Începutul

Fiecare dintre noi a avut la un moment dat o idee. IDEEA. Aia care nu ne lasă să dormim din cauza implicaţiilor. Uau, ideea aia care o să mă transforme din angajat în angajator. Din salariat în bogătan. O să îmi fac firmă şi să vezi! HA!

Un scenariu realist, nu-i aşa? Sau măcar plauzibil? Dar cât de uşor este oare să transformi o idee într-o afacere de succes? O afacere care să genereze toate lucrurile la care visează proaspătul posesor al IDEII.

Ei bine, un răspuns simplu şi scurt este foarte foarte foarte (adaugă tu câţi de foarte ai chef până te plictiseşti) greu. Afacerile uşoare au o denumire simplă. Tunuri. O faci o dată şi, apoi, gata. Ca să nu mai pomenesc că,  de multe ori, implică anumite riscuri şi conotaţii potenţial la limita legii.

Pentru un om normal, salariat şi temător de lege, a începe o afacere de la zero prin forţe proprii este, în primul rând, un act de curaj. Curajul de a părăsi culcuşul cald şi confortabil uneori al unui job plătit. Curajul de a-şi lua viaţa în mâinile proprii şi de a risca. Curajul de a privi înainte chiar dacă nu ştie ce îi aduce ziua de mâine. Curajul de a avea încredere în instinctul lui. Am subliniat instinct pentru un motiv foarte simplu. O să ne mai întâlnim cu el.

În cele mai multe cazuri, proaspătul antreprenor cu SRL nu prea ştie în ce se bagă. IDEEA este ceea ce îl mână înainte şi în care îşi pune toate speranţele. IDEEA este totul. Oare chiar aşa e?

Credeţi că se gândeşte cineva la cât va dura până când va reuşi să transforme ideea în realitate? Câte luni sau uneori ani vor trece până când motorul afacerii sale va începe să se învârtească şi să producă PROFIT? Câţi bani va trebui să aducă de acasă pentru a ţine afacerea pe linia de plutire?

Poate, unii.. Cei mai mulţi, nu. De aceea, sfatul meu, pe care l-am dat tuturor celor care mi l-au cerut, a fost ca la început să pună mâna pe creion şi pe hârtie (sau pe Excel) şi să facă un mic buget de venituri şi cheltuieli. Cât costă ce, ce au nevoie, pe ce se duc banii. Ce clienţi şi ce venituri pot obţine şi când?

Trei greşeli majore am observat aici.

Prima şi poate cel mai des întâlnită este celebrul 1%. Daca sunt 20 milioane de români în România cărora le pot oferi IDEEA mea, desigur că măcar 1% o vor cumpăra, nu ? Pare ok, suficient de pesimist şi suficient de realist totodată. E doar 1%. Within reach. Nu există aberaţie mai mare. Ce legătură poate avea un calcul statistic lipsit de logică, într-o estimare de afaceri? Cam niciuna. So why do we do it? Pentru că, orbiţi de IDEE, ne aruncăm în cap când vine vorba de logică în afaceri.

A doua mare eroare este că ne lăsăm impresionaţi de cât de uşor pare să faci bani după ce ai aplicat acei 1% de mai sus. Uau, o sa vând ceva cu 100 de lei, mamă, daca vând 1000 de bucăţi, am făcut o căruţă de baaaaaaaani. Serios?

Hai să vedem.

În primul rând, cei 100.000 de lei de mai sus nu sunt ai tăi. Cum aşa, o să spuneti. Păi nu sunt. Din ei, trebuie să plăteşti costurile pe care le ai cu făcutul / produsul / achiziţionatul şi tot aşa al celor 1000 de bucăţi de ceva. Ups. Păi tocmai a dispărut o grămadă de bani din cei 100.000. Nasol.

Hai să mergem mai departe. Probabil că deja ai un birou frumos, cu o secretară şi poate un leasing, ceva, acolo la o maşină de firmă. Nişte laptopuri şi o imprimantă. Poate şi un angajat, să zicem. Maximum doi, nu ?

Păi şi pe ăştia cine îi plăteşte…? Că singuri, evident, nu vor face asta. Tu eşti patronul. Se uită la tine când vine 31 ale lunii… Ups. Alţi bani deci… Acum vine partea interesantă. Presupunând că ţi-a mai rămas ceva din cei 100.000 pe care i-ai luat pe chestiile pe care le-ai vândut, începi şi plăteşti şi aceste costuri indirecte. Le zic indirecte pentru că nu au legătură precisă cu ceea ce tocmai ai vândut.

Brusc, viaţa nu mai pare aşa roz. E chiar un pic stresantă. Serios? Stresantă? Welcome to viaţa de antreprenor. Speri disperat că asta e tot? Ei bine, nu. Mai urmează.

Cine, o să zic? Cine, cine? Păi cum cine? Prietenul cel mai bun al antreprenorului român. STATUL. Păi şi ce vrea de la tine. Cum ce? Impozite. Taxe. Accize. Biruri. Stupide sau nu, utile sau nu, le vei plăti. Nu de alta, dar e o chestie cam nasoală să faci evaziune fiscală. Tocmai ai început o afacere, aşa că încă mai ai speranţe… Hehehehe.

Plăteşti şi tu acolo cât de cât ce poţi, poate tot, poate o parte, poate nimic. În funcţie de câţi bani ţi-au mai rămas din cei 100.000 iniţiali. Hm, se cam duc banii, nu-i aşa? Nu a mai rămas mare lucru? Stai, că nu am terminat.

Ultima şi cea mai perfidă greşeală ţine chiar de tine. Da, da. Chiar de tine. Păi pe tine nu te plăteşti? Nu îţi dai şi ţie un salariu acolo amărât, ceva? Că doar MUNCEŞTI. Că doar te zbaţi. Pentru afacerea ta, sigur. Dar şi tu, la rândul tău, trebuie să îţi iei o pâine şi o sticlă de Cola când te duci acasă. Nu mai mult, că eşti la început şi îţi calculezi bine banii. Aha. Interesant. Nu te-ai gândit la asta, este?

Totuşi, acest articol nu e targetat spre producerea de depresii sau descurajări în masă. Aşa că o să închei într-o notă pozitivă. Sunt sigur că ţi-au mai rămas ceva bani după ce ai plătit toate astea. Cam asta e PROFITUL tău.

Te provoc acum să încerci să le pui pe toate într-un calcul simplu, pe o coală de hârtie sau într-un Excel. Şi să vezi dacă profitul pe care îl estimezi că ţi-a rămas este mai mare de 5%-6%. Adică  mai mare decât dobânda bancară relativ standard în clipa asta. Nu este? Hm… Întoarce-te şi regândeşte-ţi IDEEA. Ceva nu e tocmai ok.

Ai obţinut ceva mai mare decât 6% ? Bravo! Ai reuşit să pui pe picioare o afacere profitabilă.