Şapte „martori ai Fericirii“, beatificaţi la Blaj de Papa Francisc, într-o carte scrisă de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu

Cardinalul Iuliu Hossu, ultimul dintre martirii creştini încetat din viaţă, în anul 1970

Volumul realizat de cele două profesoare pe baza dosarului de beatificare înaintat la Vatican, „Martori ai Fericirii. Şapte vieţi de sfinţi români“, publicat de editura Humanitas, va fi lansat marţi, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, iar la târgul Bookfest, sâmbătă, la ora 14.30, la standul editurii. Evenimentul este excepţional, ţinând cont că coincide cu vizita Papei, care-i va beatifica pe cei şapte martiri greco-catolici.

După cum se ştie, săptămâna viitoare va avea loc aşteptata vizită a Papei Francisc în România (Bucureşti, Blaj, Şumuleu Ciuc şi Iaşi), iar duminică, 2 iunie, înaltul pontif va beatifica, la Blaj, şapte episcopi greco-catolici, martiri ai represiunii exercitate de regimul comunist.

Editura Humanitas reacţionează cu promptitudine la acest eveniment de deosebită însemnătate, publicând şi lansând volumul „Martori ai Fericirii. Şapte vieţi de sfinţi români“, realizat – pe baza dosarelor de beatificare înaintate spre Vatican – de cele două neobosite promotoare ale studiilor biblice şi catolice, profesoarele Francisca Băltăceanu (76 de ani pe 15 iunie – La Mulţi Ani!) şi Monica Broşteanu (71 de ani), şi însoţit de un cuvânt înainte (chiar „cuvânt însoţitor“ este numit pe pagina de gardă!), intitulat „Un alt fel de a rămâne liberi“, al Preasfinţitului Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti.

Şapte pentru eternitate

Purtând mottoul „Oameni care n-au făcut din adevăr un «moft de conştiinţă», ci viaţa însăşi“, volumul este structurat în felul următor: un scurt istoric al Bisericii Române Unite (în două părţi, „De la înfiinţare la «desfiinţare»“ şi „Începutul prigoanei“) – precedat de un „Preambul“ care descrie momentul morţii fiecăruia dintre cei şapte episcopi („La data arestării, ei alcătuiau întregul episcopat al Bisericii Greco-Catolice Române“) –, o prezentare a vieţii şi activităţii fiecăruia dintre cei şapte „în viaţa «normal㻓 şi o descriere a suferinţelor şi martiriului lor „pe calea Crucii“ (în închisoare şi, pentru cei trei supravieţuitori, într-o relativă libertate, citeşte domiciliu obligatoriu).

Numele celor şapte episcopi sunt (tot în ordinea datei morţii): Vasile Aftenie (d. 1950, 51 de ani), Valeriu Traian Frenţiu (1952, 77 de ani), Ioan Suciu (1953, 46 de ani), Tit Liviu Chinezu (1955, 51 de ani), Ioan Bălan (1959, 79 de ani), Alexandru Rusu (rearestat în 1956 şi ucis în 1963, 79 de ani) şi Iuliu Hossu (1970, 85 de ani). O listă a principalelor arhive consultate de cei care au întocmit dosarul, precum şi bibliografia lui, un glosar şi o bogată iconografie (câteva pagini de reproduceri fotografice, la sfârşitul volumului) completează sumarul. Ca întotdeauna, cantitatea şi cruzimea crimelor făcute de comunişti impresionează, dar întrebarea esenţială la care încearcă să răspundă cartea este cea pusă de cele două autoare:

„De ce s-a îndârjit regimul comunist împotriva acestor episcopi? Cu ce îi deranja pe comunişti în mod special această Biserică?“.

Cu alte cuvinte, a înţelege inconcevabilul.

Două lansări într-o săptămână

Această apariţie-eveniment a editurii va beneficia de două lansări pe parcursul săptămânii viitoare, care coincide cu cea a vizitei papale. Prima va avea loc marţi, 28 mai, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, şi va beneficia de participarea următoarelor personalităţi: Preasfinţitul Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Ştefan Colceriu şi Tatiana Niculescu (accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook).

Profesoarele Francisca Băltăceanu (dreapta) şi Monica Broşteanu, la lansarea „Genezei“ de la Gaudeamus 2017     FOTO: Doinel Tronaru

Cea de-a doua lansare a cărţii va avea loc în cadrul târgului de carte Bookfest, care are loc la Romexpo săptămâna viitoare, de miercuri până duminică, şi este programată pentru sâmbătă, 1 iunie, la ora 14.30, la standul editurii. La acest eveniment vor participa: Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Augustin Lazăr şi Gabriel Liiceanu. Ambele lansări vor fi urmate de sesiuni de autografe ale celor două profesoare.

Se mai lansează şi „Exodul“ şi „Isus Mirele“

Această „poveste a vieţii şi morţii a şapte episcopi greco-catolici, victime ale regimului comunist, pe care Papa Francisc îi va beatifica la Blaj, pe 2 iunie“ nu este singura „veste bună“ („evanghelie“) venită în aceste zile de la cele două renumite specialiste în studii biblice şi limbi clasice, profesoarele Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu. Tot la această ediţie a târgului Bookfest, dar duminică, 2 iunie, de la ora 14.30, va fi lansat cel de-al doilea volum al traducerii „Bibliei după textul ebraic“ (după cel din 2017, cuprinzând „Geneza“), coordonată de cele două autoare, în cadrul unui proiect realizat sub egida Colegiului Noua Europă. Volumul conţine următoarele două „cărţi“ ale Vechiului Testament, „Exodul“ şi „Leviticul“, şi constituie un eveniment editorial asupra căruia vom reveni. La lansarea cărţii vor vorbi: Horia-Roman Patapievici, Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu.

Tot din această zonă a studiilor biblice şi evanghelice, editura Humanitas mai prezintă la această ediţie a târgului (cartea nu are o lansare propriu-zisă la târg, fiind apariţie 2018, dar va putea fi achiziţionată aici) volumul „Isus Mirele“ (subintitulat „Cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor“) de Brant Pitre (traducere de Tatiana Niculescu), cel de-al treilea titlu al autorului american (născut în 1975) publicat de editură, după „Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei“ (2016, traducere Monica Broşteanu) şi „Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus“ (2017, traducere Tatiana Niculescu).

De la secolul XX, pentru al XXI-lea

Revenind la „Martori ai Fericirii“ (titlul glosează evident pe paralela „martir“/„martor“), cele două autoare, profesoarele Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, declară: „În momentul strivirii brutale a tuturor elitelor spirituale, intelectuale şi politice din România de către autorităţile comuniste, Biserica Greco-Catolică a oferit o contribuţie inestimabilă de mărturie creştină dusă până la capăt, precum bobul de grâu căzut în pământ, care moare spre a aduce mult rod.

Această carte se întemeiază pe dosarul înaintat la Vatican în vederea recunoaşterii martiriului celor şapte episcopi greco-catolici morţi sub prigoana comunistă între anii 1950 şi 1970. Pentru ei, trăirea în credinţă n-a însemnat o simplă resemnare în faţa suferinţelor pe care le-au avut de îndurat, ci mai degrabă o anume bucurie de a se întâlni cu Cristos în pătimirea lui“.

La rândul său, PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti, spune: „Adresată publicului larg, cartea îşi propune să-i facă cunoscuţi pe aceşti şapte martiri români ai secolului XX generaţiilor noi şi celor care nu ştiu nimic despre istoria Bisericii Greco-Catolice sau au o imagine deformată despre ea. Indiferent de preocupări şi confesiune, căutătorii de adevăr vor afla ce înseamnă tăria de caracter şi experienţa unor suflete mari. Consemnată cu simplitate şi rigoare de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, această istorie dă viaţă unei cărţi de suflet“.

Catolicismul, o cale spre Occident

Ca o paranteză, cum spuneam şi altădată, admirabil efortul făcut în aceste săptămâni preliminare vizitei papei Francisc în România (Bucureşti, Blaj şi alte localităţi) de postul TV Digi 24 nu numai pentru a prezenta in extenso programul acestui „pelerinaj“ istoric al Sanctităţii Sale, ci şi pentru a explica pe larg românilor specificul şi modul de viaţă al credincioşilor din ambele ramuri (minorităţi religioase în România) ale catolicismului local, cea romano-catolică şi greco-catolică.

Sunt prezentate detaliat, în numeroase materiale care se succed pe parcursul zilei, nu numai valorile catolicismului şi particularităţile acestei confesiuni (repet, minoritară în România), ci şi tulburata istorie a celor două culte, mai ales martirajul suferit de cele două Biserici şi de prelaţii lor în perioada comunistă, în principal în timpul cruntei represiuni a anilor 1945-1964 (sigur, au existat martiri anticomunişti şi printre preoţii şi mărturisitorii ortodocşi, dar Biserica transilvăneană greco-catolică a fost interzisă în întregime, nemaiavând dreptul de a funcţiona ca un cult religios legal, iar lăcaşele de cult preluate de ortodocşi şi de BOR nu şi le-a recuperat nici până în ziua de astăzi – observaţiile mele personale din timpul vizitei făcute în Maramureş în anul 2000 o să le povestesc altădată).

Îmi dădeam seama, reluând aceste informaţii, de un lucru: singurul moment în care românii s-au apropiat în mod real de Occident a fost cel al unirii transilvănenilor cu Roma din secolul XVIII, de unde au rezultat, mai apoi, Şcoala Ardeleană, conştiinţa unităţii şi latinităţii tuturor vorbitorilor de română din interiorul şi exteriorul arcului carpatic şi, finalmente, Marea Unire de la 1918 (cum am scris şi altădată, majoritatea corifeilor şi făuritorilor acestui eveniment, mai toţi de confesiune greco-catolică, au sfârşit în temniţele comuniste).

„Rol uriaş în naşterea sentimentului naţional“

Şi directorul editurii, filosoful Gabriel Liiceanu, are un impresionant text despre volumul „Martori ai Fericirii. Şapte vieţi de sfinţi români“, pe care-l va prezenta personal la lansarea de la Bookfest:

„Martiri ai credinţei, martori ai fericirii, sfinţi... Fiecare dintre noi a cunoscut oameni care au trăit în curăţenie morală, care au vorbit despre fericire, care au trăit asemenea sfinţilor. Mulţi români de-a lungul deceniilor comuniste au murit în penitenciare, au avut parte de experienţe atroce şi de privaţiuni teribile. De ce doar unii dintre ei sunt canonizaţi?

Pentru că martiriul celor şapte episcopi greco-catolici povestit în aceste pagini s-a petrecut în raport cu o comunitate de credinţă şi cu un jurământ de slujire prin care ei nu-şi mai aparţineau ca inşi. Se puneau cu viaţa lor de zi cu zi la dispoziţia celorlalţi, devenind garanţii celor mai înalte valori ale noastre ca oameni. Între gând, faptă şi cuvânt nu a existat la ei niciodată o fisură. Şi au făcut toate astea neîngâmfaţi, cu umilinţă şi cu iubire adevărată de semeni.

Proba cea mai înaltă a slujirii este să nu abjuri de la un legământ pe care l-ai făcut cu oamenii în faţa lui Dumnezeu. Când, în 1948, comuniştii au desfiinţat Biserica Greco-Catolică, al cărei rol a fost uriaş în naşterea sentimentului de naţie a românilor, în educarea lor şi în apariţia conştiinţei latinităţii noastre, le-au cerut episcopilor să se lepede de legământul făcut de Biserica lor în urmă cu 248 de ani. Cu toţii au luat această cerinţă ca pe o insultă. Şi au ales, cum spune unul dintre ei, «marea cinste a temniţei pentru credinţ㻓.

„Legăturile noastre cu Papa, Episcopul Romei, nu sunt orânduiri omeneşti, pe care să le putem schimba, ci orânduiri dumnezeieşti, pentru care datori suntem să suferim, la nevoie, ocări, bătăi, ameninţări, poate temniţă şi sărăcie, căci asta înseamnă a-l preamări pe Isus Dumnezeu, înseamnă a-i dovedi iubirea nemincinoasă, înseamnă a ne chezăşui de acum şi a ne agonisi, cu o trecătoare suferinţă, o veşnică mărire, mai presus de orice măsură (2 Cor 4, 17), căci durerile ceasului de faţă nu pot să stea în cumpănă cu mărirea ce va să se arate pentru noi (Rom 8, 18).“ – Scrisoare a episcopilor greco-catolici către credincioşi, 24 iulie 1948

Citeşte şi:

„Să fie lumină!“ S-a lansat traducerea Bibliei după textul ebraic

Pledoarie pentru Isus, în cărţile lui Brant Pitre

fragmente din cartea „Martori ai Fericirii. Şapte vieţi de sfinţi români“

Cardinalul Iuliu Hossu, spre sfârşitul vieţii