Diana Buluga: Iubesc libertatea şi diversitatea pe care mi le oferă scena

Diana Buluga

Diana Buluga, actor şi cofondator al Create.Act.Enjoy, este unul dintre pionierii teatrului independent din Cluj-Napoca. Dacă vei avea ocazia să o cunoşti sau să experimentezi alături de colegii ei, suflul nou al culturii independente din România, cu siguranţă că vei avea nevoie de o doză săptămânală de teatru, de terapie prin artă.

Absolventă a Facultăţii de Teatru şi Televiziune Cluj-Napoca, secţia Arta Actorului, Diana Buluga a colaborat cu Teatrul de Artă Deva şi Teatrul Municipal „Tony Bulandra” Târgovişte, iar din 2013 este angajată a Teatrului Naţional Cluj-Napoca. 

Acum cinci ani, Diana a început o nouă experienţă teatrală, fiind cofondator al companiei de teatru, film şi evenimente, Create.Act.Enjoy, un act de curaj, de rezistenţă, dar şi de normalitate la acea vreme.

Dramaturgul şi scenaristul britanic Tom Stoppard spunea: „suntem actori. Suntem opusul oamenilor”, pe când actorul american, Dana Andrews, afirma că „toţi oamenii sunt pe jumătate actori”. Cine are dreptate? Ce este un actor?

Diana Buluga: Actorul e, în primul rând, un om. E un om viu, care are ca „instrumente de lucru” sufletul, corpul şi imaginaţia. Iar cu aceste instrumente, în funcţie de cât de bine îi sunt antrenate, devine capabil să creeze.

Da, într-un fel, suntem cu toţii un soi de actori, căci rare sunt momentele din viaţă în care acţionăm fără nicio mască, fără niciun interes ascuns. Însă „teatrul” jucat în viaţa de zi cu zi nu cred că poate avea prea mare valoare artistică.

Ce te-a determinat să alegi actoria ca profesie, în condiţiile în care nu e foarte bine plătită? Înălţimea visului, emoţia, efectul de catharsis, pentru a exprima sentimentele, stările care nu sunt permise de societate, hazardul?

Diana Buluga: Pasiunea pentru actorie s-a născut prin clasa a X-a, pe când făceam parte din trupa de teatru a liceului. M-a atras faptul că puteam fi altcineva, faptul că puteam „trăi” alte vieţi şi puteam, cu vocea, corpul şi imaginaţia să construiesc alte lumi. Practic, îmi plăcea să mă joc. Iar de la joacă la o profesie axată pe joc şi joacă, a fost un singur pas – admiterea la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj. Nu m-am gândit prea mult la faptul că nu e o meserie foarte bine plătită, nu partea financiară m-a motivat să fac alegerea asta.

Cred că în funcţie de etapele prin care treci, descoperi tot felul de motive pentru care iubeşti teatrul. În facultate, de exemplu, eram fascinată de toate exerciţiile noi pe care le învăţam şi de modul în care eram provocată să-mi depăşesc limitele. Imediat după terminarea facultăţii a devenit o necesitate crearea de oportunităţi şi dorinţa de a arăta că dacă vrei ceva cu adevărat, adică să joci, se poate.

Acum, iubesc libertatea şi diversitatea pe care mi le oferă scena. Faptul că nicio zi nu seamănă cu cealaltă, e mai mult decât mi-aş putea dori. Nu suport rutina şi nu m-aş vedea niciodată trăind o viaţă în care zilele sunt identice. Am tot respectul pentru cei care pot face asta, dar eu pot supravieţui doar dacă reuşesc să mă surprind şi să fiu suprinsă cât mai des. Şi apoi, mai e acea emoţie imposibil de descris în cuvinte, acel amalgam de trăiri lăuntrice pe care îl simţi când eşti pe scenă, în anumite momente.

Create.Act.Enjoy este o aventură. Cum a început proiectul celor cinci tineri, actori, regizori de teatru şi film şi fotograf, care s-au întâlnit şi au început să lucreze împreună?

Diana Buluga: Diana, Raluca, Alexandra, Cristian şi Alin s-au întâlnit într-o zi şi au zis: Create.Act.Enjoy! Glumesc, cadrul e un pic mai amplu de atât. Imediat după terminarea facultăţii, te simţi de parcă ai fost catapultat într-o altă lume. Oricât ar încerca să te pregătească ceilalţi, numai când vezi cu ochii tăi îţi dai seama cum e, de fapt. Sunt prea mulţi absolvenţi raportat la numărul de posturi existente în teatre. Iar pentru mine, la momentul respectiv, a fost destul de clar – îmi doream să fac teatru în continuare, trebuia doar să-mi găsesc sau să-mi clădesc contextul potrivit. Sunt o persoană destul de încăpăţânată, iar dacă îmi pun ceva în minte, de cele mai multe ori îmi iese. Imediat după absolvire, am colaborat cu Teatrul de Artă Deva şi cu Teatrul Municipal „Tony Bulandra” Târgovişte, însă îmi doream să pot juca mai mult de 1-2 spectacole pe lună.

Cu Raluca, Alexandra şi Cristian, mi-am unit forţele în realizarea spectacolului „This is my body. Come into my mind”, cu care am participat la mai multe festivaluri de teatru naţionale şi internaţionale. Ne-am prins că funcţionăm bine în formula asta, iar anul următor am conceput împreună primul proiect de terapie prin artă din Cluj-Napoca. În acelaşi timp, am început să construim şi alte spectacole. Asociaţia Create.Act.Enjoy am înfiinţat-o abia în 2013, în momentul în care am simţit nevoia unui cadru oficial.

Am făcut foarte multe lucruri la simţ, în ceea ce priveşte organizarea şi administrarea, fără o pregătire în management cultural sau PR, care spre norocul nostru au funcţionat. Am învăţat multe lucruri din mers, iar acum, privind retrospectiv, îmi dau seama că am dat dovadă de foarte multă voinţă şi răbdare.

Ai declarat anul trecut, într-un interviu acordat publicaţiei România Liberă, că asocierea de idei Create.Act.Enjoy s-a născut în 2011, „ca alternativă la situaţia locurilor de muncă în domeniul cultural”.

În aceşti cinci ani aţi evoluat vizibil, v-aţi extins portofoliul de activităţi. Având în vedere că nu desfăşuraţi proiecte clasice, precum teatrele care au o datorie publică monitorizată de către un finanţator de stat, cât de greu este pentru o companie de teatru independent să rămână activă, având în vedere contextul economic din lumea culturală?

Diana Buluga: Cred că e foarte importantă perspectiva din care priveşti lucrurile. Dacă crezi că zona independentă e doar o tranziţie spre altceva, nu prea cred că ai şanse să excelezi. Însă dacă te implici şi te dedici 100% proiectelor tale, există o singură direcţie – să creşti, să te extinzi, să fii prezent şi activ.

Noi, la Create, căutăm forme valabile prin care să reuşim să ne autosusţinem activitatea. În ultima perioadă, am primit şi câteva finanţări de la stat, fără de care proiectele noastre mari – Terapia prin artă şi Luna creativă – nu ar putea fi realizate, însă producţiile de teatru sau proiectele mai mici sunt susţinute din finanţări proprii. Adică, ceea ce câştigăm din încasări sau din susţinerea de ateliere, investim în noi proiecte. Cel puţin în momentul de faţă, văd asta ca pe o variantă cu bătaie mai lungă, fără a avea stresul că dacă într-un an nu primeşti finanţare, eşti nevoit să-ţi opreşti activitatea.

În felul acesta, din 2015, administrăm şi un spaţiu cultural în centrul oraşului – The Box, unde au loc majoritatea evenimentelor şi proiectelor noastre. Tot astfel, am reuşit să cooptăm mai mulţi colaboratori alături de noi.

Actriţa Maia Morgenstern s-a autodescris acum doi ani ca fiind „expresia unei sume de experienţe”. Având în vedere că activitatea voastră acoperă atât o suprafaţă artistică întinsă, cât şi activităţi sociale şi comunitare, putem pluraliza afirmând că asocierea Create.Act.Enjoy reprezintă „expresii ale unor sume de experienţe”?

Diana Buluga: Activitatea noastră merge pe 3 direcţii principale – producţii de teatru şi film; proiecte sociale (terapie prin artă, flashmob-uri, instalaţii stradale şi comunitare); educaţie nonformală (ateliere creative de teatru, film, creative writing, body language etc.) Fiecare dintre ele ne oferă experienţe diferite, care ne întregesc şi ne consolidează munca pe mai multe planuri. Pentru fiecare dintre ele există un public specific, unit de dorinţa de a vedea ceva diferit şi de a fi implicat, într-un fel sau altul, în actul artistic.

În România există o obişnuiţă a sălilor mari de spectacole. Teatrul experimental şi independent nu are, în general, un public mare şi se produce în spaţii mici. La fel de adevărat este şi faptul că sălile de spectacol tradiţionale nu sunt suficiente, mai ales că după 1989 statul român nu a mai investit în construirea de săli, motiv pentru care s-au răspândit în marile oraşe piesele jucate în locaţii neconvenţionale, de către producători independenţi. Este mai intensă legătura actor-spectator în această situaţie? Care sunt avantajele şi dezavantajelor spaţiilor mici?

Diana Buluga: În Cluj, cel puţin, publicul „independent”e în continuă creştere, lucru care nu poate decât să mă bucure. Da, e o cu totul altă dinamică atunci când joci cu publicul la un metru sau chiar mai puţin, de tine. Se nasc legături mai intense şi comunicarea se produce altfel decât în sălile mari de spectacole.

Faptul că se folosesc spaţii alternative e un plus, înseamnă diversitate pentru public şi provocare pentru actor. Noi am jucat în tot felul de spaţii de-a lungului timpului şi cred că asta a fost un câştig pentru noi. Acum, reuşim să ne adaptăm mult la repede la un context nou şi suntem experţi în a găsi soluţii creative pentru a personaliza un spaţiu.  

Respiră Cluj-Napoca mai multe evenimente teatrale, culturale, decât alte oraşe din România, cu excepţia Bucureştiului?

Diana Buluga: Locuind în Cluj, tind să spun că da. E greu să mă pronunţ în privinţa altor oraşe, pentru că ar trebui să stau acolo măcar câteva zile pentru a lua pulsul. Însă în Cluj, ştiu sigur că tot timpul se întâmplă câte ceva – spectacole, concerte, expoziţii, proiecţii de film etc. Uneori mi-e ciudă că lucrez prea mult şi nu ajung să le văd. Nu cred că a existat vreo zi în care să zic că nu am ce vedea sau nu am unde merge. E drept că în ceea ce priveşte zona experimentală, suntem mai cuminţi şi uşor reticenţi. Adică, dacă ar fi să propun ceva, aş propune o mai mare diversitate şi un pic mai mult curaj creator. Mi-ar plăcea să văd mai multe experimente care să mă scoată din zona de confort.