FOTO 1 mai. Cum ne batem joc de marea cultură şi valori!

În faţa casei în care Emil Cioran s-a născut şi a copilărit 13 ani (Raşinari/Sibiu)                                        FOTO: Arhivă personală

Am renunţat astăzi la propunerea de a merge împreună cu colegii la grătar, ca de 1 mai, la mici şi bere. M-am urcat în automobil şi am pornit încet spre împrejurimile Sibiului

O zi cu soare, caldă şi plăcută pentru o plimbare. Prima oprire la Răşinari, satul spre staţiunea Păltiniş, la 5 minute de Sibiu spre munte. M-am îndreptat spre casa în care s-a născut şi a trăit cei mai frumoşi ani ai copilăriei sale filosoful nostru occidental EMIL CIORAN (1911-1995).  Casa era închisă. NU SE POATE VIZITA.

Casa Cioran

O vecină s-a apropriat văzând stăruinţa mea şi am început o conversaţie  “Vin şi din Bucureşti dar nu deschide, maică. După ce a murit bătrâna, care locuia în casă, au venit nişte franceji să o cumpere. Dar domnu`, care e secretar la primărie le-a cerut 3 miliarde. Voiau să o facă muzeu. Nu au avut atâţia bani.”

Privesc bustul mic al lui Cioran din faţa casei vechi, fotografiez, vorbesc cu un puşti în straie populare şi plec întrebând-o pe tanti cum ajung la casa OCTAVIAN GOGA (1881-1938), poetul pătimirii noastre, prim ministrul? “ Uite acolo, maică, faci la dreapta, o să vezi că îi scris”. Adevărat, era la nici 100 m, pe prima stradă dar abia am zărit placa cu numele. O casă veche, albă şi lungă. Şi de astă dată casa NU SE POATE VIZITA. Ba printr-un afiş pe poartă eşti ameninţat că o alarmă va suna la poliţie în caz de baţi la poartă!? M-am abţinut! A doua decepţie!

Urc încet spre Păltiniş, nu mă uit la cetăţencele în sutiene (sau fără) ce şedeau tolănite pe rând la soare pe lângă drum, admir pădurile de brazi, ajung la Schit, intru în biserică şi mă opresc la mormântul lui CONSTANTIN NOICA (1909-1987), filosoful.

Cabana Constantin Noica

Apoi pornesc spre cabana numărul 12 în a cărei mansardă a locuit în ultimii ani de viaţă, acolo sus când iarna apa îngheţa în vase. Şi de astă dată: NU SE POATE VIZITA. Bineînţeles, e încuiată. După puţină plimbare prin pădure zăresc două vile uriaşe şi un hotel (e al Mitropoliei Ardealului…măiculiţăă). Nu le vizitez.

Hotelul Mitropoliei Ardealului

Cobor muntele şi mă opresc iarăşi la Răşinari la cimitir, la mitropolitul Andrei, baron de Şaguna (1809-1873), făcut sfânt între timp, doarme lângă doi lei uriaşi (pe care şedea Cioran mic), în dreapta lui mitropolitul Colan şi în stânga protopopul Cioran, tatăl filosofului şi Relu, fratele său, şi în scurt timp ajung la Sibiu. O ieşire de 1 mai rapidă dar care ar fi putut aduce multă bucurie pentru orice român ori străin.

Ce comentariu aş putea avea în plus ?

1. CUM DE aceste case sunt încuiate şi mai grav părăsite? Ele nu ar trebui să aparţină patrimoniului naţional ? Aceşti mari oameni : Goga, Cioran şi Noica la doi paşi de capitală culturală Sibiu au casele închise publicului ! Cum este permis ? Despre ce cultură vorbiţi?

2. Ce face primarul din sat, dar cel din Sibiu, care ar putea să includă într-un frumos circuit turistic de succes aceste case? Sunt la 5 minute de Sibiu.

3. Ce face administraţi locală, Consiliul Judeţean sau mai mult Ministerul Culturii ? Cum ne onorăm şi promovăm cultura ? (Daca dumnealor gandesc doar prin/in cifre in mod cert ar fi un proiect cu profit. Un Cioran tradus in limbile Occidentului, citit si apreciat atat de mult ar aduce mii de vizitatori; Cine nu ar da 1euro pe o ilustrata cu Cioran, la care se adauga beneficiul frumusetii acelor locuri)

4. Ce face domnul Liiceanu ? Hopa! Cabana Noica, refăcută în 2004 cu sprijinul Raiffeisen Bank şi a Humanitas este proprietate privată a fundaţiei domniei sale. Cum poate fi privat ceea ce este public? Dacă bătrânul Noica trăind singur la Păltiniş avea mereu uşa deschisă pentru oricine cu ce drept acum este încuiată ? Cum te poţi numi domnule Liiceanu discipolul lui Noica dacă nu îi respecţi memoria, dumneata în pantofi şi sacou de lux iar el suferind frig şi sărăcie într-o mansardă? Îţi permiţi să faci comerţ şi bani frumoşi de mai bine de 20 de ani din cărţile lui Noica şi ale lui Cioran la editura Humanitas, oferi librăriei din Sibiu, numele "Constantin Noica", la cea din Timişoara, "Emil Cioran" dar nu-ţi pasă de casele acestor mari oameni ai culturii române.

La atâţia ani de la moartea lor de ce nu ne putem cinsti cultura ? Când în Occident fiecare colţ, fiecare scaun, fiecare piatră atinsă de un om de cultură este onorată. Şi din păcate avem multe cazuri de acest gen. Recent A.S. Principele Radu atrăgea atenţia pe blogul său despre casa natală a poetului Vasile Alecsandri din Bacău, o casă de sec 18 lasată distrugerii.

 Tristă Românie cum îţi preţuieşti comorile!!

 (Scris pe baza textului de la 1 mai 2012. Articol modificat. Situaţia aceeaşi)