Fals jurnal de ieri şi de azi: O carte de artă

Omagiul adus martiriului brâncovenilor sub autoritatea Bisericii Ortodoxe şi a Guvernului, la împlinirea celor trei veacuri de la petrecerea sa, inspirat învrednicit să îmbogăţească argumentele cultului identităţii naţionale şi de spirit într-o vreme în care verticalitatea societăţii noastre a slăbit îngrijorător, a fost nu mai puţin pedagogic însoţit de un bogat program editorial care a cuprins – şi continuă – publicaţii dedicate anume,

pliante şi culegeri binevenite de cercetări şi de studii, de monografii, în sfârşit, albume de artă înfăţişând ctitoriile celebre din unghiuri fotografice numeroase şi unele noi ale stilului fondat de marele Voievod intrat în rândul sfinţilor.

Primele, apărute premergător zilei Martirilor – 15 august – şi care au atras atenţia au fost Albumul cu documente emise de Cancelaria brâncovenească, sponsorizat şi editat de Academia Română şi Mitropolia Olteniei, şi Lucrările aflate sub binecuvântarea Episcopului Gherasim al Râmnicului, îngrijite de cărturarul Episcop vicar Emilian Lovişteanu.

Iată acum, apărut şi el la timpul cuvenit, li se alătură Albumul intitulat „Brâncoveanu – simbol românesc“, însoţit de virtuţile distincţiei aristocratice, slujite de atributele cărţii gândite ca un obiect de artă – un proiect „Q Magazine şi thegroup“, asupra căruia mă bucur să atrag atenţia cititorilor platformei internet „Adevărul“, convins că este un model salutar al obstinaţiei cu care eleganta publicaţie condusă de poeta şi jurnalista Floriana Jucan şi-a propus şi susţine „misiunea de promovare a valorilor“.

Din această perspectivă se şi cuvine şi se şi impune neapărat privit şi apreciat acest Album, conceput şi ca un compendiu de sinteze dedicate personalităţii Voievodului basarab Constantin Brâncoveanu, văzut nu numai  în ipostaza de ctitor al stilului pomenit, ci şi în acela de „prinţ între sfinţi şi sfânt între prinţi“, de purtător al unui destin istoric, de conducător aflat „în căutarea echilibrului strategic: diplomaţie şi informaţii în epoca sa“, de „model princiar“, în sfârşit, de „mare principe ortodox“, creatorul „Stilului“ său.

Sintezele, remarcabile toate, sunt prefaţate de Iosif – Mitropolitul Europei de vest şi meridionale, de academicienii Ion Aurel Pop şi Răzvan Theodorescu, de ambasadorul George Cristian Maior şi de conferenţiar doctor Ariadna Zeck.

Fiecare relevă o faţetă a complexei personalităţi a Domnitorului care primea în epocă, pentru Cancelaria şi biblioteca sa din Palatul de la Hurezi, cărţi de la Veneţia şi Paris, la numai trei luni de la apariţia lor!

Nu voi insista mai mult asupra meritelor acestei cărţi, numită, sper, corect, obiect de artă, totodată compendiu ştiinţific, dar nu preget, totuşi, să atrag atenţia asupra cercetării inedite cuprinse în studiul „Diplomaţie şi informaţii în epoca Brâncoveanu“, semnat de ambasadorul George Cristian Maior, care, primul în istoriografia noastră, relevă faptul că „Brâncoveanu transformase Bucureştiul într-un centru diplomatic şi informativ de mare interes pentru marile puteri europene“.

Închei, felicitând autorii reuşitei iniţiative editoriale şi subliniind bucuria pe care o oferă această carte aleasă, căreia îi stă atât de frumos nu numai într-un raft de bibliotecă de suflet, ci, mai ales, mereu la vedere, aşa cum merită să stea, mereu la vedere, un tablou pictat cu har, o sculptură care te îndeamnă să o mângâi, un vas de flori plin cu florile anotimpului ce îţi este mai drag.