Artista manga

Alina Marinescu este elevă în clasa a IX-a, profil ştiinţele naturii, la liceul de lângă parcul Cişmigiu din Bucureşti.

 O adolescentă cu mâini de demiurg, fire aparte cu un potenţial ce atrage simpatie şi pizmă, persoană care sper, cititorule, că te va bucura cu talentul şi Universul creaţiilor sale. Te rog, să te alături cu deschidere dialogului purtat cu Alina, creatoare a desenelor şi chipurilor.

Alina, care-i secretul tău?

(zâmbeşte, nedumerire) Îmi place să desenez. Desenez 4 zile pe săptămână a câte cel puţin 2-3 ore, trebuie să am grijă şi de şcoală. Povestea mea cu desenul aş putea spune că a început în clasa a VI-a,  cu Adriana, o prietenă care desena digital, am fost fascinată de desenele ei, atunci a fost prima dată când am văzut cum se fac anime-urile şi am rugat-o să mă înveţe. Am încercat să progresez, ambiţionată şi de volumul mare de lucru, pe măsură ce eram tot mai implicată ceilalţi din jurul meu mă încurajau, aşa am ajuns să fac o pasiune din desen. Apoi am decis să postez pe internet diferite desene de-ale mele, astfel am primit solicitări de a face anumite ”commissions” pe internet, lucru care mă bucură mai tare pentru că munca mea prezintă interes şi pentru alţi oameni, acest fapt îmi dă mai multă încredere.

            Ce desenezi tu?

Desenez digital, în principal folosesc programele Paint Tool SAI şi Photoshop, cât şi de mână, penrtru care prefer creionul. Portretul este un subiect pe care îl explorez des, pentru început era un bun cadou de oferit cunoscuţilor, apoi am început să fac reproduceri după pictori celebri. Sunt conştientă de faptul că mai am multe de învăţat, motiv pentru care de un an de zile urmez cursuri particulare de desen, ca să-mi îmbunătăţesc abilităţile, pentru a-mi căuta noi idei, sugestii. Fireşte, desenez natură statică, uneori şi peisaje, ca exemplu, însă până acum am ales sa lucrez mai mult ce-mi place.

E un sentiment plăcut să creez oamenii perfecţi fiind liberă să fac totul cum simt eu, de aceea acum evit să realizez portretul cuiva cunoscut, pentru că îmi pierd libertatea de a alege ochii, zâmbetul, privirea pe care le simt eu. Acea persoană şi-ar dori un portret cât mai fidel realităţii, propriile opinii, pe când eu vreau mai mult.

            Scuze, am început direct, spune-mi ceva despre tine.

(roşeşte) Sunt Alina, introvertită, nu-mi place să ies în evidenţă, de aceea cred că  mă exprim prin desen. Îmi place muzica, să ascult trupe ca Linkin Park, Imagine Dragons, ascult rock japonez, îmi plac şi cărţile SF: Becca Fitzpatrick, Lauren Kate, Cristopher Paolini etc, iar din literatura română aş menţiona un roman drag mie deorece prezintă liceul meu din o anumită epocă – ”Cişmigiu&Co” de Grigore P. Băjenaru.

            Ce planuri ai cu desenul?

Mai întâi vreau să îmi extend viziunea, să depăşesc anime-urile, deoarece sunt influenţată de desenele manga (mulţi sunt familiari cu acestea din ”Naruto”) în mare parte din ce am lucrat până acum, de aceea mi-am propus  să abordez mai multe stiluri, iar după  aceste căutări am convingerea că îmi voi contura un mod propriu, clar, ce îmi va transpune personalitatea în creaţiile mele. Îmi doresc să ajung în Japonia fie cu o bursă de studii sau pentru a realiza desene anime sau manga şi deja am început să lucrez în acest sens. Iau lecţii de japoneză, imi dau silinţa la şcoală pentru a avea o situaţie foarte bună, mai ales că această cultură pune accent pe muncă şi seriozitate. Mai vreau să am expoziţii proprii. Pfff… sunt multe lucruri ce-mi propun, în plus tot mai visez, e cam greu să îţi răspund complet. Tu ştiai ce să faci la 15 ani?

            Visam cu ochii închişi. Dar să rămânem în zona desenului, te-ai gândit să faci vreun film de animaţie sau să transpui în desen diferite alte opere, de pildă, literare?

Da, când am început să citesc revistele manga m-am gândit cum ar fi ca eu să desenez poveştile din cărţi. Legat de animaţie, am avut o tentativă la un moment dat, dar a rămas doar pe hârtie, am de gând să fac paşi în această direcţie ce merită explorată.

Crezi că la Bacalaureat vor accepta corectorii în loc de comentariu, câteva desene pentru ”O scrisoare pierdută”? Ar fi interesant, deşi nu ştiu cum m-aş încadra în timp (zâmbeşte). Sunt multe personaje care îmi dau idei, cu timpul le voi creiona şi pe ele.

            Ce planuri ai pentru liceu?

Sunt abia în a doua lună de liceu, acum îmi cunosc mai bine colegii cu care vreau să leg prietenii, vreau să studiez cât mai bine şi să ajung la competiţii, olimpiade (musai la naţionala de istorie), sigur că voi investi cât mai mult timp în desen, pe de altă parte probabil că voi face multe lucruri pe care acum nu le bănuiesc, dar eu cred că peste 4 ani voi avea o sumedenie de amintiri şi bursa pentru Japonia.

            Cititorule, cred că şi tu crezi că astfel de tineri mai sunt în ţară, mai cred că şi tu crezi că e o bucurie să le vezi munca, realizările, arta. Te invit să încheiem împreună această scurtă vizită într-un Univers atât de delicat:

Alina îţi urăm succes în zborul tău către visurile tale!