Şi veni bărbatul la femeie

http://www.ziarulmetropolis.ro/wp-content/uploads/2014/09/Invitatie.jpg

O comedie cu două personaje despre dorinţa primordială de a împărţi singuratatea la doi. Un Adam şi o Eva, la vârsta maturităţii...

Cum intri pe strada Sfântul Ştefan, având ca reper restaurantul Izvorul Rece, imediat pe partea dreaptă se află una din alternativele de a-ţi petrece timpul cu folos în altă parte decât Centrul Vechi: un mic teatru improvizat, cu dezavantajul de a avea locuri limitate dar cu marele plus că vei fi parte integrantă dintr-un ambient pozitiv şi relaxat. Teatru de artă. Îi iertăm cu indulgenţă pleonasmul şi lăudăm iniţiativa de a înfiinţa aceste spaţii private ce oferă, iată, un suflu nou artei spectacolului în general şi teatrului în special. La fel de lăudabil este în acest caz şi efortul lui Bogdan Budeş - regizor şcolit la Moscova, de a traduce şi transpune pe scenă piese contemporane semnate de autori mai puţin cunoscuţi publicului din România.

Şi veni bărbatul la femeie, piesa lui Semyon Zlotnikov, tradusă excelent de acelaşi Bogdan Budeş, ne pune în faţa unei oglinzi cu lupă în care ne recunoaştem, fiecare după posibilităţi, angoasele, temerile, îndoielile, demonii. Depinde cât eşti de sincer cu tine însuţi. Nici nu-i de mirare că piesa a fost interzisă ani în şir în Rusia: prea arăta cu degetul disperarea singurătăţii, prea punea accent pe dezamăgiri, suspiciuni, vocaţia ratării în cuplu, chestiuni de neacceptat în comunism. În definitiv Omul Nou îşi clădea un alt univers interior, bazat pe cu totul alte valori, în niciun caz nu-şi pierdea timpul cu trăiri desuete. 

Povestea e veche de când lumea: un el Viktor şi o ea Dina, trecuţi de prima tinereţe sunt cuplaţi printr-un blind date de prieteni comuni bine-intenţionaţi. Avem, aşadar, o reţetă de mâncare savuroasă aflată în cărţile de bucate din toate bucătăriile lumii, dar pentru reuşită absolută bucătarul-şef recomandă musai condimente ruseşti.

În rolurile titulare Budeş i-a folosit pe Mihaela Sârbu şi Lucian Pavel, sesizând, cel mai probabil, chimia fantastică între cei doi actori. Adevărul e că rămâi mut de firescul jocului lor. Aproape că reuşesc să te facă să uiţi că e o convenţie. Excelente replici, fără pauze de trăiri inutile, text cursiv, legat, singura mare problemă în acest aranjament sublim este că Victor al nostru trebuia să ni se înfăţişeze drept un bărbat cu care natura şi genetica nu au fost foarte generoase. El este un bărbat care necesită cuplat şi trebuie să ne arate asta de când pune piciorul în scenă. Păi...să-mi fie iertat, dar nu mi-a inspirat un farmacist de patruzeci-şi-ceva de ani incapabil să lege o relaţie şi care la o adică stă şi-n ploaie într-un balonzaid ca să-l primească la un şpriţ o necunoscută. I-a lipsit cu desăvârşire chelia, burta, eventual o guşiţă mică, stângăcia şi nesiguranţa bărbatului care se simte şi se mişcă penibil. Lucian Pavel şi-a înţeles rolul şi-şi face bine treaba dar nu-l ajută fizicul... E frumuşel, simpatic şi are carismă. Nu ştiu ce e aia, dar are! Publicul feminin va judeca singur nuanţele pe care eu le-am remarcat şi-mi va da dreptate sau nu, după vizionarea piesei. 

Am remarcat că personajele noastre s-au autocenzurat în a transforma piesa într-o comedie veritabilă. Dac-ar fi vrut, întreaga reprezentaţie ar fi fost un haz continuu, dar au preferat s-o ia uşor, bătrâneşte, un fel de râzi tu dar nu e râsul tău, pentru că te regăseşti în demonii lor, pentru că suspiciunile ei au fost şi-ale tale, pentru că bagajul trecutului te-a împiedicat de multe ori să priveşti înainte cu optimism. Şi pentru că asemeni eroinelor lui Cehov, cochetăria inutilă, trăirile ambigue, graba de a ne atinge scopul cu orice preţ, nerăbdarea, toate în tuşe radicale, sunt file întregi din cărţile vieţii noastre interioare.

Dina şi Victor fac sex. Normal. Adică bănuiesc c-au făcut sex normal. Şi-n definitiv asta contează cel mai puţin. Ştiţi de ce? Pentru că... surpriză! După sex şi după ce se evaporă euforia ies la iveală adevăruri nemenţionate înainte. Aşadar, au fiecare câte un copil, aflăm detalii despre relaţii eşuate iar Dina mai mult ca oricând îşi doreşte totul, în termenii ei, fără compromisuri. Victor, pe de altă parte, apelează la un fel de Bondage Submissive Style pentru a-şi rumega propriile trăiri existenţiale.

UIte ce lucru interesant iese când ai un text ofertant, actori experimentaţi, când eşti lipsit de constrângeri, de sule-n coaste, de obligaţii şi de telefoane de la sponsori. Ar fi păcat să nu bifaţi piesa aceasta printre vizionările obligatorii ale iernii.