Vorbind despre tăcere

Se vorbeşte mult în România de azi. Se vorbeşte despre ce este şi despre ce va fi. Se vorbeşte despre cine cu cine este şi cine cu cine va fi. Se vorbeşte de cât şi pentru ce.

Se tace mult in România de azi. Se tace când e vorba de răspunderi. Se tace când e vorba de venituri reale. Se tace (şi tăcem) când e vorba de mine sau de tine. Se tace când e vorba de Dumnezeu.

Îmi aduc aminte de vorbele minunate ale lui Richard Wurmbrand, care spunea :

„Când gura rămâne prea mult timp deschisă, chiar şi pentru a rosti binele, sufletul îşi pierde flacăra, aşa cum o cameră îşi pierde căldura printr-o usă deschisă.”

Realizez acum, că aş fi putut da acestei postări titlul: „Închide uşa”

Biblia ne invată că :

Proverbe 10 : 19 = Cine vorbeste mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele este un om chibzuit.

Proverbe 11 : 12 = Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. 

Proverbe 14 : 23 = Oriunde se munceşte este si câştig, dar oriunde numai se vorbeste este lipsă.

Proverbe 17 : 27 - 28 = Cine îşi înfrâneaza vorbele, cunoaste ştiinţa, si cine are duhul potolit este un om priceput. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

Proverbe 18 : 13 = Cine răspunde fără a fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.

Proverbe 29 : 20 = Daca vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.

Matei 12 : 36 = „Vă spun că, în ziua judecaţii oamenii vor da socoteala de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi folosit. ”

Sssss.............Dumnezeu vorbeşte.