O vară bine temperată de un mare pianist al timpurilor noastre
0
„Clavecinul bine temperat” de Johann Sebastian Bach este (pentru cei care ştiu, dar şi pentru cei care nu ştiu) o piatră de temelie pentru oricare pianist.
Bach a scris această colecţie de 48 de preludii şi fugi împărţite în două caiete cu scop didactic: era o modalitate de exersare a tehnicii clavecinistice, dar şi un mod de a sonda specificul fiecărei tonalităţi în parte, într-o perioadă când tonalitatea, adică acel sistem de 7 sunete care gravitează în jurul unuia singur, oarecum pe principiile sistemului solar, se cristalizase dar încă îşi căuta forţa expresivă. Mai mult decât atât, Bach prefigurează şi viitorul instrumentului cu claviatură, acel pian bine temperat mult mai plin de posibilităţi decât clavecinul timpului său.
Aşa încât, „Clavecinul bine temperat” este de neocolit pentru pianişti, şi totuşi, nu există foarte multe versiuni înregistrate – rămâne de referinţă interpretarea lui Sviatoslav Richter, pe care eu o asemui cu un templu grec, suplu şi minunat în proporţii.
Iată însă că în 18 august 2014 a apărut pe piaţă o nouă versiune a caietului I din „Clavecinul bine temperat”, interpretată de pianistul francez Pierre Laurent Aimard. O versiune oarecum surprinzătoare, pentru că nici nu este construită în spirit clasic, ca cea a lui Richter, nici nu se doreşte a fi o recreare a vreunei interpretări autentice din timpul lui Bach. Dacă de obicei ni-l închipuim pe Bach ca un patriarh muzicii, care, aşa cum observa şi Emil Cioran, pare că vorbeşte direct cu Dumnezeu, Aimard ne prezintă un Bach care parcă ar asista la frământările vieţii noastre contemporane. Viziunea lui pare suspendată între mundan şi spiritual, între lumea de ieri şi lumea de azi – şi de aceea este cu atât mai fascinantă.
În plus, Aimard abordează partitura dintr-un punct de vedere clavecinistic, folosindu-se însă, în egală măsură, şi de puterile expresive net superioare ale pianului. Cred că cel mai elocvente în susţinerea acestei idei sunt Preludiile şi fugile în sol minor, Si bemol major şi si bemol minor.
Şi dacă vi se pare prea complicat ce aţi citit până acum, vă spun simplu: ascultaţi pur şi simplu acest disc dacă simţiţi nevoia unei igiene interioare. Nimic nu temperează mai mult angoasele, anxietatea, tristeţea şi frica decât muzica lui Bach.
Albumul Bach al pianistului Pierre Laurent Aimard poate fi ascultat în două episoade la Radio România Muzical: duminică, 24 august, de la ora 13.20 şi luni, 25 august, de la ora 19.00. Sau oricând online, pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014” unde puteţi da note discurilor favorite şi posta comentarii.
De asemenea, albumul este disponibil şi în România, în magazinele de specialitate sau pentru fişiere audio la www.deutschegrammophon.com.
Se încarcă comentariile...
