Spectacol, prietenie şi comuniune teatrală

FOTO Teatru Tony Bulandra Târgovişte/Facebook

Poate unii dintre noi se întreabă de ce atâtea festivaluri pe tot întinsul patriei? De ce mai fiecare judeţ sau oraş pare că vrea să se legitimeze în actualitate cu un festival? De ce, la urma urmei se dau, se cheltuiesc bani pe asemenea lucruri de vreme ce, nu-i aşa, sunt atâtea alte priorităţi?

Pentru a înţelege rostul acestor întreprinderi deloc simplu de pus în operă, nu e nevoie să ai experienţa unor megafestivaluri precum cel de la Sibiu. E uneori îndeajuns să treci prin locuri mai puţin bătătorite, dar pline de har precum mi s-a întâmplat mie zilele trecute ajungând la Târgovişte în plină desfăşurare a unui festival de artele spectacolului. Poartă un nume sugestiv şi polemic, Babel, cu trimitere evident la turnul biblic completat în zilele noastre cu mai multe sensuri ale babiloniei din lume. E la a şasea ediţie, şi după cum spun participanţii fidelizaţi, a devenit deja un loc cunoscut de întâlnire şi prietenie pentru mulţi oameni ai scenei din lume.

Cât despre cochetul orăşel de sub munte cu admirabila lui arhitectură specifică şi bine conservată dar mai ales cu istoria care-l impune pe harta ţării ca fostă cetate de scaun a Valahiei, ei bine acesta prosperă şi devine tot mai popular poate nu în ultimul rând datorită acestui festival. Când devine Babel, multicolor în sunet şi culoare, adunând artişti de pe toate continentele, Târgovişte ocupă prim planul stirilor locale şi naţionale dacă e bine promovat, aducând faimă şi bani în plus localităţii. Depun mărturie pentru acest fapt mai ales după ce am asistat la o scenă amuzantă dar plină de miez în holul hotelului Dâmboviţa când o tânără dintr-o trupă invitată se străduia să traducă din limba ei, în română cu ajutorul google-ului, o impresie de călătorie la Mânăstirea Dealul şi împrejurimi. Textul rezultat pe care voia să-l expedieze era de un comic nebun fiindcă Google îi livrase într-o frumoasă limbă de lemn informaţii stereotipe, pe care tânăra le însufleţea însă cu strădania ei de a vorbi româneşte.

Cum era duminică nu puteam rata o slujbă la Arhiepiscopia –Târgoviştei, un lăcaş impozant ce face parte din lanţul de perle  lăsat moştenire  de înaintaşii creştini ce ne-au reprezentat pe aici. Un sobor de doisprezece preoţi oficiază în acest vestit spaţiu religios, un spectacol înălţător. Pe terasa semideschisă, numită am aflat în arhitectura locului, sală, cu sens de salon, directorul teatrului gazdă Tony Bulandra, MC Ranin, îşi primeşte oaspeţii cu afabilitate boierească şi ambient pe măsură. Loc de nobilă şi caldă întâlnire cu viaţa spirituală a oraşului, teatrul din Târgovişte e frumos renovat, bine dotat şi intens populat de un public amator nu doar de spectacole bune ci şi de evenimente precum Babel F.A.S.T.. Mai ales de asemenea evenimente, aş spune după ce am văzut îmbulzeala de la cele câteva spectacole pe care le-am prins în scurta trecere prin Târgovişte în acest miez de cireşar ploios, dar bun să ne îmbete cu parfumuri de tei. Şi dacă ei, spectatorii se grăbeau să vadă şi ultimele spectacole din festival înseamnă că ceva îi făcuse prieteni şi doritori de reîntâlniri cu festivalul, cu spectacolele şi creatorii lui.

Pe de altă parte, aceştia, revenind la Târgovişte, par din ce în ce mai entuziaşti dând declaraţii pe măsură în ziarul festivalului intitulat inspirat Foaie. Realizat cu competenţă de Ruxandra Vera Stefan şi Irina Zlotea, tinere absolvente de UNATC. Numele festivalului e un simbol al diversităţii,ar putea fi un reprezentant foarte bun pentru timpurile glorioase ale umanităţii, scrie Sepher Sharifzadeh din Iran urându-i festivalului Babel un viitor strălucit. Este o experienţă foarte frumoasă. Babel este un festival special. Nu am observat doar spectacolele ci şi împrejurimile şi contextul, spune Dieter Topp, selecţioner din Germania.

În direct la festivitatea de premiere au avut cuvinte de apreciere şi laureaţii precum regizorul armean Suren Shaverdyan, premiat pentru spectacolul Othello realizat  la Teatrul Tony Bulandra sau georgianul Konstantin Purtseladze, autorul unui încântător spectacol cu Trei surori, realizat la Teatrul de comedie muzicală şi dramă din Tbilisi, care a obţinut marele premiu. Acest spectacol prezentat în penultima din cele zece zile de festival a ilustrat în acelaşi timp cât se poate de bine tema festivalului , dedicat în acest an corpului, al cărui limbaj, cum spunea şi regizorul Horaţiu Mihaiu, este total diferit de limbajul verbal. Spectacolul georgienilor a benefciat de o coregrafie modernă, bogată în ritmuri şi gesturi expresive şi de o muzică plină de nerv dar şi melancolie în ton cu spiritul piesei. O trupă tânără talentată a pus în pagină concepţia îndrăzneaţă a regizorului de a transforma, fără a o trăda partitura cehoviană într-un spectacol fără cuvinte.

Cât despre Othello, dincolo de izbânda artistică certă datorată unei regii originale care exploatează aparteurile şi traseele incongruente din biografia personajelor folosindu-se adesea de coregrafie pentru a exprima impasul înţelegerii dintre acestea, se cuvine apreciat programul repertorial de înaltă ţinută al teatrului în care se înscrie şi acest titlu, ca şi consistenţa valorică a trupei din care s-au remarcat cu acest prilej mai cu seamă Andrada Fuscaş, o foarte fragilă, dar jucăuşă Desdemona, Ela Ionescu jucând convingător o duplicitate inventată a doicii Emilia şi Liviu Cheloiu încercând un joc contrastant, de efect între masivitatea maurului gelos şi vulnerabilitatea sufletească a cunoscutului personaj shakespearean. M-a bucurat să citesc pe afişul festivalului numele unei alte valoroase trupe dedicată teatrului-dans precum Studio M din Sfântu Gheorghe, al regizorului Mihai Măniuţiu care a contribuit de-alungul anilor la impunerea genului, ca şi a unor companii teatrale din ţări îndepărtate precum Danemarca, Portugalia, Algeria, ale căror preocupări s-au întânit cu cele ale românilor în proiecte ce vor deveni realitate în viitor.

Comunicarea, consolidarea unei comuniuni la nivelul breslei este, de altfel, unul din scopurile importante pentru care aceste festivaluri merită sprijinite nu doar de forurile locale de stat, ci şi de sponsori pe care organizatorii şi-i doresc din ce în ce mai aproape. În Babelul de la Târgovişte merită cu siguranţă să investească.