„Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe”. Fragmente din romanul „Laur”

„Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe”. Fragmente din romanul „Laur”

Drumul spiritual al personajului principal din romanul "Laur" începe odată cu moartea iubitei şi a pruncului lor în timpul naşterii. Considerat o capodoperă a literaturii ruse actuale, bestsellerul Laur de Evgheni Volodazkin este de două ori câştigător al Premiului Bolşaia Kniga. Adevarul.ro va prezintă una dintre cele mai emoţionante pagini din volum: discuţia cu un stareţ, dupa moartea celor mai dragi fiinţe.

Scriitorul Evgheni Vodolazkin, autorul romanului „Laur“: „O dragoste nu se termină odată cu dispariţia persoanei iubite“

Scriitorul Evgheni Vodolazkin, autorul romanului „Laur“: „O
dragoste nu se termină
odată cu dispariţia
persoanei iubite“

Premiat în Rusia cu cele mai importante distincţii literare ale momentului, romanul „Laur“ spune povestea devenirii în trepte a unui personaj fascinant care poartă mai multe nume şi trăieşte mai multe vieţi până ajunge să cunoască sfinţenia. Drumul spiritual al personajului principal începe odată cu moartea iubitei şi a pruncului lor în timpul naşterii/

Unamuno şi Cristul lui Velázquez. Un poem despre pictura marelui artist

Unamuno şi Cristul lui Velázquez. Un poem despre pictura marelui artist

La Editura Humanitas a apărut cartea "Cristul lui Velázquez" de Miguel de Unamuno, în traducerea din spaniolă semnată de Sorin Mărculescu. Cristul lui Velázquez, după cum spune Unamuno, este „o chestiune biblică şi spaniolă totodată“, o replică, o „descriere“ poetică desfăşurată în timp a unui tablou: El Cristo crucificado de Velázquez (1632?) de la Muzeul Prado.

„În pielea unei jihadiste”. O jurnalistă sub acoperire devine iubita şefului unei brigăzi islamiste şi dezvăluie, într-o carte, filierele de recrutare ale SI

„În pielea unei jihadiste”. O jurnalistă sub acoperire devine iubita şefului unei brigăzi islamiste şi dezvăluie, într-o carte, filierele de recrutare ale SI

Volumul „În pielea unei jidahiste”, o anchetă şoc despre filierele de recrutare ale Statului Islamic (SI), apare la Editura Polirom. După ce se converteşte la Islam, Mélodie îl cunoaşte pe Facebook pe şeful francez al unei brigăzi islamiste. În 48 de ore, acesta „se îndrăgosteşte” de ea, o cere în căsătorie, promiţîndu-i o viaţă ca în paradis. Adevărul.ro  vă prezintă, în exclusivitate, fragmente din volum.

„Carnetele” lui Albert Camus, ţinute sistematic de acesta între anii 1935 şi 1959, nu sunt nicidecum similare ori asimilabile unui jurnal. De altminteri, undeva, în cuprinsul lor, scriitorul dă expresie dorinţei de a trece cândva la ţinerea unui jurnal. Cu toate acestea, ele înseamnă o succesiune de texte importante, evident mai mult decât o scriere de rang secund ori “de acompaniament”.

acum 3 zile · comentarii (1)

Oamenii de ştiinţă, îndeosebi matematicienii şi fizicienii, ţin foarte mult la acurateţea demonstraţiilor lor. Cei mai mulţi o înţeleg ca pe o modalitate cât mai simplă de exprimare. Când se considera matematician, poetul Ion Barbu, alias Dan Barbilian, era convins că o ecuaţie e cu atât mai valabilă ştiinţific, cu cât e mai frumoasă, cu alte cuvinte, cu cât e mai simplă.

acum 15 zile · comentarii (8)

Cum se întîmplă adesea în România, un anumit subiect inflamează spiritele, e dezbătut cu mare tam-tam o vreme, apoi dispare fără să se fi ajuns la vreo concluzie, deşi e încă important. Aşa s-a întîmplat şi cu legea timbrului cultural. Deocamdată, nimeni nu mai vorbeşte despre asta. Dar legea încă aşteaptă să fie adoptată.

acum 17 zile · comentarii (2)

Nu ştii dacă e cochetărie, semn de libertate sau asumare a originilor. Sau poate toate la un loc: Laurence Tâcu, directoarea editurii franceze L’Herne, îşi ortografiază numele cu o diacritică românească. În 2011 editoarea cu origini aromâne a fost la originea scoaterii la licitaţie, la Paris, a unui lot de documente Cioran provenind din România, o afacere controversată în epocă.

acum 22 zile · comentarii (7)

Asociaţia P.A.V.E.L. (Asociaţia părinţilor copiilor bolnavi de cancer, leucemie şi anemii grave) e de-acum mare, doar a împlinit optsprezece ani. Pornită din iniţiativa unui grup de părinţi cu copii bolnavi, a funcţionat ani întregi pe bază de voluntariat. O parte din picturile, desenele şi poveştile copiilor care fac terapie prin artă s-au strâns în splendidul volum „a-casă. Despre copii, iubire şi culoare“, conceput de Mihaela Şchiopu.

acum 26 zile · comentarii (0)

Am trăit s-o aud şi pe asta: cine îi întreabă pe cititorii/cumpărători dacă sunt de acord să crească preţul cărţii! Lasă că scumpitul cărţii în chestiune e o poveste de adormit copiii de toate vârstele. Nimeni n-a propus aşa ceva. Taxa de timbru este valabilă din 1994 şi, aceeaşi fiind azi ca şi ieri, n-a atras, ea, nici o scumpire.

luna trecuta · comentarii (20)

Nu, n-aş fi crezut că „Levantul” ar putea fi tradus vreodată şi publicat în Franţa. Aş fi pariat mai curînd pe „Enciclopedia zmeilor”, la care ştiu că o librăreasă de pe bd Saint-Germain visează deja din 2009. Că scriitorul ar fi complet necunoscut în Hexagon e, în parte, un alint de autor. Sau o luciditate bonomă şi o tandreţe fără rest faţă de destinul cărţilor sale. Mircea Cărtărescu a mărturisit la Paris că le scrie ca să trăiască în ele.

acum 26 zile · comentarii (11)

Doar o reformă profundă a finanţării instituţiilor de cultură de la noi, prin liberalizarea alocării resurselor asociaţiilor de creaţie (scriitori, artişti şi ale tuturor celor care participă la  producţia culturală), va opri catastrofa cu care ne confruntăm. Existenţa unui Fond Cultural, care să distribuie fondurile pe baza relevanţei intelectuale, sociale şi culturale, prin concursuri transparente şi pe bază de merite, este obligatorie.

luna trecuta · comentarii (6)

„În timp ce citiţi această carte, ea e deja depăşită. Pentru mine, este un exerciţiu acum încremenit în pagină. Dar, spre deosebire de o carte, teatrul nu are trăsături speciale. El poate oricând s-o ia de la capăt. În viaţă, asta este un mit. Nu putem niciodată să refacem drumul înapoi. Paginile noi nu pot fi date înapoi, ceasurile niciodată nu merg în urmă, nu avem niciodată o a doua şansă. În teatru însă tabla se şterge de fiecare dată”.

acum 26 zile · comentarii (0)

Având în vedere toate aceste forme de performanţă clasică, prezenţa lui Teodor Baconschi pe Facebook pare deconcertantă: ce caută acolo? Cum ajunge un ambasador la Vatican, care a împărţit cândva cerul cu Papa Ioan Paul al II-lea (fireşte, cu puţin ajutor din partea avionului cu care l-a adus la Bucureşti) să dea “like” şi să primească “poke”?

luna trecuta · comentarii (0)

Rendez-vous pris. Salonul cărţii de la Paris e mai puţin o catedrală de hîrtie şi mult mai mult o imensă şi splendidă plasă de prins fluturi: te duci, da, să cumperi cărţi – dar asta faci şi-n timpul profan al anului – dar te duci mai ales să-i vezi pe scriitori, să-i asculţi, să vorbeşti cu ei, să-i prinzi în insectarul personal al întîlnirilor semnificative. „Salon du livre“ e o plasă de prins scriitori, fiinţe evanescente şi mirifice.

luna trecuta · comentarii (7)

În satul românesc de altădată, care funcţiona armonios după reglări succesive ale relaţiilor dintre oameni de-a lungul a sute de ani, exista un simţ al ocrotirii artiştilor. Îmi aduc aminte că în Boroaia, un sat dintre Fălticeni şi Târgu Neamţ în care îmi petreceam vacanţele la bunica din partea mamei, am fost martor, în îndepărtata mea copilărie, la o reacţie care m-a impresionat.

luna trecuta · comentarii (14)
Postari Recente