O întâmplare halucinantă cu Radu Bogdan

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Istoricul de artă Radu Bogdan, dispărut la sfârşitul săptămânii trecute, a fost o personalitate amestecată intim în toate evenimentele artei plastice româneşti din ultimii 60 de ani. L-am cunoscut destul de bine în deceniile din urmă şi l-am publicat, nu o dată, în „România literară”.

Am făcut şi o emisiune cu el la „Profesiunea mea cultura", cu vreo treisprezece ani în urmă, în care mi-a povestit o istorie uluitoare, pe care aş vrea s-o repet în însemnările de faţă, în locul banalului necrolog de rigoare. Ea vorbeşte mai bine decât orice altceva despre personalitatea spectaculoasă a lui Radu Bogdan, despre felul lui meticulos şi neobosit de a-şi face meseria, fără să lase nimic la voia întâmplării. Sper să mi-o reamintesc cât mai exact.

Întâlnire ratată cu un Andreescu

Se ştie că opera cea mai de seamă a lui George Radu Bogdan este monografia „Ion Andreescu". Era literalmente îndrăgostit de marele pictor. De la Andreescu au rămas relativ puţine tablouri. Radu Bogdan le văzuse pe toate. Unul singur îi era cunoscut doar din reproduceri. Aflase, după îndelungi stăruinţe, care îl caracterizau, că îi fusese dăruit lui Tito, la sfârşitul anilor '40, când relaţiile României comuniste cu Iugoslavia erau încă normale. Câtă vreme aceste relaţii au fost întrerupte, nu exista nicio şansă de a vedea tabloul cu pricina, unul dintre cele mai frumoase ale pictorului.

La reluarea lor, Radu Bogdan s-a pus pe treabă. Nu s-a lăsat până n-a descoperit, numai el ştie cum, în ambasadorul danez la Bucureşti un apropiat al puterii de la Belgrad. Intervenţia acestuia a dus la o invitaţie a lui Radu Bogdan în Iugoslavia, cu promisiunea că i se va arăta tabloul râvnit. A reuşit să obţină şi viza, ceea ce nu era deloc uşor. La Belgrad a fost întâmpinat cu tot respectul şi rugat să aştepte în camera de la hotel momentul în care i se putea solicita lui Tito dezlegarea de a fi decroşat de pe peretele cabinetului său, unde se afla de mai bine de un deceniu, tabloul lui Ion Andreescu.

La capătul a câteva zile, care, lui Radu Bogdan, i s-au părut săptămâni, după cum mi-a mărturisit în emisiunea de la Pro TV, a avut surpriza neplăcută de a i se prezenta o copie, nu originalul. Şi, încă, o copie mai proastă decât reproducerile cunoscute deja autorului monografiei.

Unde dai şi unde crapă

N-a primit nicio explicaţie şi s-a întors în ţară cu buzele umflate, tot vorba lui. Multă vreme nimeni n-a putut să-i spună ce s-a întâmplat. Între timp, la Belgrad, aveau loc evenimente politice grave. Al doilea om în stat, care era şeful Securităţii şi al armatei, fusese arestat, iar Iovanka Broz, soţia lui Tito, trimisă într-un fel de exil aurit. Au trebuit să treacă ani buni pentru ca Radu Bogdan să facă legătura între vizita lui la Belgrad şi evenimentele politice cu pricina. A aflat, tot numai el ştie cum, că, odată desprins de pe perete, tabloul a lăsat să se vadă o complicată instalaţie de microfoane prin care Tito însuşi era pus sub ascultare de mâna lui dreaptă, în înţelegere cu Iovanka.

Numai lui Radu Bogdan putea să i se întâmple o asemenea istorie. Nu ştiu dacă a povestit-o în amintirile sale. O ţin destul de bine minte din relatarea lui din emisiunea de televiziune. Dacă versiunea mea conţine unele inexactităţi, îi rog pe cititori să mă ierte. Sper ca măcar esenţialul să corespundă realităţii. 

"Se ştie că opera cea mai de seamă a lui Radu Bogdan este monografia «Ion Andreescu». Era literalmente îndrăgostit de marele pictor."

image
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite