monografia semnată de către profesorul Apostolos Patelakis, Războiul Civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii politici greci în România (1948-1982), 383 pagini, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2017. Organizatoarea acestui minunat eveniment a fost Uniunea Elenă din România.

În data de 26 aprilie 2018, în Bucureşti, la sediul Uniunii Elene din România au fost prezenţi domnul conf.univ.dr. Dragoş Gabriel Zisopol, Preşedintele Uniunii Elene din România şi deputat din partea Minorităţii Elene în Parlamentul României, doamna Sofia Kantara, Consulul Republicii Elene la Bucureşti, doamna prof. univ. dr. Georgeta Filitti, domnul prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru, doamna Lia Brad Chisacof, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, domnul lect. univ. dr. Florian Olteanu, autoarea prezentului articol-scriitor Carmen Zamfirescu, doamna Elena Lazăr, directorul Editurii „Omonia“, domnul Gyorgos Stafylakis, directorul Biroului EOT România (Organizaţia Naţională de Turism a Greciei), doamna filolog Eleni Pini, doamna Alexandra Louizou, asistent cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ al Academiei Române, doamna Dana Bălănescu, istoric, doamna Viorica Susan, fost consul la Atena şi Tel Aviv, doamna prof. Veronica Ioanicescu, membri ai Uniunii Elene din România, precum şi numeroşi filoeleni etc.

Lucrarea „Războiul civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii politici greci în România (1948-1982)“, semnată de către profesorul Apostolos Patelakis şi publicată la Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte 2017 a primit în data de 24 aprilie 2018 premiul „I.C. Filitti“, al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric, pentru una dintre cele mai importante contribuţii ale cercetării istorice pe anul 2017, evenimentul desfăşurându-se, în Bucureşti, la Banca Naţională a României.

În ceea ce priveşte lucrarea „Războiul civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii politici greci în România (1948-1982)“, toţi vorbitorii au accentuat importanţa lucrării domnului profesor Apostolos Patelakis, atât pentru istoria universală, cât şi pentru istoria relaţiilor româno-elene din secolul XX.

Cu toţii am fost îndrăgostiţi de mitologia Greciei Antice sau, când am ajuns la vârstă şcolară de Istoriile  lui Herodot, „părintele istoriei“. Cu greu şi-ar mai închipui cineva că astăzi, la aproape două milenii şi jumătate distanţă, un istoric mai poate scrie o istorie trăită asemeni unei povestiri. Adevărurile zguduitoare ale unui război dur, amintirile unui refugiu se împletesc într-o lucrare de excepţie, prima şi singura de acest gen, atât în România, cât şi în Grecia.

Herodot, el însuşi un „refugiat de profesie“ a călătorit în lumea cunoscută atunci, a auzit poveştile contemporanilor, a studiat documente şi apoi s-a dedicat scrisului. Herodot se înfăţişează tuturor ca un bătrân povestitor, care prezintă trecutul cu bunele şi cu relele sale într-un mod firesc, reuşind să recreeze atmosfera celor petrecute anterior.

Cartea profesorului Apostolos Patelakis are trei capitole mari, la care se adaugă un Argument, un Studiu introductiv, Anexe extraordinare ca informaţie, Bibliografia completă a problemei şi un Indice de nume.

Cartea uimeşte prin maniera de construcţie. Fiecare capitol este o entitate separată, dar toate alcătuiesc un tot unitar. Practic, un cititor care trebuie să afle rapid date despre acest eveniment ajunge rapid acolo unde are nevoie, urmărind cuprinsul proiectat parcă „la milimetru“, pe o planşetă imaginară. Pentru cei care caută cărţi „pe care să nu le laşi din mână“, cum se spune în limbajul iubitorilor de carte, lucrarea profesorului Apostolos Patelakis este exact ceea ce le trebuie. Practic, după ce termini un subcapitol, inevitabil simţi nevoia de a trece la celălalt.

Apostolos Patelakis prezintă în cea mai pură limbă română (s-a născut din părinţi greci la Craiova, în 1951, absolvind aici inclusiv studiile universitare) evenimente dramatice, începând cu Grecia în timpul celui de-al doilea război mondial (Capitolul I), continuând cu Războiul Civil Grec (Capitolul II), destinul refugiaţilor greci de la stabilirea în România şi până la repatriere (Capitolul III). Fiecare capitol are concluziile sale, ceea ce contribuie la asimilarea optimă a informaţiei de către cititori.

Autorul nu uită să insereze nici momentele amuzante prin desfăşurarea lor, precum contrastul dintre aparenta egalitate pentru toţi şi realitatea discriminării pe care autorul a resimţit-o de mai multe ori. Mai întâi, a trebuit să aştepte acordul pentru a putea studia Istoria, apoi a fost întrebat de către diriguitorii educaţiei socialiste când lucra la proiectul de licenţă (sau lucrarea de stat cum i se spunea) de ce un profesor din Maramureş (acolo fusese repartizat) vrea să studieze Războiul Grec de Independenţă. Când a dorit să părăsească învăţământul pentru a se dedica activităţii de cercetare, i s-a spus că este competent, are deprinderile necesare, dar că este fiu de refugiaţi şi că în cercetare pot lucra doar românii.

Sincer mulţi nu s-ar aştepta ca fiul unor refugiaţi comunişti să spună sau să scrie asta. Tocmai aceasta este esenţa lucrării profesorului Patelakis. Autorul notează cu obiectivitate tot ceea ce a aflat din mărturii contemporane, din documente,  de la consecvenţa grecilor adepţi ai liniei sovietice a dezvoltării comunismului, la aceea a comuniştilor greci deschişi spre cooperare europeană. Profesorul Patelakis notează şi faptul că refugiaţii greci, datorită afinităţilor ideologice, ajunseseră până în 1963-1964, momentul rupturii de Moscova să aibă cetăţenia română şi să ocupe chiar funcţii în aparatul politic şi administrativ al statului român.

În carte sunt menţionate toate activităţile desfăşurate de refugiaţii politici greci, inclusiv cele culturale, activitatea unei edituri, a unei tipografii, a unui post de radio, soarta unei părţi a arhivei Partidului Comunist Grec, luptele interne pentru controlul politic al Partidului Comunist Grec, personajele emblematice ale mişcării comuniste greceşti, asocierea instituţională a refugiaţilor politici greci în localităţile unde s-au instalat (iniţial în colonii, apoi în mod individual sau familial).

Autorul explică şi evoluţia vieţii politice interne din Grecia, România, precum şi influenţele acestor evenimente în cadrul raporturilor bilaterale dintre cele două state şi în cadrul celor două facţiuni din cadrul Partidului Comunist Grec.

Apostolos Patelakis a prezentat şi faptul că grecii şi-au pierdut cetăţenia română şi posturile de conducere deoarece liderii greci rămăseseră devotaţi Moscovei, în timp ce Partidul Muncitoresc Român (PMR) a început să se distanţeze de Moscova, fapt dezaprobat de comuniştii greci din România. Astfel, în 1963, grecii au fost excluşi din PMR pierzând şi cetăţenia română. În aprilie 1964, PMR, adera deschis la „linia chineză de construcţie a socialismului“, ceea ce însemna practic ruptura de Moscova.

Deşi au luptat într-un război sângeros motivaţi ideologic, refugiaţii greci şi urmaşii lor care au trăit ultima perioadă a regimului Ceauşescu, au văzut cât de mult se îndepărtase regimul comunist român de principiile care erau atât de invocate la Congresele PCR.

Asta nu înseamnă că, după ce a obţinut dreptul de repatriere, în 1979, profesorul Apostolos Patelakis nu a notat şi realitatea dură din Grecia. Autorul prezintă rece, obiectiv că a trecut mult timp până când autorităţile de la Atena să admită că lupta comuniştilor greci s-a încadrat în rezistenţa naţională anti-nazistă, în perioada 1940-1944. În plus, la un moment dat, când a ajuns să lucreze la Institutul de Studii Balcanice din Salonic, profesorului Apostolos Patelakis i s-a atras, elegant, diplomatic atenţia „să nu facă propagandă comunistă“.

A trecut şi mai mult timp ca refugiaţilor care au muncit în România şi au decis să se repatrieze să li se recunoască dreptul la pensie (1996).

Apostolos Patelakis arată că repatriaţii au avut de înfruntat standardele impuse de Grecia ca stat cu economie de piaţă, că nu tuturor li s-au recunoscut calificările iar etnia greacă fără cunoaşterea limbii greceşti nu aducea niciun avantaj pentru cei care doreau să se integreze pe piaţa muncii din Grecia.

Lucrarea profesorului Apostolos Patelakis, Războiul Civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii politici greci în România (1948-1982), Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2017 seamănă cu opera unui bijutier, care descoperă un diamant brut, îl şlefuieşte, decenii pe toate feţele, pentru ca strălucirea să fie perfectă, din orice unghi ai privi acel diamant. Nu mai este cazul să spunem că bijutierul este chiar profesorul Apostolos Patelakis.

La cât mai multe cărţi, Domnule Profesor Apostolos Patelakis!