Horă se sărbătoreşte prin muncă: o săptămână de Horaţiu Mălăele

Horă n-are astâmpăr nici de ziua lui. A lăsat marea, plimbarea, vacanţa pentru o săptămână de teatru, pentru întâlnirea cu publicul lui de teatru şi film. A reluat succesele ultimilor ani şi pentru cei care nu l-au văzut încă în Revizorul, Dineu cu proşti, Cafeneaua, Podu, Măscăriciul, plus spectacolul în care îl „onorează” cu prezenţa pe fiul lui, actorul Bogdan Mălăele.

E născut pe 1 august (în acte), ceva mai devreme zice-se de-adevăratelea. Nu-l prea găseai pe acasă de ziua lui. Madagascar, Saint Tropez, Seattle, dar pe unde nu-i umblă picioarele, Horaţiu fiind un mare iubitor de călătorii. George Alexandru, Jorjac, povestea că l-au sărbătorit, el şi Manuela, ca naşi la 25 de ani de la căsătorie, prin Italia, pe la Florenţa. Îi plăcea să meargă des la Irina Bârlădeanu, la Paris, sau la fata lui Colea (Răutu).

Acum, că lista prietenilor se împuţinează, se strânge pe acasă, pe la gura sobei, cu cei rămaşi, Mihăiţă, Caramitru, Ivaşcu. Emilia Popescu, Dana Dogaru pe care le mai strânge încă în braţe în Cafeneaua, spectacolul care a bătut toate recordurile de longevitate şi unde Horaţiu spune replica lui favorită: „Viaţa e boală grea, mortală, cu transmitere sexuală“. Doamne ce-i mai place să fie pe scenă! Adorat, ovaţionat de publicul lui pentru care bate drumurile ţării în lung şi-n lat spunându-le poveşti omeneşti de râs sau de plâns, după cum e cazul.

Zilele astea, pe la Teatrul Naţional s-a aflat cu treabă şi regizorul Yuri Kordonsky, Yura, cel cu care a făcut cel mai frumos rol a vieţii lui de actor: Vanea. S-au potrivit atât de bine în gânduri când l-au garnisit pe bătrânul moşier cu un nas de clovn încât Vanea-Mălăele a fost cel mai vesel ratat din câţi a văzut scena. Când îi vine să-i dea trandafirul Elenei Andreevna, care tocmai se pupa cu Astrov, puntea din decor e gata să se surpe în apă. Apropo, spectacolul e filmat la Teatru TV. Ce cadou frumos ar fi fost pentru Horaţiu o reprogramare în aceste zile. Ce-i drept, apare foarte des pe la Gala umorului, care-l preferă în ipostaze de chefliu (ah, beţiile lui scenice!) spunând texte de Grigore Pop de pe vremea când se purta satira de brigadă. Ce vreţi, gusturi de TVR!

Spre revanşă, Horaţiu insistă la Bulandra cu Măscăriciul după Cântecul lebedei de Cehov, unde alături de Niculae Urs - sufleurul îşi imaginează cum o să fie când o să părăsească scena. Svetlovidov din spectacolul pe care l-a regizat se împuşcă. Doamne fereşte! Si tot personajul ăsta spune că actorii sunt copiii de duminică ai societăţii. Când vine vorba de Horaţiu, parcă am vrea să fie mereu duminică. În această săptămână aniversară e oricum sărbătoare. La mulţi ani, Horaţiu!

P.S. Şi vă recomand să recitiţi O poveste cu Horaţiu, cartea pe care i-o mai dedic o dată, cu această ocazie.