacă îi cunoşti, ar fi grozav să îi inviţi aici la o prezentare”, îmi spune Gloria. Curios, citesc articolul care spune că o echipă de cercetători din România are rezultate extrem de pozitive în proiectul lor de a crea sângele artificial http://www.romania-insider.com/romanian-scientists-create-promising-artificial-blood/108851/

Ce era şi mai interesant era că aceşti savanţi sunt de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj, unde am studiat şi eu alături de foarte mulţi prieteni de-ai mei. Şi mi-am spus: uite, în sfarşit, se pare că brandingul României se clarifică:  în loc de Dracula Vampirul, avem nişte contra vampiri sustenabili în Transilvania  care au creat sângele artificial, aşa că de acum încolo vampirii vor putea să se focuseze pe partea lor romantică şi nu va trebui să sugă sângele nici unui muritor pentru că acest sânge se va găsi la sticlă.

L-am rugat pe fiul meu care locuieşte la Cluj să îmi corecteze articolul şi mi-a adăugat comentariul pe care am decis sa îl includ: “ştii că serialul True Blood are exact aceleaşi premise? Vampirii au ieşit în public pentru că s-a inventat sângele artificial şi atunci nu mai trebuie să atace oamenii.” Este un serial nou făcut de HBO pe care eu nu îl urmăresc.

Lăsând gluma la o parte, mi-am adus aminte de întâlnirea de anul trecut de la Stanford cu o delegaţie de cercetători din România. Erau oameni extraordinar de competenţi si pasionaţi care ne-au spus de situaţia extrem de precară a cercetării româneşti de la revoluţie încoace.  Un grup de profesori de la UBB conduşi de profesorul Radu Silaghi Dumitrescu au reuşit să realizeze ceea ce nu s-a realizat, de exemplu, la Universitatea din Stanford, universitate care are un fond anual de cercetare de peste 1,5 miliarde de dolari. Nu am greşit, e vorba de miliarde. Deci iată că brandingul României trebuie să fie educaţia, cercetarea ştiinţifică, cultura, natura şi oamenii, nu personaje create artificial precum acest Dracula, personaje create din îmbinarea unor legende din alte ţări cu personaje istorice.

Sper că acest moment să fie momentul crucial în care guvernanţii vor realiza că cercetarea ştiinţifică este esenţială pentru brandingul României şi că în loc să cheltuiască banii cu campanii de popularizare în care insistă pe imaginea lui Dracula, îi vor populariza pe aceşti cercetători incredibili care impresionează lumea.

Sper că de acum, când cineva mă va întreba de unde este accentul meu, să fie suficient să îi spun că e din ţara unde s-a inventat sângele artificial.      

George Roth, Los Gatos (CA), 10 noiembrie 2013

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite