Juriul prezidat de către cineastul mexican Michel Franco (care a ajuns la Sarajevo direct de la Sfântu Gheorghe, unde primise Trofeul Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul „pentru contribuţia sa la frumuseţea cinematografiei universale”) a acordat trofeul „Heart of Sarajevo” („Inima oraşului Sarajevo”) pentru Cel mai bun film din competiţia principală, dedicată lungmetrajelor din regiune, coproducţiei georgiano-estone „Mama înspăimântătoare” („Scary Mother” / „Sashishi deda”). Înainte de a fi prezentat în premieră regională la SFF (unde a mai fost distins şi cu Premiul Cineuropa), primul lungmetraj scris şi regizat de către tânăra cineastă gruzină Ana Urushadze (fiica unui regizor nominalizat la Oscar, Zaza Urushadze), avusese premiera mondială, la începutul acestei luni, în cadrul secţiunii competiţionale „Filmmakers of the Present” („Cineaştii prezentului”) a Festivalului de la Locarno, primind două distincţii şi acolo (Cel mai bun lungmetraj de debut şi Premiul Juriului Tânăr).

„Mama înspăimântătoare” a fost cel mai bizar film dintre cele şapte intrate în competiţia „mare” a celui de-al 23-lea SFF. Protagonistă este Manana (Nato Murvanidze, foarte bună), o casnică trecută de 50 de ani, cu un soţ (Dimitri Tatishvili) şi trei copii reuşiţi. După ce mulţi ani îşi reprimase pasiunea pentru scris, ea decide să i se dedice cu desăvârşire, periclitându-şi astfel nu doar fericirea familială, ci şi sănătatea psihică. Singura persoană care o încurajează consecvent şi o consideră sincer o scriitoare genială este un critic literar care trăieşte din administrarea unui magazin de papetărie (Ramaz Ioseliani). Ulterior, în ecuaţia narativă mai intră şi tatăl Mananei (Avtandil Makharadze), un traducător încercat, care (re)descoperă accidental jurnalele din copilărie ale fiicei sale.

Debutând ca o dramă de familie despre locul şi rolul femeii din clasa de mijloc în societatea georgiană contemporană, „Mama înspăimântătoare” devine treptat un thriller cu accente supranaturale despre (auto)ficţiunile care ne modelează existenţa. Metafora cea mai explicită la care recurge regizoarea-scenaristă este cea a lui Manananggal, o creatură mitică din Filipine, cu care Manana ajunge să se identifice. O femeie obişnuită în timpul zilei, această făptură se transformă noaptea într-un monstru înaripat, care atacă gravidele şi se hrăneşte cu fetuşii lor. De la marginalizare socială la răzbunare sângeroasă, în intervalul unei zile. Al oricărei zile.

Regizată cu pricepere, curaj şi aplomb, superb interpretată şi filmată de către directorul de imagine Konstantine-Mindia Esadze, cu o coloană sonoră acaparatoare (muzica: Nika Pasuri; designul de sunet: Paata Godziashvili), puternica dramă cu care Ana Urushadze debutează în circuitul festivalier anunţă o cineastă de urmărit. Dacă ţinem cont că printre cele şapte titluri din competiţia de la Sarajevo s-a mai numărat şi „Ostatici” („Hostages”) de Rezo Gigineishvili, putem conchide că, în festivaluri şi nu numai, cinematografia georgiană este pe val.

Juriul lui Michel Franco – din care au mai făcut parte criticul de film britanic Mark Adams, director artistic al Festivalului Internaţional de Film de la Edinburgh, actorul Goran Bogdan, născut în Bosnia şi Herţegovina, dar impus în Croaţia, Fatma Al Remaihi, directoare a Institutului de Film din Doha, şi actriţa turcă Melisa Sözen – a acordat două premii filmului românesc „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, scris şi regizat de Emanuel Pârvu, precum şi produs (independent, fără vreo finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei) de către Miruna Berescu, prin FAMart Productions (unul dintre principalii organizatori ai deja amintitului Festival Internaţional de Film Independent Anonimul).

Dacă premiul „Heart of Sarajevo” pentru Cel mai bun actor i-a fost acordat lui Şerban Pavlu, interpretul principal din lungmetrajul de debut al lui Pârvu, această decizie a juriului internaţional nu prea poate stârni discuţii. Pavlu este unul dintre cei mai importanţi actori români de azi şi merita, fără îndoială, mai multă recunoaştere şi în străinătate (totuşi, ar fi meritat, cred, să fie premiat pentru un rol mai ofertant decât cel de aici). În plus, filmele din competiţie s-au remarcat prin partituri mult mai consistente şi mai provocatoare atribuite unor actriţe, nu unor actori. În schimb, decizia de a-l premia pe Pârvu cu „Inima oraşului Sarajevo” pentru Cel mai bun regizor, atunci când regia nesigură şi inconsecventă constituie marea problemă a filmului său, ridică mari semne de întrebare.

În fine, o Menţiune specială a juriului i-a fost acordată filmului „Direcţii” („Directions” / „Posoki”), al bulgarului Stefan Komandarev, iar premiul „Heart of Sarajevo” pentru Cea mai bună actriţă a ajuns la grecoaica Ornela Kapetani, interpreta principală din „Revărsatul zilei” („Daybreak” / „Dita zë fill”), debutul albanezului Gentian Koçi.