
FOTO Gala maeştrilor de azi şi de ieri. Regal coregrafic la Opera din Stuttgart
0
O ştim cu toţii, compania de balet a Operei de Stat din Stuttgart este una dintre cele mai prestigioase - în egală măsură mai faimoase - instituţii de acest fel din lume. Rămâne în continuare, de mai bine de o jumătate de secol, în zona dansului academic, un reper privind păstrarea valorilor specifice acestei expresii artistice.
Fiinţează aici o celebră, o foarte căutată şcoală de dans academic, şcoală ce reprezintă o adevărată pepinieră de tinere talente ce visează să ajungă pe marea scenă de la Stuttgarter Ballett.
Nu întâmplător, aici şi nu în altă parte, în landul Baden-Wurtemberg, au fost întrunite condiţiile speciale ce au reunit impresionante valori ale dansului, pe de-o parte, şi, pe de alta, susţinerea financiară, susţinere venită din partea unor mari companii naţionale şi internaţionale ce-şi au sediul la Stuttgart.
Un eficient mecenat artistic
Porsche, faimoasa companie de automobile, şi Richard Cragun, dansator emblematic intrat în legenda dansului academic în secolul trecut, reprezintă datele acestei ecuaţii.
Stagiunea care tocmai a luat sfârşit i-a fost dedicată.
Anul trecut… a trecut în eternitate. O perioadă de aproape trei decenii şi jumătate a fost primul solist al companiei.
Astăzi relaţia instituţiei cu marile firme internaţionale continuă neabătută în ciuda timpurilor schimbătoare, a modelor, a succesiunii manageriatelor administrative şi artistice, a alternării fireşti a generaţiilor.
Un public avid de muzică, de dans
În plus există o constantă susţinere a publicului, a celui vârstnic, a celui tânăr, a celui foarte tânăr… de nivel şcolar.
Bucuria dansului este contaminantă şi o regăseşti trecând de pe scenă în rândul spectatorilor cei care covârşesc până la refuz sala teatrului la fiecărei spectacol.
Nu poţi să nu observi, stagiunea care tocmai s-a încheiat a adus, în ultimele două reprezentaţii, spectacolul Othello, spectacol conceput de celebrul regizor coregraf John Neumeier, după Shakespeare.

Othello, spectacol de John Neumeier FOTO: Stuttgarter Baller
Maestru emblematic al dansului.
Este unul dintre cele mai gustate producţii ale companiei. La Stuttgart, premiera a avut loc în urmă cu cinci ani; dar premiera absolută, creaţia propriu-zisă s-a petrecut la Hamburg cu aproape trei decenii în urmă. Nu se poate uita, în aceeaşi perioadă, cu ocazia unui turneu, marele coregraf a adus la Bucureşti cel mai împlinit spectacol al domniei sale, anume Visul unei nopţi de vară, o fabuloasă interpretare regizoral coregrafică a peisei marelui Will.
Rolul titular – o partitură coregrafică generoasă.
In schimb, spectacolul Othello se dovedeşte a nu fi o creaţie de vârf a maestrului. Dans, pantomimă, aspecte pitoreşti, numere cu caracter de divertisment, un explicit caracter epic… ; împreună dau satisfacţii marelui public. Nu e rău. Dar lipseşte structurarea dramatică a întregului.
Inchegată s-a dovedit a fi partea secundă a spectacolului. Faptul e datorat unor aspecte convergente. Mă refer la relaţia excelentă dintre regie, dans şi muzică. In rolul titular, canadianul Jason Reilly este un dansator expresiv de mare forţă; gestul său dispune de precizie, de elocvenţă, de o susţinere amplă ce operează trimiteri semnificative în relaţia cu partenerii scenici, cu balerina de origină spaniolă Alicia Amatriain, în rolul Desdemonei; este un artist de o extremă sensibilitate şi eleganţă a gestului.
Indiscutabil, Neumeier este inegalabilul maestru ce operează eficient în ce priveşte raportul dintre dans şi muzică; în partea secundă a spectacolului, ansamblul instrumental a fost suit pe un adevărat stelaj situate deasupra acţiunii; se stabileşte o implicare intimă a muzicii în cadrul relaţiei dramatice.
Muzica – sufeltul spectacolului.
Au fost folosite pagini datorate compozitorului Alfred Schnittke, din Rusia – Concerto grosso nr.1, pentru două viori şi ansamblu, şi, de asemenea, pagini semnate de estonianul Arvo Pärt – secţiuni din Tabula rassa, pentru ansamblu de corzi.
Am reascultat-o cu bucurie pe violonista Luminitza Petre, originară din România, aflată de această dată în compania colegului domniei sale, violonistul Wolf-Dieter Streicher, primii violonişti ai orchestrei Operei; cântul celor două viori, limpiditatea acestuia, a conferit acea consisteţă spirituală, acea puritate a sentimentului ce îi leagă dincolo de moarte pe cei doi protagonişti ai dramei. Rafinat construită, evoluţia instrumentală a fost eficient condusă de dirijorul american James Tuggle, un artist al case ce conduce prioritar producţiile coregrafice ale instituţiei. (FOTO: violonista Luminitza Petre, unul dintre concert-maeştrii orchestrei)

Oneghin ? Un spectacol etalon
Un excelent spectacol de balet academic - o relicvă preţioasă. Un spectacol luminos, plăcut ochiului, plăcut auzului. Un spectacol de natură romantiocă.
Felicitări companiei pentru faptul că îl păstrează cu asemenea grijă! Există motivaţii importante.
A fost creat în urmă cu aproape o jumătate de secol!
A fost imaginat şi realizat de marele dansator şi coregraf John Cranko, fondatorul companiei.
A fost păstrat drept moment de referinţă.
Muzica îi aparţine tot lui Ceaikovski; sunt preluate diferite pagini din diferite alte lucrări; nu se realizează o translaţie muzicală a operei omonime… ; momentele dramatice ale acesteia, inspirate de romanul în versuri al lui Puşkin, se regăsesc, însă, cu anume acurateţe.
Maeştii ai artei coregrafice
În rolul titular, canadianul Evan McKie este elegant şi cuceritor, distant şi amabil, conturând mişcări de o caligrafie impecabilă; spectaculozitatea gestului coregrafic este însoţită de o autenică anvergură expresivă. Tatiana, iubirea respinsă şi, ulterior, amarnic regretată de Oneghin ? Am revăzut-o pe Alicia Amatriain; dispune de un farmec cuceritor, de capacităţile unei introspecţii ce găseşte resursele comunicării sensibile de autentică distincţie; nu este însă suficient explorat nivelul combustiei dramatice, cel ce conferă măreţie rolului.

Oneghin, spectacol de John Cranko FOTO Stuttgarter Ballet
Piloni de sprijin ai spectacolului
Ansamblurile… sunt spectaculoase şi multicolore, pitoreşti şi… excepţional de bine puse la punct. Sunt temeinic lucrate. Iar rezultatul… este un spectacol a cărui prospeţime nu-ţi dă de bănuit că a fost creat în urmă cu peste patru decenii.

Oneghin, scena din spectacol FOTO Stuttgarter Ballett
Promisiuni importante pentru viitoarea stagiune
Sunt programate patru premiere, spectacole datorate unor autori contemporani. Va fi reluat spectacolul Giselle, o producţie a anului 1999. Se anunţă a fi realizată o coproducţie a celor două companii ale instituţiei, compania de balet şi cea de operă, cu Orfeu şi Euridice pe muzica vienezului Christoph Willibald Gluck.
Un întreg spectacol este dedicat tinerilor coregrafi.
Sunt reluate marile succese ale stagiunilor precedente, evident Othello, apoi Romeo şi Julietta în coregrafia lui John Cranko, pe muzica lui Serghei Prokofiev. Două titluri de repertoriu fac obiectul unor turnee ce vor avea loc la Londra şi la Weimer.
Actualmente e linişte. Intregul teatru – o adevărată uzină - a intrat în vacanţă. In septembrie cei peste nouă sute de angajaţi ai instituţiei, maşinişti, recuziteri, artişti instrumentişti şi vocalişti, revin la lucru.
Nu poţi să nu observi, fiecare spectacol al fiecărei seri se constituie într-un eveniment. Acesta este secretul succesului constant al companiei de balet din Stuttgart.