Un angajat de acolo se ocupă de mai puţine dosare şi proiecte decât cel de aici, le termină într-un timp mai lung şi nu neapărat mai bine. Apoi am ajuns la alţii, şi la alţii, şi am început să mă obişnuiesc cu şocurile.
 
Altă surpriză de proporţii am avut când am luat mai de-a fir a păr faimoasele proceduri ale firmelor occidentale, proceduri care, se ştie, fac adesea marea diferenţă. Încă o dată am văzut cum au greşit marii noştri profesori de la facultate care ne garantau, cu mâna pe inimă, că logica e universală. În business nu e, se vede treaba. Iar despre calculatoare, softuri, tehnologie în procesele de management, de organizare industrială şi pe unde te aşteptai să fie, nu mai spun, surprize, surprize!
 
Zilele trecute am fost la o fabrică a altora mari, cu zeci de fabrici pe vreo trei continente. Nu vând nimic în România, doar produc aici şi apoi trimit peste tot în lume. Fabrica de la noi are cea mai mare productivitate din Europa şi e a doua sau a treia din lume. Căutau un director general. Şi mi-au spus că nu au nevoie de un geniu, ba dimpotrivă, vor pe unul care să nu îi streseze. Tot ce are de făcut e common sense, domnule Butunoiu! Într-adevăr, când mi-au arătat ce şi cum, nimic, dar absolut nimic nu era nemaivăzut, nemaiauzit.
 
Şi mii de oameni cu care am stat de vorbă îmi confirmă că nu sunt primul care a văzut asta. Acesta e jobul meu, pentru asta sunt plătit, să stau de vorbă, de dimineaţă până noaptea, cu oameni care îmi spun ce şi cum au făcut, cum e acolo, cum e dincolo, de ce cred ei că e mai bine aşa şi nu altfel, lucruri din acestea. Şi sigur, mulţi sunt surprinşi când ajung prima dată „dincolo” şi intră într-o firmă, trecând de biroul frumos amenajat al recepţionistei. Poate că cea mai sintetică şi mai semnificativă descriere e cea a unuia care s-a dus pentru prima dată la sediul central din Viena al companiei lui de asigurări: Să ştiţi că în firmă era exact ca la noi, şi vă pot spune asta după ce am stat câteva săptămâni bune. Dar, cum treceai de uşă şi ieşeai în oraş, te trezeai dintr-odată în altă lume faţă de cea din care venim noi...
 
Şi mai interesant e când cei de aici sunt mai eficienţi şi o iau înaintea celor de dincolo. Îmi povestea cu nervi un prieten dintr-o mare firmă de servicii financiare că tocmai au primit o directivă de la head-office cum că trebuie să introducă anumite sisteme, procese şi proceduri pe care compania le-a impus la nivel global. Era un sistem pe care ei îl avuseseră deja în urmă cu vreo trei ani, dar pe care l-au înlocuit cu unul mult mai avansat, prin care, cu opt oameni fac acum ceea ce vreo 50 de dincolo fac nu atât de repede. S-au suit cu toţii în avion, în frunte cu preşedintele străin al filialei din România, şi s-au dus la head-office ca să-i convingă să nu schimbe lucrurile la Bucureşti. Dar cei de dincolo nu şi nu, directiva e directivă, toată lumea trebuie să treacă la noile sisteme. Şi, o să vă întoarceţi cu cei câţiva ani în urmă? Nu, evident că nu, dar va trebui să găsim o soluţie ca să ne prefacem că am făcut-o. O să ne coste ceva în plus, dar asta e, dacă e directivă...
 
Totuşi, productivitatea în România e la jumătate faţă de cea de dincolo - ni se spune neîncetat. Păi cum aşa? Păi, nu vedeţi, dincolo vindem de două ori mai mult, cu acelaşi număr de oameni! Serios? Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România, şi să-i trimitem pe cei de aici dincolo. Să vedem cât vor vinde nemţii aici, să vedem cum e cu productivitatea într-o ţară de oameni săraci, cu administraţie coruptă şi putredă până în măduva oaselor, cu justiţie care funcţionează doar când e să-i prindă pe cei care fură statul, dar niciodată pe cei care înşală o companie privată, acolo unde un contract nu are nicio valoare, iar dacă te fură un angajat trebuie să-i dai şi salarii compensatorii ca să scapi de el.
 
Da când spui că productivitatea e mai mare sau mai mică într-o zonă sau în alta, într-o tară sau alta, primul impuls este să crezi că oamenii din companiile de acolo sunt mai deştepţi sau mai proşti decât alţii, mai silitori sau mai leneşi, că muncesc ore mai lungi sau mai scurte decât ceilalţi. Dar nu este aşa! Cauzele diferenţelor de „productivitate” trebuie căutate în altă parte! Şi chiar mai mult, aş spune, cei din ţările cu productivitate la jumătate sunt obligaţi să fie mai inventivi, mai inteligenţi, să lucreze mai mult şi mai bine de cât ceilalţi. Altfel, dacă ar fi la fel ca ei, „productivitatea” ar scădea la sfert... :( Cum spunea un prieten străin, la fel de sintetic şi de elocvent: E uimitor că nu se miră nimeni cât de mult pot vinde la voi, totuşi, unele companii într-o ţară administrată astfel. Şi, oricum, într-o astfel de ţară, mărirea productivităţii nu e neapărat o garanţie a unui business mai mare şi mai profitabil. Am văzut destui care şi-au dublat, şi-au triplat productivitatea. Şi la ce le-a folosit?
 
Şi da, probabil că următorul mare salt în productivitate în România va fi atunci când oamenii de afaceri se vor implica direct în politică, spre a face şi acolo lucrurile aşa cum le-au făcut în companiile lor. Dacă au arătat atât de clar că pot face lucrurile la fel ca dincolo, de ce să nu meargă mai departe? S-ar putea să fie ultima mare, foarte mare rezervă de productivitate de la noi. Eu le recomand să facă nişte calcule la rece, să vadă ce au de pierdut şi de câştigat pe termen scurt, mediu şi lung, aşa cum fac toate celelalte analize de oportunitate şi de business...
 
PS: celor care vor sări în sus şi vor spune că, iată, ce prostie, eu am văzut o firmă în Italia în care cei de acolo erau mult, mult mai tari decât cei de la filiala lor din Bucureşti, le spun că da, şi eu am văzut firme mult mai tari dincolo, infinit mai avansate şi mai sofisticate. Doar că nu despre ele e articolul ăsta...